Articol de Roxana Lupu (foto) – Managing partner – Lupu & Partners
Optimizarea fiscală presupune orice măsură care reduce costurile fiscale ale unei firme, dar în limita legii. Mai exact, prin optimizare, societățile aplică facilitățile fiscale existente și prevederile favorabile din legislație, cu condiția însă de a respecta legea. Totuși, optimizarea fiscală presupune și anumite riscuri la care contribuabilii se pot expune.
Optimizarea fiscală este un concept care include orice măsură care poate avea ca efect reducerea/eficientizarea sarcinii fiscale. Totodată, optimizarea fiscală presupune respectarea legii și include orice măsură imediată de natură să reducă costurile fiscale aferente unei operațiuni/tranzacții specifice.
Scopul unei optimizări fiscale este acela de a beneficia de facilitățile fiscale existente și de prevederile favorabile din legislație, ceea ce conduce la diminuarea impactului fiscal în mod legal.
Optimizarea fiscală reprezintă înțelegerea temeinică a afacerilor clientului, respectiv ale contribuabilului, a mecanismelor și a limitărilor sale și găsirea acelor trasee oferite atât de legislația fiscală locală, cât și de cea internațională care să conducă la o reducere a impactului financiar pe care taxele o au asupra acelei afaceri.
Ce pot optimiza fiscal IMM-urile?
Întreprinderile mici și mijlocii pot face acțiuni de optimizare fiscală pentru toate taxele. Potrivit acestuia, IMM-urile au posibilitatea de a beneficia de facilitățile fiscale generale, ca de exemplu: amortizarea degresivă sau accelerată, diferitele mecanisme de reducere a amortizării fiscale sau de a investi în active care se amortizează rapid, noile măsuri fiscale de tip holding, facilitățile referitoare la activitatea de cercetare-dezvoltare, deducerile aplicabile pentru cheltuielile cu formarea profesională a personalului angajat, deductibilitatea cheltuielilor sociale, tichete de masă, creditul fiscal acordat pentru sponsorizare, impozitarea microîntreprinderilor.
Deși numeroase, aceste facilități fiscale sunt din păcate prea puține pentru o reducere eficienta a taxelor. În plus, dacă legislația internă nu oferă suficiente soluții, atunci putem apela la legislația internațională, care încă mai conține câteva mecanisme de rearanjare a activităților la nivel global astfel încât să se reducă la minim impactul fiscal.
Nu în ultimul rând optimizarea fiscală se poate realiza în mod indirect prin rearanjarea traseelor comerciale sau a modului de facturare, acțiuni care pot fi făcute numai după o temeinica analiză operaționala a activității respective.
În zona optimizărilor fiscale, putem vorbi de aplicarea facilităților fiscale existente în măsura în care toate condițiile prevăzute de legislație sunt respectate.
Printre exemple se numără deducerea suplimentară de 50% a cheltuielilor eligibile din activitatea de cercetare-dezvoltare sau neimpozitarea veniturilor obținute de personalul IT.
Un alt exemplu ar fi acela al unei companii profitabile, care are în vedere achiziționarea unor echipamente cu o valoare semnificativă. Pentru această companie, orice modalitate de a finanța investiția este bine venită. Aplicând metoda de amortizare accelerată, compania are posibilitatea de a deduce în primul an de funcționare 50% din valoarea acestor echipamente. Astfel, se diminuează impozitul pe profit datorat de către societate în anul în care presiunea financiară este mai ridicată ca urmare a investiției.
Indiferent de măsurile aplicate, optimizarea fiscală presupune, parcurgerea mai multor etape, dintre care analiza operațională a afacerii, caz în care sprijinul clientului este esențial și găsirea facilităților fiscale potrivite pentru respectivul tip de afacere atât la nivel internațional, cât și național.
Nu există un termen în sine referitor la când ar trebui aplicată optimizarea fiscală, ci aceasta vine la pachet cu prima zi de funcționare a companiei respective, însă trebuie să se încadreze în prevederile legale.
Optimizarea fiscală este un proces continuu pentru că oferă un avantaj cert în termeni de competitivitate prin reducerea impactului fluxurilor de numerar și redirecționarea acestui flux către investiții, etc.
Principalul avantaj al optimizării fiscale îl reprezintă optimizarea fluxurilor financiare și redirecționarea unor fluxuri care înainte de optimizarea fiscală erau dedicate taxelor către investiții.
Riscurile optimizării fiscale
Riscul cel mai des întâlnit în optimizarea fiscala este acela al interpretărilor arbitrare ale inspectorilor fiscali față de acțiunile care conduc la reducerea impactului fiscal pe care companiile le fac.
Pe de altă parte, există și un risc inerent ca acea acțiune de optimizare fiscală să fie supusă diverselor interpretări din partea Fiscului având în vedere proverbiala neclaritate a legislației fiscale românești.
Totuși, atâta timp cât pârghiile folosite sunt legale, corecte și utilizate cu moralitate și cu simț civic, nu se pune problema evaziunii fiscale.
În situația în care interpretarea organelor fiscale în cadrul unui control ar fi diferită, o societate trebuie să fie capabilă să justifice existența unei substanțe economice (raționamentul și scopul economic și comercial din spatele tranzacției desfășurate). Modalitatea de a demonstra acest lucru depinde de la caz la caz.
Apreciez că optimizarea fiscală este un drept legitim al oricărui contribuabil atâta timp cât aceștia nu abuzează de el și nu fraudează legea fiscală.
Totuși, fiecare caz în parte trebuie analizat concret pentru a identifica care sunt mijloacele prin care se poate susține o operațiune/tranzacție în fața autorităților fiscale. Soluții universal valabile nu există, dar este esențial să se poată demonstra că fiecare operațiune/tranzacție are un scop comercial și că părțile implicate au din punct de vedere economic capacitatea de a-și exercita în mod real rolul pe care și-l asumă în contracte.
