Casa de Insolvență Transilvania își exprimă îngrijorarea față de faptul că Ordonanța de Urgență nr. 91/2013 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență face mai dificilă desfășurarea procedurii insolvenței și reorganizarea companiilor, favorizând falimentul.
”Modificările îngreunează procedura de reorganizare și o fac aproape imposibil de accesat. Din acest punct de vedere, Ordonanța este un regres față de precedenta lege a insolvenței și este împotriva curentului european, care proclamă încurajarea și crearea unei culturi a redresării. Ea afectează companiile mijlocii și mari pentru care ar exista datele unei reorganizării. Falimentul acestora va reprezenta desființarea locurilor de muncă și va atrage falimentele furnizorilor, sau chiar al clienților. La nivelul Uniunii Europene, peste 200.000 de întreprinderi sunt afectate anual de faliment, fapt ce duce la pierderea a peste 1,7 milioane de locuri de muncă în fiecare an. Riscăm să îngroșăm masiv aceste statistici, iar situația economică națională să se înrăutățească”, a declarat Vasile Godîncă-Herlea, managing partner al Casei de Insolvență Transilvania.
Ordonanța de Urgență încurajează doar la nivel declarativ reorganizarea și finanțarea în cadrul procedurii de insolvență în vederea susținerii planurilor de redresare, în timp ce la nivel de mecanisme concrete își sabotează propriile principii. Speciliștii CITR consideră că aceste măsuri nu vor ajuta mediul de afaceri ci, dimpotrivă, îl vor destabiliza.
O modificare foarte importantă care va bulversa procedurile de insolvență și va genera o practică neunitară și inechitabiă permite creditorului curent, care deține împotriva averii debitorului creanțe născute în perioada de observație, să declanșeze procedura de executare silită individuală împotriva debitorului, pentru satisfacerea creanțelor sale. Întrucât astfel de executari silite individuale se vor desfășura conform codului de procedură civilă, creditorii “istorici” (înscriși deja în tabelul de creanțe și mai ales creditorii care dețin garanții reale asupra bunurilor supuse executării silite) ar putea interveni în procedură cu o astfel de executare silită individuală. Adică un creditor curent ar putea executa silit societatea debitoare cu prioritate absolută, chiar și față de creditorii garantați, care nu ar putea interveni în procedura de executare silită. În această ipoteză, creditorul curent primește suma de bani necesară satisfacerii creanței sale, iar restul creditorilor, inclusiv cei garantați, rămân să împartă diferența de bani rămasă. Aceasta duce la o contradicție flagrantă față de ordinea de prioritate stabilită atât de Codul de procedură civilă, cât și însăși de OUG nr.91/2013. Aplicarea normelor de executare silită individuală va fi una trunchiată, așa încât creditorii din cadrul procedurii de insolvență, mai ales cei garantați, nu își vor putea proteja garanțiile în procedura de executare silită.
Problema executărilor silite
Până în prezent, toate executările silite erau suspendate pe perioada insolvenței. Ordonanța de Urgență prevede ca pentru creanțele curente executările silite să poată fi accesate. Prevederea însă e greu de aplicat pentru agenții economici și ușor pentru Stat. Executarea silită se poate face în baza unui titlu executoriu, de obicei, o hotărâre judecătorească. Conform noului cod al insolvenței, acțiunile pentru obținerea hotărârii sunt în continuare suspendate. Însă instituțiile Statului își pot emite titlurile executorii direct, fără intervenția instanței. Statul nu are nevoie de tot acest proces, așa că poate proceda la executarea silită a companiei în orice moment.
Ordonanța de Urgență reduce durata aplicării planului de reorganizare de la trei ani la un an. Este foarte dificil ca în condițiile actuale ale pieței și economiei să reușești redresarea unei companii în trei ani, cu atât mai puțin într-unul. E chiar mai puțin decât în cazul concordatului preventiv, iar acesta este o măsură doar de prevenție.
Prin noua lege, judecătorul-sindic nu mai este obligat să țină seama de solicitările debitorului sau creditorului introductiv în desemnarea unui anumit practician în insolvență. Acesta poate decide numirea unui administrator judiciar provizoriu, potrivit propriilor convingeri. O asemenea reglementare va genera discontinuități la nivelul procedurilor, prin înlocuirea administratorilor provizorii la prima adunare a creditorilor, în condițiile în care ei nu au fost desemnați din start cu acordul creditorului majoritar.
Ordonanța nu oferă timp de pregătire pentru judecătorii-sindici și practicieni în privința modalităților de aplicare și interpretare a legii. Ea intră în vigoare la 25 octombrie și se aplică tuturor procedurilor în curs. Specialiștii CITR consideră că un asemenea act normativ, a cărui importanță o putem încadra alături de codul civil, codul de procedură civilă sau codul fiscal trebuia dezbătut mai temeinic.
