Articol de Gabriel Sincu (foto), Executive Director, Tax Advisory Services, EY România
La momentul în care scriu acest articol s-au împlinit 15 zile de când un avion cu 239 de oameni la bord ce efectua un zbor pe o linie comercială a dispărut fără urmă de pe ecranele radarelor. Întreg mapamondul discută despre eveniment, resurse impresionante sunt angrenate în operațiunile de căutare, experți renumiți sau de ocazie lansează scenarii mai mult sau mai puțin realiste cu privire la ce s-ar fi putut întâmpla. Cel mai fantezist dintre toate este cel care susține nici mai mult nici mai puțin că aeronava ar fi fost înghițită de un așa numit ”Triunghi al Bermudelor” sau de o gaură neagră. Ceea ce mă readuce cu gândul chiar la domeniul în care îmi desfășor zi de zi activitatea: fiscalitatea românească!
În meseria de consultant fiscal intru des în contact cu oameni care au avut curaj și inspirație (ori au fost forțați de împrejurări) să pornească o afacere pe cont propriu și care în cele din urmă au reușit. În momentul în care discuția ajunge în domeniul fiscal, majoritatea antreprenorilor reclamă două probleme majore: birocrația exagerată și lipsa transparenței în cheltuirea banului public.
Din păcate aceste probleme sunt cât se poate de reale iar rezolvările sunt dincolo de posibilitatea directă de acțiune a antreprenorilor sau a consultanților. Aceasta întrucât statul pare sa fie un slab administrator. Lucru care contribuie la menținerea unei situații aparent paradoxale: deși teoretic povara impozitelor directe asupra companiilor este una din cele mai ușoare din Uniunea Europeană, conform ultimului raport emis de Consiliul Fiscal, economia subterană a atins cote alarmante.
Iar această stare de fapt riscă să genereze o problemă structurală cu care vom fi nevoiți să trăim pe termen lung. Într-un articol publicat anul trecut, analistul economic James Surowiecki atrăgea atenția asupra unor studii făcute pe a doua generație de emigranți americani, care au demonstrat că gradul de conformare voluntară este mult mai mare la contribuabilii ai căror părinți au venit în SUA din țările Europei de Nord comparativ cu cei având origini în Grecia, care au o tendință mult mai ridicată de a se sustrage de la plata taxelor.
Așadar, dezvoltarea unei astfel de mentalități este cu atât mai păguboasă cu cât aceasta va dăinui pe parcursul mai multor generații și va fi foarte greu de eradicat. Surowiecki ne spune că un sistem fiscal eficient se bazează în primul rând pe încrederea contribuabililor: în primul rând în Guvern că folosește banii judicios și, în al doilea rând, în faptul că toată lumea respectă regulile jocului și nu încearcă să trișeze. Dacă această încredere este erodată, atunci întreg sistemul se clatină și merge către colaps.
În acest context, rezultatele Barometrului Antreprenoriatului Românesc realizat de EY, secțiunea ”Reglementări și impozitare” sunt îngrijorătoare: 72% dintre cei intervievați consideră că mediul de reglementare și fiscal s-a deteriorat în ultimul an și numai 12% afirmă contrariul. Singura rază de speranță vine din faptul că totuși antreprenorii tineri, cu vârsta sub 40 de ani, sunt ceva mai optimiști.
Observăm, de asemenea, că incertitudinea, ”gaura neagră” de care vorbeam mai sus, este unul dintre cele mai importante obstacole menționate de antreprenori, în calea începerii și dezvoltării unei afaceri în România.
