Search
Miercuri 29 Ianuarie 2020
  • :
  • :

Augustin Zăbrăuțanu, Avocat Coordonator, Zăbrăuțanu, Popescu & Asociații: Asigurăm apărarea efectivă a intereselor clienților noștri

Interviu cu Augustin Zăbrăuțanu, Avocat Coordonator, Zăbrăuțanu, Popescu & Asociații

 Asigurăm apărarea efectivă a intereselor clienților noștri

 

Suntem la finalul unui an cel puțin tumultos. Cu ce gânduri încheiați acest an din punct de vedere profesional? Cum a evoluat practica echipei de avocați a societății Zăbrăuțanu, Popescu & Asociații?

Într-adevăr, 2019 este un an plin de evenimente importante atât politice, cât și în zona de interes a profesiilor juridice. Am avut alegeri atât în interiorul profesiei de avocat (UNBR, Baroul București, Casa de Asigurări a Avocaților), cât și alegeri europarlamentare și prezidențiale. Au fost numiți noi judecători la Curtea Constituțională. De asemenea, recent a fost instalat un nou Guvern. Faptul că Ministerul Justiției a fost condus anul acesta de 3 miniștri (până la momentul discuției noastre) nu poate să fie de bun augur. Cum nici tensiunile de la nivelul CSM, sau faptul că atât Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cât și DNA și DIICOT au conduceri provizorii nu reprezintă factori  favorabili unei așezări a sistemului judiciar. Din păcate, trăim o perioadă în care percepția publică față de sistemul judiciar este că acesta este generator net de tensiuni și instabilitate. În realitate agenda publică continuă să fie prea mult ocupată de discuțiile pe marginea acestor subiecte, sentimentul meu fiind că s-a intrat într-un cerc vicios care tinde să se transforme într-o spirală cu fiecare nou subiect „ fierbinte ”. Cazul „ Caracal ” este cel mai cunoscut exemplu.

Gândurile noastre sunt evident în sensul unei normalizări rapide a acestei situații, în primul rând prin ieșirea din provizorat și prin revenirea instituțiilor sistemului judiciar în matca lor firescă, ceva mai departe de dezbaterile, normale de altfel, din presă, din societate în general.

Avocați fiind, facem și noi ceea ce fac toți confrații: asigurăm apărarea efectivă a intereselor clienților noștri. În mod specific, echipa de avocați de la Zăbrăuțanu, Popescu & Asociații și-a consolidat practica departamentului de drept penal al afacerilor, cu precădere în zona dosarelor cu acuzații de evaziune fiscală, spălare de bani și fraudarea intereselor financiare ale Uniunii Europene – fraude privind fondurile europene, mai simplu spus. În directă legătură cu această zonă de practică, a crescut atât activitatea colegilor care se ocupă de insolvență și de fiscalitate, dar și implicarea noastră în sprijinirea clienților în implementarea corectă și eficientă a regulilor instituite de reglementarile privind protecția datelor personale și mai ales cele privind prevenirea spălării banilor și a finanțarii terorismului.

Altfel spus, un an plin, atât de evenimente cât și de provocări profesionale.

 

Care este mai exact rolul avocatului în gestionarea riscurilor de natura penală? Atât în afaceri –  pentru o companie, o instituție, un proprietar de afacere, dar și pentru un înalt funcționar public?

Ca orice alte riscuri, și cele de natură penală trebuie identificate, evaluate și gestionate. Diferența specifică este dată tocmai de natura acestor riscuri, motiv pentru care aceste activități nu pot fi realizate fără implicarea unui avocat, preferabil unul cu experiență în gestionarea cauzelor penale care au legătură cu activitatea unei organizații. Mai mult, riscurile de natură penală trebuie în mod obligatoriu abordate multidisciplinar. În cazul riscului unor posibile acuzații de evaziune fiscală, spre exemplu, este obligatorie și o analiză a situației cel puțin din perspectivă fiscal-contabilă și a procedurilor de insolvență. De asemenea, aceste riscuri trebuie abordate pe de o parte atât din perspectiva companiei, cât și a persoanelor fizice implicate (persoane de decizie, angajați, etc.), atât cu privire la posibilele implicații penale, dar și din perspectiva patrimonială și a evitării riscurilor de natură a paraliza activitatea organizației: riscul de lichiditate și de credit (ca urmare a instituirii unor măsuri asigurătorii), riscul reputațional și cel contractual, riscul de conformare cu reglementările aplicabile anumitor activități supuse autorizării, etc.

Toate aceste riscuri pot fi identificate și evaluate în mod corect doar de specialiști care, dincolo de o bună cunoaștere a aspectelor legislative, s-au confruntat în mod concret cu astfel de situații. Gestionarea efectivă a acestor riscuri nu poate fi realizată fară ajutorul avocaților, mai ales că în fața organelor judiciare apărarea subiecților procesuali poate fi asigurată doar de avocați.

Aici trebuie subliniat un aspect deosebit de important legat de rolul avocatului și relația acetuia cu clientul: cel legat de confidențialitatea care guvernează această relație, așa numitul „ attorney-client privilege”, drept care nu este al avocatului (acesta are de fapt obligația profesională a păstrării secretului profesional ), ci este un drept al clientului, fără de care dreptul acestuia la o apărare efectivă ar fi golit de conținut.

În acest sens precizez faptul că inclusiv noua reglementare pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, Legea nr. 129/2019, la articolul 9, exclude din sfera obligației de raportare către Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor informațiile pe care avocații le primesc de la clienții lor sau în legătură cu aceștia în cadrul derulării unor proceduri judiciare, în legătura cu acestea (inclusiv consilierea juridică privind inițierea sau evitarea acestor proceduri ), indiferent dacă aceste informații sunt primite sau obținute înaintea procedurilor, în timpul acestora sau după acestea.

 

În cazul persoanelor juridice, antrenarea răspunderii penale presupune aplicarea amenzii penale (care poate ajunge până la 3 milioane de lei) și a unor pedepse complementare, printre care se numără și dizolvarea entității juridice în cauză. S-au întâlnit multe cazuri de acest fel în țara noastră?

Mărturisesc faptul că nu am făcut o cercetare a jurisprudenței în acest sens. Din câte cunosc, prima hotărâre judecătorească de condamnare a unei societăți la pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice a fost pronunțată în 2012. Legislația noastră de după 1989 a prevăzut răspunderea penală a persoanei juridice în 2006, deși inclusiv Codul Penal din 1937 ( Carol al II-lea) a prevăzut unele măsuri de siguranță care puteau fi dispuse față de „persoanele morale”: închiderea localului, dizolvarea și suspendarea. Având în vedere faptul că nu orice infracțiune îi poate fi imputată persoanei juridice, ci doar cele „de corporație” și numai în anumite condiții, este cumva de înțeles numărul redus de cazuri întâlnite în practică în care să fie aplicate sancțiuni la nivelul maximului general al pedepsei sau cea mai gravă pedeapsă complementară.

 

Cum apreciați calitatea dezbaterilor din Parlament atunci când se modifică legislația penală? Apelează parlamentarii la specialiști / experți (avocați, judecători, procurori, profesori universitari) în drept penal?

Cred că numărul foarte mare de excepții de neconstituționalitate admise în ultimii ani cu privire la prevederi ale Codului Penal și mai ales ale Codului de Procedură Penală, precum și deciziile pronunțate în cadrul controlului ex-ante al modificărilor legislative în domeniu constituie cel mai elocvent răspuns la această întrebare.

 

Ce este avertizorul de integritate? Cum vedeți evoluția acestei instituții juridice noi?

Conceptul în sine nu este neapărat nou, cel puțin la nivelul Statelor Unite. Avertizorul de integritate/wistleblower este o persoană care, cu bună credință și urmărind interesul public, decide să facă publice informații cu privire la încălcări ale legii sau a normelor de integritate în general, în cadrul organizației sau instituției în care își desfășoară activitatea.  De dată mai recentă sunt preocupările statelor de a reglementa din ce în ce mai mult protecția de care trebuie să se bucure avertizorul de integritate, indiferent că acesta decide să acționeze la nivel intern sau extern. În acest sens, la nivel european, adoptarea noii Directive privind protecția avertizorilor de integritate care va intra în vigoare după doi ani de la publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, va însemna în primul rând o uniformizare a reglementărilor naționale precum și o creștere a gradului de protecție la nivelul fiecărui stat membru. Trebuie menționat aici faptul că România a adoptat încă din anul 2004 Legea privind protecția personalului din autoritățile publice, instituțiile publice și din alte unități care semnalează încălcări ale legii, respectiv Legea nr. 571/2004. Probabil că la început conceptul nu s-a bucurat de o prea mare deschidere din partea opiniei publice din cauza percepției că avertizorul de integritate este un fel de informator/turnător/delator, nuanțe sensibile pentru noi toți raportat la istoria anilor de dinainte de 1989. Cu timpul, odată cu conștientizarea interesului public pe care îl servesc cu bună credință avertizorii de integritate în demersurile sale, gradul de acceptare a acțiunilor acestora va crește cu siguranță.

 

Sunteți o prezență activă în cadrul conferințelor axate pe dreptul penal al afacerilor. Cum apreciați interesul juriștilor din cadrul companiilor și al societăților financiar-bancare pentru aceste teme / pentru prevenție / compliance?

În primul rând trebuie să le mulțumesc vectorilor de promovare a chestiunilor de interes pentru profesiile juridice pentru faptul că susțin aceste demersuri de identificare a soluțiilor la provocările cu care se confruntă organizațiile. Colegii noștri care își desfășoară activitatea in-house în cadrul organizațiilor de tipul celor amintite de Dumneavoastră sunt în prima linie. Ei sunt nevoiți să gestioneze o paletă largă de probleme, iar aceste conferințe sau dezbateri sunt un cadru excelent unde se expun probleme întâlnite în practică, se prezintă și se dezbat soluții concrete. Pe de altă parte, în cadrul acestor discuții există un flux de informație din ambele sensuri, pentru că toți participanții, speakeri sau audiență sunt profesioniști cu experiență, preocupați de temele puse în discuție și afectați de aceeași problemă: practica neunitară, la nivelul instanțelor de judecată mai ales.

 

Ce sfaturi le dați tinerilor absolvenți care vor să se specializeze în dreptul penal al afacerilor? Ce greșeli ar trebui să evite?

M-aș feri să dau sfaturi. Asta și pentru că sfaturile presupun un model de urmat. Poți cel mult să spui celorlalalți ce a funcționat în cazul tău. Pentru mine, punctul de pornire cel mai sigur pentru un tânăr absolvent care este interesat de dreptul penal al afacerilor este o temeinică cunoaștere a dreptului privat. A dreptului privat al afacerilor, dacă este să facem o astfel de distincție, în contextul discuției noastre. Fără o bună cunoaștere a modului în care funcționează instituțiile juridice cu care operează permanent mediul de afaceri, este dificil să fii de un real folos organizației atunci când aceasta experimentează o situație de natură penală.

Motiv pentru care, singurul lucru pe care pot să îl sugerez mai tinerilor mei colegi interesați de această zonă este să ia în calcul specializarea după minimum 5 ani de practică serioasă generalistă. Știu că poate sună oarecum demodat ce spun eu, dar este credința mea fermă, bazată atât pe propria experiență, cât mai ales pe cea a avocaților cu mai multă experiență decât mine.




Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *