Search
Vineri 18 Septembrie 2020
  • :
  • :

Av. prof. univ. dr. Mihai Hotca, avocat coordonator al casei de avocatură Hotca & Asociații: Dreptul Penal a fost în ultimii ani Regina Dreptului

Sunteți o personalitate în domeniul Dreptului Penal, aveți licență în drept, master  în Științe penale și sunteți doctor în Drept Penal, profesor universitar doctor, dar și lector la Institutul Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților. Cum ați ales această specializare? Cum reușiți să armonizați cu succes toate responsabilitățile asumate?

Mă flatează ceea ce spuneți. Vă mulțumesc pentru apreciere și oportunitatea pe care mi-o oferiți, de a răspunde unor întrebări despre activitatea mea. Încă din anul 1997, când am început activitatea juridică, am profesat în paralel atât ca avocat, cât și în calitate de cadru didactic. Mai târziu, în anul 2004, am devenit și formator în cadrul Institutului Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților.

Cele trei activități profesionale le durelez în paralel și fiecare dintre ele îmi oferă satisfacții deosebite, întrucât contactul cu studenții și tinerii colegi avocați mă obligă să am spiritul tânăr, să fiu mereu curios și să evit autosuficiența, iar cauzele pe care le gestionez mă ajută să-mi găsesc echilibrul profesional. Relaționarea cu tinerii juriști îmi furnizează energie pentru activitatea judiciară și, de multe ori, inspirație în cauzele pe care le am în lucru. Din exterior, probabil, această activitate bogată este văzută ca un efort dificil, dar vă mărturisesc că nu o simt ca pe o corvoadă, ci ca pe o ocupație plăcută, confortabilă din punct de vedere intelectual și reciproc avantajoasă, adică atât pentru mine, cât și pentru clienții sau studenții mei.

Din această perspectivă, mă consider că sunt un mic răsfățat al destinului, pentru cei care cred în predestinare, sau un tip care a avut noroc să aleagă cu inspirație activitatea sa profesională. Cum reușesc să armonizez toate responsabilitățile asumate? Cred că la început a fost entuziasmul generat de plăcerea activităților respective, iar pe parcurs, alături de confortul intelectual, s-a cristalizat pasiunea pentru drept. Sigur, pasiunea pentru fenomenul juridic este statisfăcută pentru că, în toții anii de când practic nobila profesie de jurist, am învățat un lucru formidabil – că, deși pot exista, nu trebuie acceptate multe excepții de la agendă.

Cu alte cuvinte, indiferent de gradul de ocupare al cuiva, organizarea riguroasă a timpului, prin planificarea activităților, este esențială. Toți cei care nu-și drămuiesc chibzuit timpul, inclusiv cei mai puțin ocupați, ajung să-l vadă pe acesta ca pe un dușman, potrividu-se cugetarea: „Are atât de mult timp liber, încât nu mai face nimic”. Dar sinopticul zilnic trebuie să cuprindă, nu numai activități profesionale, ci și extraprofesionale (ieșiri din cutia profesională).

Hotca & Asociații este o societate civilă de avocaţi care oferă o paletă largă de servicii juridice, la un nivel profesional foarte ridicat. Vârful de lance al activității societății îl constituie Dreptul penal al afacerilor (Criminal Business Law), respectiv cauze privind infracțiuni de evaziune fiscală, spălare a banilor, grup infracțional organizat, fraudarea bugetului UE, corupție, de serviciu, contra patrimoniului etc. Este Dreptul Penal o arie de expertiză cerută și care produce rezultate profesionale și financiare satisfăcătoare?

Hotca & Asociații este, într-adevăr, o formă de exercitare a profesiei de avocat care pune la dispoziția celor interesați un evantai extins de servicii profesionale. „Nava amiral” a societății noastre a fost și încă este, așa cu spuneați, Dreptul Penal al afacerilor.

Pe lângă serviciile juridice din cadrul acestei materii, oferim sprijin profesional în orice materie penală, dar și în contencios administrativ-fiscal, în drept contravențional, în materie de insolvență, în litigii civile clasice (pretenții, moșteniri, divorțuri etc.), cât și în domenii multidisciplinare, consultanță penală, prevenirea spălării banilor, protecția datelor cu caracter personal sau implementarea sistemelor de integritate la nivelul organizațiilor.

Dacă este să mă refer doar la acest ultim domeniu – integritatea în interiorul organizațiilor – pot spune că este o „nișă” nouă, care devine din ce în ce mai consistentă în ultmii ani. Astfel, în planul relațiilor sociale, și-au găsit binemeritate locuri ori constituie, cel puțin, frumoase deziderate: integritatea funcționarilor publici, integritatea oamenilor politici, integritatea oamenilor de știință, integritatea artiștilor etc. Aproape că nu există sferă a relațiilor sociale care să nu fie contaminată de chestiunea integrității. Integritatea își făurește poziții însemnate în domenii în care era o rara avis și câștigă locuri din ce în ce mai bine situate în alte zone ale relațiilor sociale, în care figura la categoria probleme secundare.

Revenind la Dreptul Penal, acesta a fost în ultimul deceniu și încă mai este una dintre cele mai dinamice ramuri ale ale practicii judiciare, ceea ce îi conferă o atractivitate și provocări aparte. Nu greșesc dacă spun că Dreptul Penal a fost în ultimii ani Regina Dreptului și probabil va mai fi câțiva ani de acum încolo. Dreptul traversează, însă, o perioadă de transformare. Aceasta vizează extinderea (lărgirea) accentului dinspre combaterea infracționalității spre prevenirea fenomenului, prin apariția și dezvoltarea unor sisteme de reguli adoptate la nivelul organizațiilor private.

 

Pentru meritele deosebite în domeniul teoriei juridice, ați fost distins de două ori, în calitate de coautor, respectiv în calitate de unic autor, cu premiul Vintilă Dongoroz, acordat de Uniunea Juriștilor din România, în anii 2012 și 2017. Există distincții mai râvnite în acest domeniu?

Am avut bucuria profesională ca, de două ori, la cinci ani distanță, să fiu recompensat cu premiul Vintilă Dongoroz, care poartă numelui unui corifeu al dreptului românesc. Lucrarea colectivă premiată în 2012 este Noul Cod penal comentat, publicată la Editura Universul Juridic, iar cea de-a doua, scrisă în calitate de autor unic, este Manualul de drept penal. Partea generală, apărută la aceeași editură. Distincții mai râvnite decât premiile Uniunii Juriștilor din România probabil există, însă se impune să menționez aici că Academia Română acordă din când în când, pentru lucrări importante în domeniul dreptului, premii la fel de prestigioase precum sunt cele conferite de către Uniunea Juriștilor din România. Pentru mine, însă, cele două premii, obținute în anii 2012 și 2017, sunt deosebit de importante, deoarece confirmă faptul că eforturile mele de a derula activități profesionale de calitate au fost răsplătite, fiind totodată un imbold care mă îndeamnă în fiecare zi să-mi mențin nivelul calitativ și, eventual, să-l depășesc.

 

Casa dvs. de avocatură are expertiză semnificativă în branșă, reușind în timp să invoce unele excepții de neconstituționalitate admise de către Curtea Constituțională, să formuleze cereri de sesizare a Completului privind dezlegarea unor chestiuni de drept, să redacteze opinii legale de specialitate în cauze aflate pe rolul organelor judiciare, acordând până acum asistență juridică și reprezentare în sute de cauze având ca obiect fapte de evaziune fiscală sau spălarea banilor. Vă căutați singuri clienții sau aceștia stau la rând la ușa cabinetului?

Eu și colegii mei din societate am avut ocazia să formulăm mai multe excepții de neconstituționalitate și să le susținem la Curtea Constituțională, dintre care unele au fost  admise. De asemenea, am formulat cereri de sesizare a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, cu care a fost învestită instanța supremă.

În cadrul activității noastre, un loc special îl au opiniile de specialitate, solicitate de clienți, de alte forme de exercitare a profesiei sau de către diferite autorități. Însă, miezul practicii noastre profesionale îl constituie consilierea, asistența și reprezentarea clienților în raporturile cu autoritățile publice sau instituțiile publice, precum și în fața organelor judiciare sau arbitrale.

De regulă, clienții vin spre noi ca urmare a recomandărilor făcute de clienții vechi, care au fost satisfăcuți de serviciile Hotca&Asociații. Avem și clienți care ne caută pentru că ne-au văzut numele în hotărâri judecătorești, lucrări juridice, în opinii de specialitate sau la diferite manifestări profesionale.

Principiile care guvernează activitatea noastră sunt: confidenţialitatea; profesionalismul; integritatea profesională; legalitatea activităţii. În general, pot spune că suntem mulțumiți de numărul și calitatea clienților noștri, pe care nu-i lăsăm să aștepte la rând, deoarece pe cât posibil îi programăm astfel încât să nu se suprapună ca interval cu ceilalți.

În sfera preocupărilor noastre de perspectivă un loc aparte îl ocupă managementul riscurilor organizațiilor private. În teoria managementului riscurilor companiilor sunt identificate mai multe feluri de riscuri, precum sunt: riscurile de piață, riscurile strategice, riscurile operaționale ș.a.

Riscul juridic este o categorie a riscurilor operaționale și cuprinde faptele constând în nesocotirea dispozițiilor legale aplicabile și a regulilor ce alcătuiesc sistemul de integritate implementat la nivel particular, care produc efecte negative asupra rezultatelor financiare ale companiilor. De exemplu, constituie asemenea factori de risc săvârșirea de infracțiuni, contravenții, abateri disciplinare sau fapte ilicite cauzatoare de prejudicii.

În paleta riscurilor juridice, care vizează companiile private după criteriul gravității consecințelor, primul loc este ocupat de riscul de natură penală. Un astfel de risc este de departe cel mai periculos, deoarece în situația nefericită în care el se concretizează, poate produce efecte foarte severe, uneori chiar dezastruoase. În cazul persoanelor juridice (societăți, societăți agricole etc.), antrenarea răspunderii penale presupune aplicarea amenzii penale (care poate ajunge până la 3.000.000 lei) și a unor pedepse complementare, printre care se numără și dizolvarea entității juridice în cauză.

Pe următorul loc, al scării gravității riscurilor juridice, se află riscul de natură juridică extrapenală. Aici discutăm despre acele situații în care organizațiile private sunt ținute să răspundă contravențional, civil, fiscal etc. Și în astfel de cazuri, consecințele angajării răspunderii pot fi severe sau relativ severe. Avem în vedere consecințe, cum ar fi: amenda contravențională, majorările de întârziere, obligarea la plata unor despăgubiri, revocarea unor autorizații, oprirea activității, confiscarea unor bunuri etc. Mai mult, în afară de impactul direct produs de aplicarea unor sancțiuni aspre, un alt efect negativ important este cel care vizează afectarea relațiilor cu partenerii de afaceri, consumatorii și instituțiile ori autoritățile publice.

Imaginea în câmpul afacerilor se clădește greu și poate fi spulberată printr-o singură încălcare a legii penale, contravenționale, fiscale etc., dacă întreprinderea privată este implicată în săvârșirea de fapte ilicite care afectează integritatea acesteia. Un act de corupție, o faptă de spălare de bani, o fraudă economico-financiară sau o faptă de evaziune fiscală și altele de gravitate similară pot fi letale pentru o companie privată, întrucât, independent de atragerea răspunderii penale, contravenționale sau fiscale, aceasta are un risc considerabil să ajungă în stare de insolvență ori chiar în faliment. Uneori, simpla angajare în afaceri judiciare penale a unor persoane fizice cu funcții importante la nivelul unei companii private poate avea efectul unui tsunami financiar sau, într-un caz mai puțin nefericit, poate cauza un recul puternic al cifrei de afaceri ori pierderi economice.

Dacă prevenirea nu reușește, pentru că în mod excepțional sunt posibile și astfel de situații, de foarte mare importanță este gestionarea problemei, managementul crizei și eliminarea sau atenuarea efectelor acesteia.

 

Care sunt principalele provocări ale unui avocat specializat în white collar crime, în instanțele din capitală și din marile orașe ale țării? Care sunt riscurile pe care și le asumă un avocat de Drept Penal?

Provocările principale ale unui avocat cu o asemenea specializare – criminalitatea gulerelor albe – provin din faptul că spețele sau chestiunile juridice sunt de multe ori complexe și uneori inedite, dar majoritatea ridică probleme de drept interesante, care generează un apetit special din punct de vedere profesional.

”Criminalitatea gulerelor albe” este un domeniu relativ nou în România și specialiștii sunt foarte puțini, fiind un fel de terra nova, care poate genera foarte mari satisfacții. Este un domeniu al aparențelor înșelătoare, al mersului pe sârmă și al surprizelor. Uneori, se confundă o simplă situație de optimizare fiscală cu evaziunea fiscală ori invers sau există suspiciuni de spălare a banilor care nu au acoperire în realitate, ori cazuri în care fraudele clamate de partenerii de afaceri ori bancrutele frauduloase sunt doar litigii de natură civilă, fără conotație penală.

Constatând necunoașterea sau cunoașterea necorespunzătoare a dispozițiilor legale penale din domeniul afacerilor de către managerii / proprietarii români de companii, ați scris lucrarea „Ghidul omului de afaceri. Cunoașterea și prevenirea riscurilor de natură penală”. Cum a fost primită această carte de mediul de afaceri și de specialiști?

Ideea scrierii unei lucrări care să cuprindă informaţii din domeniul dreptului penal al afacerilor, utile managerilor şi executivilor din cadrul organizaţiilor economice, a apărut ca urmare a constatării nevoii și lipsei de pe piaţă a unui astfel de instrument. Ghidul omului de afaceri. Cunoașterea și prevenirea riscurilor de natură penală este o carte scrisă în scopul informării persoanelor care conduc afaceri sau care sunt implicate în activitatea economică. Eu și colegii mei am dorit să punem la dispoziţia întreprinzătorilor instrumente menite să le faciliteze acestora cunoaşterea dispoziţiilor legale penale aplicabile în domeniul afacerilor, în scopul prevenirii riscurilor de natură penală. Informaţiile cuprinse în acest ghid sunt utile, însă, nu numai pentru oamenii de afaceri, ci şi pentru alte categorii de persoane implicate în activități lucrative, cum sunt cele care dețin funcţii sau exercită activităţi în domeniul resurselor umane, contabilităţii, marketingului ori care îndeplinesc sarcini executive în cadrul unei companii sau organizaţii economice.

Ghidul urmărește să aducă la cunoştinţa celor interesaţi, într un limbaj cât mai apropiat de cel comun și accesibil, conţinutul actelor normative ce reglementează răspunderea penală pentru fapte comise în domeniul afacerilor sau în legătură cu desfăşurarea activităţilor economice. În plus, cei interesați vor găsi și alte informații necesare sau utile pentru derularea în bune condiții a activității (spre exemplu, proceduri de integritate și anticorupție).

Analizând gradul de cunoaştere a legii penale aplicabile în materia afacerilor de către managerii şi executivii din cadrul întreprinderilor, se constată o realitate uşor surprinzătoare, respectiv necunoaşterea sau cunoaşterea necorespunzătoare a dispoziţiilor legale penale din domeniul afacerilor.

Pe baza propriei experiențe, am constatat că sunt oameni de afaceri care nu cunosc dispoziţiile penale din materia prevenirii și combaterii evaziunii fiscale, spălării banilor sau corupției în mediul privat. Explicaţia ignorării sau a cunoaşterii insuficiente a legislaţiei penale din domeniul economic este aceea că oamenii de afaceri sunt prevalent orientaţi spre scopul pentru care desfăşoară activitatea – obţinerea de profit – și mai puțin sunt atenți sau preocupați de chestiuni care nu par a contribui, cel puțin direct, la obținerea de plusvaloare. Într-adevăr, lipsa unei preocupări speciale a întreprinzătorilor în ceea ce privește dobândirea de informații din domeniul juridic este o realitate care nu poate fi trecută cu vederea, deoarece persoanele care investesc resurse în afaceri vizează, aproape fără excepţie, realizarea unor avantaje materiale. Cum spuneau romanii: finis mercatorum est lucrum (finalitatea întreprinzătorului este profitul). Oamenii de afaceri trebuie să posede un minimum de informații referitoare la dispozițiile legale penale aplicabile în domeniul economic. Îndrăznesc să spun că deținerea unor cunoștințe din domeniul legislației penale aplicabile materiei afacerilor este esențială pentru persoanele care conduc afaceri sau care sunt implicate la diferite niveluri în activitatea economică, fie în actul decizional, fie în cel de supraveghere sau control, deoarece există riscul ca activitatea pe care o derulează să intre în coliziune cu legislația penală. Persoanele care investesc resurse în afaceri, chiar dacă la momentul realizării investiției nu au fost, în timpul implementării acesteia ar trebui să fie preocupate atât de cunoașterea realităților economice specifice domeniului în care activează sau contextului economic general, cât și de cunoașterea reglementărilor privind evaziunea fiscală, spălarea banilor, corupția în afaceri, criminalitatea gulerelor albe, concurența neloială, răspunderea penală a companiilor etc.

Mijloacele de drept penal și extrapenal aflate la îndemâna factorilor cu rol în prevenirea, descoperirea și sancționarea persoanelor care comit fapte ce afectează integritatea companiilor care derulează afaceri private sunt cele prevăzute în legea penală (Codul penal, Codul de procedură penală etc.), dar și în alte acte normative, cum sunt cele din domeniile muncii, fiscal, al societăților etc. Instrumentele de natură penală și extrapenală legale, deși au o contribuție substanțială, trebuie și sunt completate cu alte mijloace care țin în principal de politica organizațiilor private interesate – la rândul lor – de cunoașterea, prevenirea, investigarea și combaterea fenomenului ilicit (infracțional, contravențional etc.) din domeniul afacerilor.

În mediul afacerilor are o largă răspândire butada: ”Banii n-au culoare!”. Această expresie sintetizează într-o oarecare măsură ideea că cel mai important lucru în domeniul afacerilor private este acela al obținerii unui profit cât mai consistent, deoarece simplist văzute lucrurile eroii domeniului sunt cei care realizează profituri sau câștiguri mari, iar perdanții sunt anonimii, cei ignorați de societate.

Pentru anumiți întreprinzători sau neîntreprinzători contează prea puțin moralitatea sau chiar legalitatea activității, în raport de scopul principal – succesul afacerii. Nivelul succesului material constituie criteriul după care, în foarte multe situații, sunt judecați încă, din păcate, actorii implicați în câmpul afacerilor. Într-o altă ordine de idei, constatăm un machiavelism care bântuie afacerile, generat atât de ignorarea totală ori parțială a legalității și moralității, cât și de faptul că domeniul economic (economia) este unul complex și dur, cu mulți competitori, dintre care unii sunt mai puternici, alții mai slabi, unii sunt mai mari, alții mai mici, unii sunt antreprenori pregătiți pentru ceea ce fac, alții sunt lipsiți de profesionalism etc.

 „Unii dintre cei care ajung la putere, indiferent de domeniul în care exercită astfel de prerogative, își schimbă în mod negativ comportamentul, uneori fiind chiar de nerecunoscut. Această boala socială are un nume: beția puterii”… Toţi cei care suferă de beţia puterii au impresia că sunt nemuritori şi intangibili”, ați evidențiat în cartea dumneavoastră “Viața prin ochii unui avocat”. Care credeți că sunt motivele pentru care politicienii nu rezistă presiunilor, se amețesc și rămân beți?

Când beţia puterii se manifestă într-o modalitate euforică, situaţia este una similară cu cea a unui om aflat în delir bahic, de beţie propriu-zisă, cauzată de alcool şi, mai recent, de alte substanţe psihoactive. Beția puterii este similară adicției față de droguri. Așa cum euforicii au un optimism exagerat sau bună dispoziţie, fără acoperire în realitate, tot așa se comportă, uneori, și cei care ne conduc. Aceştia își spun în barbă: Totul merge ca pe roate!

Beţia puterii, exteriorizată prin manifestări de tip euforic, evidenţiază grandomanie şi chiar delir. Efectele sociale ale unui atare tip de exercitare a puterii, care relevă o conduită delirantă, nu pot fi decât negative, întrucât acesta este rodul superficialităţii, vicleniei sau aroganţei. În forma sa paranoică, beţia puterii se exteriorizează prin manifestări comportamentale lipsite de logică ori care vădesc orgoliu exagerat sau bănuieli continue nefondate de manopere conspirative.

Oamenii care suferă de paranoia puterii sunt preocupaţi aproape exclusiv de hrănirea orgoliului lor nemăsurat, sunt orientaţi spre vendete personale şi spre înlăturarea oricăror obstacole aflate în calea lor spre satisfacerea intereselor meschine, chiar dacă acest lucru înseamnă eliminarea fizică a celor pe care-i consideră adversari.

Dacă, în ceea ce priveşte efectele celor două categorii de beţie a puterii – euforică sau paranoică –, nu există niciun dubiu că acestea sunt ambele negative, sub aspectul gravităţii acestora există diferenţe importante. Aroganţa şi arbitrariul, trăsături ce apar în cazul puterii manifestate în mod euforic, nu produc efecte de aceeaşi intensitate (pe scara gravităţii) socială, comparativ cu cele generate de aceleaşi trăsături, în cazul puterii exercitate în mod paranoic. Paranoicii care deţin puterea sunt mult mai periculoşi decât cei euforici, aflaţi în poziţii similare.

Din păcate, privind spre scena politică, vedem prea puţine personaje din spectrul puterii care se comportă raţional, moral şi legal, şi prea multe care nu au vocaţie de conducători autentici, având manifestări superficiale, arogante sau iraţionale. Aceștia sunt ratații de la butoane, care au pretenția nedreptățită că reprezintă poporul. Domeniul în care, probabil, beţia puterii este cea mai întâlnită este politica. Legitimarea acordată de electorat este, în multe cazuri, justificarea pe care oamenii politici o invocă pentru a acoperi comportamentele lor despotice. Chiar dacă, în alte domenii, proporţia celor ameţiţi de putere este mai mică, nicio sferă a relaţiilor sociale nu este scutită de prezenţa unor astfel de persoane.

Motivele principale ale beției puterii sunt două: imperfecțiunile sistemului politic contemporan și lipsa de educație. Dacă cei care ajung la butoanele puterii nu au suficientă cultură istorică, politică, militară, sociologică, psihologică etc. nu au reprezentarea faptului că sunt în servciul public și trebuie să-și cumpănească acțiunile și să-și înfrâneze tentațiile puterii. Cei care ajung la butoanele puterii pot face față adicției specifice dacă au învățat lecția că roata se învârte și dacă se lasă înconjurați de consilieri curajoși și nu acceptă în jurul lor culegătorii de scame.

 

Dreptul Penal al Afacerilor este o arie de expertiză care “a explodat” în ultimii 7-8 ani, pe fondul numeroaselor investigații realizate de DNA, DIICOT și alte instituții ale statului. Există numeroase voci care susțin că s-au făcut multe abuzuri din partea procurorilor iar drepturile constituționale și legale ale celor anchetați au fost încălcate. Cum comentați?

În ultimi ani, în peisajul juridico-economic autohton, și-a găsit un loc bine meritat  Dreptul Penal al afacerilor. Dintre cei posibil interesați de materia Dreptului Penal al afacerilor, anumite categorii profesionale au cea mai mare nevoie să o cunoască. Este vorba despre oamenii de afaceri, juriști și economiști care trebuie, în funcție de particularitățile domeniului economic în care activează, să dețină informații consistente și relevante privind normele juridice ce intră în sfera Dreptului penal al afacerilor. Obiectul de reglementare al acestei materii îl constituie normele penale care incriminează faptele ce se săvârșesc în domeniul economic, adică al relațiilor de afaceri (care presupun, de regulă, exploatarea unei întreprinderi).

In concreto, inter alia, este vorba despre: infracțiunile prevăzute în Legea societăților nr. 31/1990; infracțiunile prevăzute în Legea nr. 241/2005 privind prevenirea și cobaterea evaziunii fiscale; infracțiunea de spălare a banilor (art. 29 din Legea nr. 656/2002); infracțiunile vamale; infracțiunile privind fraudarea bugetului Uniunii Europene (art. 181-185 din Legea nr. 78/2000); infracțiunile care privesc piața de capital, concurența și protecția consumatorului; infracțiuni privind protecția mediului; infracțiuni contra patrimoniului prevăzute în Codul penal (spre exemplu, abuzul de încredere prin fraudarea creditorilor, bancruta frauduloasă, frauda informatică, înșelăciunea ș.a.); infracțiuni corupție și de serviciu (de pildă, luarea de mită, darea de mită, abuzul în serviciu, delapidarea ș.a.).

Lupta anticorupție sau împotriva criminalității organizate a produs și efecte pozitive, dar ca urmare a mediatizării excesive, într-o anumită perioadă, aceasta a generat efectul valului – ce este val ca valul trece – și al bagatelizării.

De asemenea, s-a constatat că atunci când se depășește competența legală, apar abuzurile. Practica judiciară ne demonstrează că efervescența activității instituțiilor de forță produce și rateuri, în special dacă organele competente funcționează după sistemul pe repede înainte și uită de principii și legi. Unele dintre rateuri îmbracă haina abuzului, existând cazuri în care organele de urmărire penală s-au comportat neloial sau nelegal în mod conștient ori chiar umărind scopuri ilegale.

Codul Penal și Codul de Procedură Penală au fost adoptate prin procedura angajării răspunderii Guvernului, fără dezbateri, fenomen care a atras ulterior o serie de modificări ale celor două acte normative. Considerați că ar mai trebui modificată legislația, astfel încât să existe un echilibru și să nu mai asistăm la contestări la Curtea Constituțională?

Fără nicio îndoială că din anumite cauze, printre care se numără și cea menționată de dumneavoastră, se impun anumite modificări, abrogări sau completări ale legislației penale și procesual penale, deoarece există foarte multe decizii ale Curții Constituționale care nu au fost implementate de către legiuitor și, totdată, ca urmare a aplicării noii legislații au devenit vizibile unele neajunsuri ale acesteia. Acest lucru nu trebuie să sperie pe nimeni, întrucât legile noi numai după ce dau testul practicii și sunt retușate își vădesc eficiența și superioritatea față de cele vechi.

De-a lungul timpului, ați apărat în instanță oameni de afaceri români și străini, înalți oficiali, precum și companii prestigioase. Care este durata medie a unui proces, de la momentul demarării anchetei penale și până la decizia finală a instanțelor judecătorești?

Am consiliat, asistat și reprezentat oameni și companii din toate categoriile. Cei mai afectați de efectele unor acuzații penale sunt, în cele mai multe cazuri, oamenii de afaceri. Contrar opiniei generale, potrivit căreia, de regulă, sunt bogaţi, cei mai mulţi întreprinzători nu au o situaţie materială foarte bună, explicaţia fiind aceea că au investit în afacere tot ceea ce au acumulat sau poate chiar mai mult, au luat credite şi sunt încă datori sau poate că au eşuat, din cauze mai mult sau mai puţin imputabile, şi au pierdut totul. Într-adevăr, din păcate, sunt antreprenori care investesc, dar fără să aibă succes, fie din cauze subiective, fie din cauze obiective. Văzând lista întreprinzătorilor care de-a lungul timpului au intrat în insolvență, constatăm că insuccesul în afaceri afectează un procent însemnat din oamenii de afaceri.

Mai mult, ruinarea unei afaceri produce efecte asupra întregii pieţe de profil, iar nu numai în privința întreprinzătorului care a eşuat. Consecinţele sunt de natură patrimonială, dar şi de natură morală, deoarece de cele mai multe ori întreprinzătorul insolvent este ostracizat sau blamat şi nu-şi mai poate relua activitatea economică derulată anterior. În general, se afirmă că antreprenorul îşi asumă riscuri mari, dar câştigurile lui sunt pe măsura riscurilor asumate şi, în plus, acesta se bucură de libertate mai mare decât simplii salariaţi. Pot fi adevărate ambele susţineri, dar nu sunt sigure (antefactum), ci doar posibile. Postfactum totul pare simplu, însă, până să apară rezultatele pozitive scontate, este un drum lung, pavat cu multe obstacole, cu renunţări la facilităţile sociale şi cu stresul generat de sabia lui Damocles deasupra capului. În acest context, mesajul pentru cei care guvernează ar fi următorul: Nu mai trageţi în întreprinzători! Care este lungimea medie a unui proces penal? Durata unui proces penal poate fi de la câteva luni, la câțiva ani. În medie, procesele penale durează între 2-4  ani.

Cum apreciați activitatea judecătorilor care soluționează dosare de drept penal al afacerilor? Cum evaluați logistica umană și tehnologică existentă în prezent de care beneficiază judecătorii? Cum percepeți condițiile de lucru actuale în instanțele din România?

În general, apreciez calitatea și pregătirea judecătorilor ca fiind bună, existând și excepții, dintre care unele au ajuns inclusiv la urechile cetățenilor, grație mediatizării despre care discutam mai sus. Însă, din punct de vedere logistic sau tehnologic, sistemul judiciar român are nevoie de investiții imediate serioase.

Sunt imperioase investiții în sedii noi sau în modernizarea celor vechi. Din acest punct de vedere, speranțele sunt legate de proiectul Cartierul justiției, care reprezintă doar o parte a investițiilor în active patrimoniale necesare aflate în stadiu de proiect. De asemenea, informatizarea trebuie extinsă pentru generalizarea dosarului electronic, accesul mai facil și în timp util la practica judiciară, comunicarea dintre organele judiciare și părțile din proces ș.a.  

 

Companiile și instituțiile românești trebuie să-și educe angajații, prin programe de integritate în afaceri, coduri interne de conduită și etica muncii etc. Există interes pentru astfel de asistență, care să prevină eventuale investigații?

Companiile și instituțiile românești au înțeles că integritatea este esențială atât în economie, cât și în administrația publică și au început să pună accent din ce în ce mai mare asupra sistemelor de integritate. În afacerile serioase, gândite pe termen lung, o componentă a strategiei trebuie să fie integritatea, asigurată prin coduri de etică și proceduri de conformitate, care să fie păzite de un gardian incoruptibil – ofițerul de integritate. Integritatea (probitatea, conformitatea, corectitudinea, onestitatea) este o valoare socială importantă, aflată pe podiumul axiologic, deoarece figurează printre primele poziții din cadrul majorității sferelor sociale (artă, economie, politică etc.). Ce se înțelege prin integritate în afaceri?

Din perspectivă instituțională, integritatea în afaceri este ansamblul regulilor care asigură corectitudinea celor care participă la activitățile economice. Din punctul de vedere al participanților la raporturile economice, integritatea în afaceri reprezintă respectarea (conformarea) de către actorii economici la regulile juridice și la cele care asigură probitatea lor profesională.

Când vorbesc de integritate nu am în vedere doar simpla clamare a acesteia, fără acoperire în realitate, ci mă refer la un sistem de integritate sănătos, care funcționează foarte bine. Integritatea autentică în afaceri este incompatibilă cu spoiala, cu adoptarea unor reguli de etică și a unor proceduri de conformitate, care rămân pur formale, fără nicio aplicare. Existența formală a unui sistem de integritate cu reguli corecte, care însă nu se aplică, are mai degrabă un impact negativ decât unul pozitiv. Așadar, putem conchide că integritatea în afaceri este un element indispensabil al succesului economic.

Cum și-ar putea recâștiga Jusitiția încrederea societății, încredere zdruncinată în ultimii doi-trei ani?

Când discutăm despre modificarea legislației sau restaurație legislativă este oportun să avem în vedere faptul că schimbările rareori sunt aplaudate de către cei implicați în aplicarea legilor, deoarece aceștia manifestă conservatorism, care derivă din faptul obișnuinței cu acestea.

Eu îndemn legiuitorul la prudență, iar noului Guvern îi recomand să nu sară peste Parlament, indiferent de scop, cu excepția situațiilor de urgență. Justiția are nevoie, înainte de orice, de stabilitate, predictibilitate și independență. Fără a da dovadă de grabă sau de mânie, cred că se impune o reevaluare a legislației penale, așa cum spuneam mai sus, a celei privind organizarea judiciară, dar și a altor domenii, însă numai după dezbateri transparente la care să participe toți factorii implicați în activitatea judiciară. Și abia apoi să se treacă la eventuale modificări sau restaurări legislative.

În final, doresc cititorilor revistei Legal Magazin imunitate la evenimente impredictibile negative!




Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *