Interviu cu Lucia Cherecheș, Managing Partner, Cherecheș & Cherecheș
Cherecheș & Cherecheș s-a impus pe piața avocaturii din România ca o societate matură, echilibrată, de referință, care furnizează servicii de calitate. Ce reprezintă pentru dumneavoastră profesia pe care o practicaţi şi care sunt valorile după care v-aţi ghidat mereu în exercitarea acesteia?
Mulțumesc pentru complimente, sper că sunt meritate. După 30 de ani de avocatură pot spune că profesia mă definește, mă reprezintă. Este alături de sănătate marele dar al vieții, pentru că o fac cu pasiune, cu drag. O privesc ca pe o binecuvântare, cum spune mama mea.
Mi-a dat ocazia de a exterioriza calități înnăscute, independență, inclusiv materială, încredere în mine; însă și eu m-am străduit în permanență să nu îngrop talanții, (Matei 25:14). Este în același timp o mare obligație, o responsabilitate imensă în fața numeroșilor clienți, care m-au angajat cu încredere totală sa le apar interesele.
Valorile care mă ghidează sunt inevitabil cele în care am crescut, care se regăsesc, de altfel, la toate marile religii – cele ale creștinității, ale filosofiei grecești și ale dreptului roman, cum spunea Paul Valery, vorbind despre „Pe ce este întemeiată Europa”.
Cred mult în adevăr, dreptate, perseverență, curaj. Echilibrul, toleranța, dar nu înțeleasă ca acceptare a oricăror fapte, îmi sunt repere.
Cum spunea regretatul Dan Hăulică despre societatea românească actuală „Traversăm ca un blestem, o adevărată spaimă în raport cu marile ambiții, valori. Permisivitate, abandon, sentiment al zădărniciei se întâlnesc prea frecvent în zilele noastre. Sub pretext de luciditate contemporană, bântuie un fel de blazare față de încordările care ar trebui să fie expresia sufletului colectiv a unor ținte asumate, lucid și eficace.”
Cum este structurată Cherecheș & Cherecheș? Care au fost principalele provocări în ultimii ani?
Societatea Cherecheș&Cherecheș are doi parteneri, eu și avocatul Ion-Liviu Cherecheș, care mi-a fost tot timpul alături. Are o structură flexibilă, deschisă.
În funcție de volumul, natura și complexitatea dosarelor gestionate, angajăm un număr mai mare sau mai mic de colaboratori externi, pe perioade mai lungi sau mai scurte.
De-a lungul timpului nu m-am lăsat copleșită de lăcomie, astfel incat să accept un număr foarte mare de dosare/clienți, avand cereri in permanența. Gestionăm doar atât cât pot controla direct, amănunțit.
În ultimii ani ne-am confruntat cu dificultăți mari, și mă refer aici la schimbarea legilor privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Aceste acte normative cu care lucrăm, nu au aproape deloc sancțiuni, pentru nerespectarea lor, au lăsat loc tot timpul la abuzuri din partea autorităților.
Termenele pentru soluționarea dosarelor sunt extrem de lungi.
La apariția sa, Legea 165/2013 încălca principii minime de drept, respectiv neretroactivitatea legii sau puterea de lucru judecat, fapt care ne-a determinat să apelăm la Curtea Constituțională și spre bucuria noastra aceste mari greșeli au fost îndreptate.
Ce a stat la baza reușitelor societății de avocatură pe care o coordonați? Ce rol au avut și au doamnele avocat în succesul societății dumneavoastră?
Reușita se datorează credinței în valorile mai sus enunțate, în puterea de a nu abandona drumul bun când întâlnești obstacole, oricât de grele ar fi. Evident nu aș putea soluționa singură sau numai cu partenerul meu, un număr mare de dosare fără ajutorul colaboratorilor, doamnele și domnii avocați, cărora le mulțumesc și le sunt recunoscătoare.
“Din păcate, sunt din ce în ce mai puțin avocați tineri care într-adevăr vor să învețe și care nu fug de la primul obstacol.”
Cum reușiți să armonizați experiența seniorilor cu dinamismul și entuziasmul tinerilor avocați?
Am avut și avem în pemanență o echipă foarte tânără. Deocamdată se pune problema ca tinerii să țină pasul cu seniorii, în special cu dinamismul și entuziasmul meu, având o energie înnăscută mare, vecină cu agresivitatea. Din păcate, sunt din ce în ce mai puțin avocați tineri care într-adevăr vor să învețe și care nu fug de la primul obstacol.
Există totuși și excepții. De exemplu, avocat Rodica Grigore este una dintre avocatele stagiare care a și rămas colaboratoarea societății, care a dat dovadă de pasiune, energie, determinare.
Ce strategie aveți pentru următorii 10 ani?
În următorii 10 ani sper să finalizăm un număr cât mai mare din dosarele începute, făcând tot ce este posibil din partea societății în acest scop.
Cum vă motivați echipa? Pe ce abilități puneți accent atunci când luați în considerare recrutarea de noi colaboratori?
Încerc să creez o atmosferă de lucru cât mai plăcută pentru echipă și să fiu cât mai explicită – cum spune prietenul meu, notarul Dragoș Bărcănescu -, în ceea ce solicit. Stimulentele financiare în funcție de realizări au și ele rolul lor.
În alegerea colaboratorilor interni și externi, când încredințez anumite dosare, mă asigur că sunt convinși de dreptatea și adevărul cauzei pe care o susținem, că strategia aleasă în dosar este cea mai bună, fără a le îngrădi creativitatea, punctul propriu de vedere.
Cum vă împărțiți între responsabilitățile de avocat şi cele de manager?
Din păcate pledez foarte rar, responsabilitatea de manager al societății îmi ocupă tot timpul.
Sunteți specializată în retrocedarea proprietăților. Cum au evoluat cerințele clienților și complexitatea dosarelor la care ați lucrat, în ultimii ani?
Datorită perioadei extrem de lungi a soluționării dosarelor, clienții nu mai au răbdare și încredere în Autoritățile Statului Român implicate în procesul de retrocedare, inclusiv în Justiție. Ei trebuie convinși și facem eforturi mari pentru aceasta, că până la urmă o să vină și rezultatele dorite. În ceea ce privește dosarele chiar în fază finală ni se cer acte noi de multe ori inutile, la care nu te aștepți, greu de obținut, neprevăzute de lege.
“(…)o să mai treacă încă 25 de ani până se va finaliza procesul de retrocedare”
Când estimați că se va încheia definitiv procesul de retrocedare a proprietăților, ținând cont de ritmul de până acum, de legislația mereu schimbătoare (care nu se respectă), de constrângerile bugetare și de resursele umane ale ANRP-ului și ale primăriilor?
Ținând cont că procesul a început în 1995 cu legea 112/1995 care acorda despăgubiri pentru imobilele vândute de Stat; un plafon maxim de aproximativ 30.000 dolari și au trecut 22 de ani, iar numărul dosarelor soluționate este cam la jumătate, înseamnă că o să mai treacă încă 25 de ani până se va finaliza procesul de retrocedare.
Este adevărat că Statul Român a acordat cele mai mari despăgubiri dintre statele fost comuniste, foarte aproape de valoarea reală a bunurilor, nu un plafon fix ca celelate țări.
Angajații ANRP-ului și ai Primăriilor, mulți dintre ei tineri bine pregătiți, care nu au o muncă ușoară de făcut și care nu sunt retribuiți pe măsură, suportă zilnic tone de injurii pe nedrept din partea petentilor.
Eu consider că nu ei sunt de vină, ci legislația și faptul că statul alocă prea puține resurse umane si materiale pentru finalizării dosarelor, amănând la nesfârșit încheierea acestui proces.
Odată cu apariția legii 165 ne-am așteptat ca acest proces să se finalizeze, iar termenul acordat de Consiliul Europei a fost unul îndestulător pentru a se încheia, însa este departe, nu s-a ajuns nici la jumătate.
Sunt îngrozită de gândul că mii de petenți vor din nou la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, unde eu am încercat să ajung cât mai rar, fiind de părere că trebue să rezolvăm problemele pe plan intern.
Cum percepeți activitatea judecătorilor care soluționează dosare de retrocedări/restituiri?
Succesul societății noastre se bazează pe soluțiile juste date de judecători care se confruntă, ca și noi, cu o lege foarte dificilă și lacune mari.
Am foarte mare încredere în Justiție, cu bune și cu rele, mai ales că până în prezent nu am pierdut niciun dosar pe fond, ci numai pe excepții, putând relua ciclul procesual.
Au fost și momente de grea cumpănă, când la Curtea Supremă au existat soluții în care legea retroactivează și sentințele irevocabile nu aveau nicio putere de lucru judecat, însă apelând la Curtea Constituțională aceste greșeli au fost remediate, așa cum am mai spus. Sper să nu se mai ajungă din nou la Curtea Europeană.
Companiile românești sunt sub presiunea instituțiilor – ANAF, Consiliul Concurenței, Garda de Mediu, Inspecția Muncii, etc. Când vor înțelege funcționarii publici că ei trebuie să stimuleze mediul de afaceri, și nu să-l timoreze?
Pentru o societate mai bună trebuie să lupte fiecare în dreptul lui, să mergem și să fim mai atenți pe cine votăm pentru că puterea legislativă este extrem de importantă, iar eu cred că firmele care sunt corecte, își plătesc impozitele în țară, nu prin paradisuri fiscale, nu se simt atât de presate și timorate de instituțiile statului roman.
