Search
Vineri 7 August 2020
  • :
  • :

Interviu cu Mircea Pop, Avocat Titular, Cabinet Individual Avocat Mircea Pop – Educația juridică ar trebui să fie materie obligatorie în programele școlare

Interviu cu Mircea Pop, Avocat Titular, Cabinet Individual Avocat Mircea Pop

Educația juridică ar trebui să fie materie obligatorie

în programele școlare


Aveți o experiență în avocatură de 28 de ani, specializându-vă în Drept Comercial, Drept Civil, Contencios Administrativ, insolvență și reorganizare.
Cât de importantă este încrederea, credibilitatea și notorietatea profesională pe care o transmite avocatul clienților săi?

Cred că este esențială! În momentul în care un client are nevoie pentru prima dată de un avocat, mai exact de serviciile profesionale ale acestuia, notorietatea profesională a avocatului poate reprezenta un criteriu de alegere.

Spun poate, pentru că am constatat, din ce în ce mai mult în ultimii ani, că acest criteriu nu este neapărat esențial. Unii clienți au ca primordiale alte criterii, iar cel care apare ca decisiv este costul onorariului avocatului.

De altfel, presupun că e o regulă generală atunci când cineva are nevoie de serviciile unui profesionist, în sens larg: prețul serviciului, de cele mai multe ori, este proproțional cu calitatea acestuia. Aici se poate naște discuția acelor onorarii minimale reglementate, pe care Uniunea Națională a Barourilor din România a încercat să le adopte, inițiativă care s-a lovit de o puternică opoziție în rândul avocaților membri ai acestei  organizații profesionale.

Ca de obicei, cel care suferă în primul rând în urma alegerii unui serviciu profesional ținând cont în primul rând și exclusiv de prețul serviciului, este chiar clientul. Consecințele pot fi chiar foarte grave pentru acel client, întrucât vorbim despre soluții ale instanțelor de judecată care influențează viața justițiabililor.

Nu vreau să susțin că un onorariu avocațial mare reprezintă garanția succesului demersului pe care avocatul în cauză l-a făcut pentru clientul care l-a acceptat. Însă un onorariu mare pretins de un avocat, în general ar trebui să reflecte o experiență mai mare a acestuia, o echipă specializată care îl susține pe avocat în realizarea demersului procedural de apărare a clientului, și în cele din urmă o apărare prestată cu un grad mai mare de profesionalism.

Încrederea mi se pare că este elementul esențial în legătura avocat-client. Fără încredere nu se poate face nimic durabil, nu se pot obține decât succese efemere.

Amintesc aici o poveste care a cunoscut o oarecare notorietate națională. Astfel, în vara anului 2016, Guvernul a încercat să modifice legislația în sensul permiterii interceptării convorbirilor și a corespondenței dintre avocat și client. Îmi place să cred că datorită manifestării publice făcute de avocații din Baroul Cluj, manifestare cunoscută sub numele de “Marșul tăcerii”, întreaga presă a prezentat poziția noastră de opoziție față de o astfel de inițiativă de modificare a legii, fapt care a fost abandonat de Guvern.

Am vrut să arăt prin cele de mai sus că încrederea absolut necesară între avocat și client putea fi serios afectată prin acea modificare a legii. Noi, avocații din Baroul Cluj, pot spune că ne-am luptat în forma protestului public pentru a păstra acea încredere esențială necesară până la urmă oricărui cetățean care poate să ajungă într-o zi justițiabil.

Cunoașteți bine profesia de avocat și activitatea confraților din Cluj. Ați fost Decan și sunteți în Consiliul Baroului Cluj. Ce ar putea face Baroul pentru ca avocații să fie mai respectați de către instituțiile statului?

Ca Decan al Baroului Cluj am încercat să găsesc punctele de unire ale colegilor mei, într-o profesie concurențială, gândind că un corp profesional unit poate avea o voce mai puternică și mai luată în seamă de toți partenerii profesionali. Deși mandatul meu a trecut mai repede decât am putut eu să realizez, cred că la finalul acestuia, în martie 2018, Baroul Cluj devenise o organizație profesională cu un cuvânt greu de spus în multe raporturi.

Un răspuns posibil la ultima dumneavoastră întrebare ar putea fi dat enumerând acțiunile pe care Baroul Cluj le-a derulat în perioada cât colegii mei avocați m-au ales să le fiu Decan: o atmosferă de încredere a avocaților în Consiliul Baroului; o funcționare amabilă, corectă și promptă a aparatului administrativ al Baroului; o totală transparență decizională; o informare permanentă și rapidă a avocaților privind toate elementele profesionale care îi pot interesa, făcută simplu, prin anunțuri trimise fiecărui avocat în căsuța de e-mail; o implicare determinată în proiectele locale derulate împreună cu autoritățile locale;  educație juridică în școli; educație anti-drog în școli; orientarea studenților de la drept pentru alegerea carierei juridice; organizarea de conferințe profesionale cu participarea colegială a judecătorilor, procurorilor și a profesorilor de la facultățile de drept; organizarea în fiecare final de an a Balului Palatului de Justiție, cu participarea tuturor profesiilor juridice; o relație bună și corectă cu presa; un protest față de intenția Guvernului de a schimba legislația în sensul interceptării convorbirilor avocat-client, soldat cu renunțarea la această intenție; un litigiu câștigat la CJUE care a sancționat organele fiscale și cele de asigurări sociale de sănătate în ce privește transferul de date personale; apărarea avocaților care au suferit abuzuri ale judecătorilor în exercitarea profesiei de avocat.

Sunt convins că cele de mai sus reprezintă, cred eu, elemente care pot face ca Baroul să fie o organizație profesională respectată.

Economia județului Cluj a cunoscut o dezvoltare substanțială în ultimii 15 ani, proces care a determinat și o creștere a numărului de dosare instrumentate în instanțele de judecată. Din ce sectoare economice provin cele mai multe dosare?

Nu posed o astfel de statistică, pentru a da un răspuns cât mai aproape de dorința dumneavoastră. În schimb, din experiența și din observațiile mele cred că cele mai multe dosare provin din domeniul imobiliar, cu tot ce înseamnă el – urbanism, prestații tabulare, litigii între profesioniști, executări silite contestate. Este oarecum normal, având în vedere dezvoltarea imobiliară susținută și consistentă pe care a cunoscut-o județul Cluj, și cu preponderență municipiul Cluj-Napoca.

De asemenea, cred că o pondere însemnată o au dosarele de contencios: administrativ, fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale. Știu că această secție a Tribunalului Cluj a cunoscut o încărcătură mai mare decât alte secții ale aceleiași instanțe.

Cât de mult își cunosc românii drepturile? Cine ar trebui să se ocupe constant de creșterea nivelului de educație juridică în țara noastră? Cum se pot implica avocații în acest proces?

Ca părere personală, în mare măsură românii doar au impresia că își cunosc drepturile. Aceasta deoarece cultura legăturii în mod constant cu un avocat nu există la noi. Astfel, românii află despre drepturilor lor din media, de pe Facebook și din poveștile avute cu prietenii. De exemplu, câți dintre viitorii soți cunosc faptul că Noul Cod Civil  a introdus ca noutate absolută convenția matrimonială, instrument care, încheiat la moment potrivit, adică la cel al încheierii căsătoriei, poate salva în posibilul viitor nefericit al acelei căsnicii desfăcute prin divorț, mulți bani, nervi, energii risipite inutil de soții ajunși într-o procedură de divorț și consecutiv de partaj al bunurilor comune?

Educația juridică ar trebui să fie materie obligatorie în programele școlare. Așa fiind, Ministerul Educației și Învățământului ar trebui să fie cel care să impună ritmul. În schimb, așa după cum putem observa, acest minister, indiferent de către cine a fost condus, nu a reușit transformarea învățământului românesc în menirea sa fundamentală. Aș putea spune că dimpotrivă…

România educată ar trebui să fie o activitate profundă și asumată de foarte mulți oameni care au astfel de atribuții, și nu să rămână un slogan electoral care dispare o dată cu beneficiarul acestuia.

Nu cu mulți ani în urmă, Baroul Cluj a fost partener într-un proiect al Inspectoratului Școlar Județean Cluj care a avut tocmai acest scop, de educație juridică în școli. A fost un succes, datorat și avocaților din acest Barou, care pe întreaga durată a unui an școlar au mers în mod benevol, gratuit și dedicat la diverse școli din Cluj-Napoca și din județ, predând tinerilor ore de Educație juridică. Acest experiment a durat însă doar un an școlar.

Cunosc și eforturile pe care un judecător cunoscut din Cluj, domnul Cristi Dănileț, le face de mai mulți ani pentru a promova această educație juridică în școli. Îi apreciez tenacitatea cu care susține, cu manuale tiparite, cu conferințe, cu zbatere personală, ideea că această educație ar trebui să fie materie de bază în școli.

Cum percepeți pregătirea experților judiciari pe care-i au la dispoziție judecătorii din instanțele clujene?

Ca orice corp profesional, experții judiciari nu relevă o constantă a unei posibile evaluări. Există experți care sunt prompți și rapizi în efectuarea expertizelor dispuse de către instanțe, după cum sunt și experți care întârzie nepermis de mult procedural efectuarea acestora. Sunt unii experți care întârzie efectuarea expertizelor chiar și după ce sunt amendați de către instanțe pentru neefectuarea expertizelor.

Din punct de vedere a corectitudinii întocmirii rapoartelor de expertiză, întâlnim și în acest caz mai multe situații. Astfel, unii experți nu cunosc sau nu respectă regulile procedurale de citare a părților pentru efectuarea expertizei, cauzând astfel prelungirea duratei de soluționare a litigiilor, fie prin refacerea citării, fie prin punerea instanței de judecată în situația de a numi un alt expert, prima expertiză fiind anulată strict pe motive de nelegală citare a părților. De asemenea, deși una din obligațiile expertului desemnat de către instanță este aceea de a studia dosarul cauzei, înainte de a proceda la efectuarea expertizei, în unele situații se constată că aceasta nu a fost respectată. Drept urmare, expertiza astfel întocmită este evident neconcludentă nici pentru instanță, nici pentru părțile procesului.

Tot atât de adevărat este că există și experți care își cunosc profesia și o exercită cu promptitudine, profesionalism, claritate a constatărilor și a concluziilor, precum și cu, elementul esențial al unei expertize, cu imparțialitate.

Cum apreciați nivelul de conștientizare/gradul de cunoaștere a managerilor români în privința regulilor și standardelor de compliance (conformarea cu normele legale)?

Cu cât afacerea e mai mare, cu atât managerii sunt mai atenți la regulile jocului. Aici văd rolul esențial al unui avocat, care să sprijine oamenii de afaceri. Și în acest loc există aceeași regulă: cu cât afacerea e mai mare, mai complicată și mai complex derulată, cu atât și rolul avocaților este recunoscut și solicitat de acei manageri.

Din 1999 sunteți și practician în insolvență, având propriul Cabinet din 2007. Este de așteptat ca numărul firmelor care apelează la procedura insolvenței să crească susținut, în următoarea perioadă. Împărtășiți această prognoză? În ce domenii credeți că vom avea mai multe insolvențe?

Este o așteptare firească, având în vedere cum a fost gestionată la nivelul Guvernului întreaga perioadă începând din luna martie 2020 din punct de vedere al securității economice. Există de asemenea multiple conexiuni și dependențe externe, care vor face dificilă reluarea activității economice.Legislația noastră prevede și o altă formă de protecție a debitorilor, și anume cea a concordatului preventiv. Diferența dintre concordat și insolvență, în perioada următoare, se va face în funcție de cât de bine sunt informați managerii unor activități care se află deja sau care vor intra în dificultăți de plată, și de avocații cărora aceștia le vor solicita sfaturile.Cele mai multe insolvențe cred că vor putea apărea în domeniul producției, al construcțiilor și al serviciilor. HORECA și întreg lanțul orizontal al acestei industrii sunt deja grav afectate. Un sezon turistic ratat, mă refer la vara acestui an, nu va face decât să ducă la închiderea a numeroase afaceri din acest domeniu, cu consecințe directe și asupra locurilor de muncă create și susținute de această industrie.

Prin comparatie cu criza din perioada 2008-2010, în momentul de față firmele românești sunt mai îndatorate, înregistreaza un capital de lucru negativ, expuneri comerciale de două ori mai mari și au o capacitate de autofinanțare mult mai fragilă. Vă așteptați să mai intre în insolvență societăți mari? Ce sectoare economice sunt mai vulnerabile?

Urmează un joc pe sârmă pentru societățile mari. Un management curajos, inventiv și dedicat cred că va putea salva o societate mare de la insolvență. Sunt multe elemente care vor influența drumul pe termen scurt și mediu al acestor societăți. Depinde de cei care conduc astfel de societăți, care trebuie să aplice în practică un management al situațiilor de criză, cunoscut de ei, probabil, doar din cărți.

Companiile românești sunt sub presiunea instituțiilor – ANAF, Consiliul Concurenței, Garda de Mediu, Inspecția Muncii, etc. Când vor înțelege funcționarii publici că ei trebuie să stimuleze mediul de afaceri, și nu să-l timoreze?

Discuția referitoare la cele relevate în întrebare este puțin mai complexă. În primul rând apreciez că politicile practicate de către orice guvern ar trebui să fie clar exprimate în scopul stimulării acestui mediu de afaceri. Prin politici economice și fiscale clare și predictibile, prin norme suple și lipsite de posibilitatea de interpretare în aplicarea acestora.

Mai apoi, e importantă educația oamenilor care la un moment dat ajung să fie funcționari publici, educație de care povesteam mai devreme.

Însă cel mai determinant element în această discuție îl reprezintă, cred eu, modul în care sunt selectați acești funcționari. La o astfel de selecție, avem un astfel de comportament al acestora.




Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *