Search
Miercuri 12 Decembrie 2018
  • :
  • :

Mariana-Liliana Savu: Creșterea substanțială a încasărilor din ultimii ani a poziționat CREDIDAM printre asociațiile model în comunitatea internațională

Interviu cu Mariana-Liliana Savu, Avocat Partener, Cabinet de Avocat Mariana Savu și Avocat CREDIDAM

Creșterea substanțială a încasărilor din ultimii ani a poziționat CREDIDAM

printre asociațiile model în comunitatea internațională

 

Sunteți unul dintre avocații cei mai experimentați din România pe segmentul drepturilor de autor și a drepturilor conexe. Cât de mult își cunosc titularii de drepturi de autor avantajele și obligațiile stipulate prin lege? Cine ar trebui să se implice pentru creșterea educației juridice și fiscale în acest domeniu?

După 22 de ani de la apariția Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, putem spune că legea este cunoscută atât de titularii de drepturi cât și de utilizatori, respectiv cei care utilizează prestațiile artiștilor interpreți sau executanți. Faptul că asociația CREDIDAM a depășit 15.000 de membri direcți, dovedește că artiștii interpreți sau executanți cunosc și realizează avantajele gestiunii colective a drepturilor lor de proprietate intelectuală.

CREDIDAM acoperă nu numai piața din România. În baza celor 39 de acorduri bilaterale internaționale, artiștii români au reprezentare în lumea întreagă, cu excepția acelor teritorii în care nu există acest tip de drepturi sau dacă există o lege similară celei din România, nu există condiții reale sau propice pentru apariția și dezvoltarea naturală a asociațiilor specifice, respectiv organismele de gestiune colectivă. Pentru conștientizare artiștilor, CREDIDAM a realizat de-a lungul anilor demersuri concrete, astfel:

  • a desfășurat o campanie permanentă de informare privind drepturile conexe dreptului de autor, conferite de lege;
  • a pus permanent la dispoziția membrilor formulare standardizate, fie pe suport de hârtie pentru cei care nu sunt familiarizați cu mijloacele tehnice (cu calculatorul) sau on-line folosind propria parolă și user name-ul, astfel încât declararea repertoriului să fie cât mai simplă și să se poată face de oriunde;
  • a pus permanent la dispoziție personal calificat care consiliază și ajută artiștii, pentru ca aceștia să învețe să stăpânească sistemul relativ simplu de actualizare a propriului repertoriu;
  • a efectuat deplasări în țară, pentru comunitățile de artiști, astfel încât să asigure condițiile necesare pentru dialog și informare.

În ceea ce privește implicarea autorităților publice, credem că este momentul ca atât Ministerul Culturii și Identității Naționale, cât și ORDA să fie mai activi pentru a face cunoscute prevederile legii, precum și necesitatea protejării gestiunii colective. În toată perioada de după anul 1996, anul publicării legii dreptului de autor și a drepturilor conexe, toate modificările aduse, s-au făcut în defavoarea artiștilor interpreți sau executanți.

O altă zonă de interes ar fi organizarea unor reuniuni/seminarii cu radiodifuzorii și celelalte entități comerciale, implicate în sistemul plății drepturilor de proprietate intelectuală, prin intermediul asociațiilor lor, ceea ce ar conduce la creșterea încasărilor sumelor cuvenite artiștilor interpreți și la scăderea numărului proceselor din instanțele de judecată. Dacă în anul 2000, anul publicării primelor norme de aplicare a legii, CREDIDAM avea în toată țara, un număr de 126 de procese,  azi avem peste 600, ceea ce arată, pe de o parte, ignorarea legii de către utilizatori, iar pe de altă parte, existența unui sistem managerial deficitar, care conduce automat la încălcarea prevederilor legii.

Anul trecut ați devenit doctor în drept, teza de doctorat susținută la Universitatea “Nicolae Titulescu” din Bucureşti având titlul „Drepturile artiştilor interpreţi şi/sau executanţi”. Care sunt concluziile lucrării dumneavoastră? 

Domeniu abordat, Drepturile artiștilor interpreți sau executanți, este unul extrem de vast și dinamic. De la data susținerii tezei de doctorat avem deja două modificări ale legii naționale, iar a treia este în dezbatere parlamentară. Și în plan internațional avem de asemenea, o dinamică accentuată în ultima vreme. De exemplu, după dezbaterea și votarea în Parlamentul EU a directivei privind drepturile de autor și drepturile conexe în mediul on-line, suntem într-o perioadă „fierbinte” în care statele membre (guvernele) dezbat, într-un trialog, forma finală a textului care urmează a fi publicat. Este momentul în care reprezentanții guvernului vor arăta clar dacă sunt de partea artiștilor sau a platformelor on-line. Vreau să spun că este momentul ca și artiștii să-și facă auzită vocea, evident prin mijloace democratice, legale.

Cât despre propunerea făcută, „de lege ferenda”, respectiv aceea privind definirea fonogramei, pentru a fi în concordanță cu tratatele internaționale din domeniu, mă bucur să constat că acest lucu s-a reglementat prin Legea nr.74/2018. Dacă tot am menționat modificările aduse cadrului juridic prin Legea nr.74/2018,  am mari rezerve privind cel puțin două elemente noi:

  • entitățile independente de management a drepturilor de proprietate intelectuală;
  • precizarea de la art. 150 din Legea nr. 8/1996 republicată : „organismele de gestiune colectivă sunt, în sensul prezentei legi, ……. gestionarea drepturilor de autor sau a drepturilor conexe dreptului de autor ………..sau de alte obiecte protejate…..”.

În primul caz, s-a creat o  problemă juridică privind definirea acestor noi actori în piață, drept societăți comerciale. Ele nu pot fi controlate nici de ORDA, pentru că nu intră în domeniul lor de competență și nici de Registrul Comerțului, care nu are competențe în domeniul proprietății intelectuale. ORDA, cel mult, le poate da amendă de maximum 30.000 lei, care nu va putea fi colectată, dată fiind posibilitatea ca aceste entități să aibă sediile în paradise fiscale.  Inițial, o astfel de entitate de gestiune indepententă, cu sediul în Malta, se înregistrase la ORDA. Ulterior, după verificările făcute de autoritățile abilitate, această entitate a depus la ORDA cerere de renunțare la calitatea de entitate de gestiune independentă.

În al doilea caz, deși pare hazliu, (toată lumea din acest domeniu știe că organismele de gestiune colectivă nu gestionează obiecte, precum anticariatele) cred că introducerea acestui termen preluat din Directiva 2014/26/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014, va genera multe probleme. Plecând de la principiul că legea trebuie să fie clară și direct aplicabilă, sunt sigură că vor fi mulți cei care se vor lega de acest termen pentru a interpreta în favoarea lor modul de aplicare a legii.

Probabil, după câțiva ani, practica instanțelor de judecată va clarifica și acest aspect. Nu pot decât să regret că decidenții politici au acționat târziu, cu privire la implementarea Directivei 2014/26/UE sub presiunea unor sancțiuni financiare importante din partea Comisiei EU, ignorând total expertiza organismelor de gestiune colective participante la dezbatere (cum ar fi CREDIDAM, DACIN-SARA, UCMR-ADA și UPFR), aceste asociații, fiind mult mai respectate și apreciate în străinătate decât în țara lor.

Se impune tot mai mult necesitatea organizării unor informări a membrilor Parlamentului României privind activitatea organismelor de gestiune colectivă din România și a beneficiilor aduse atât statului român, pe mai multe planuri (politic și financiar), cât și creatorilor români, cei pentru care există LEGEA DREPTULUI DE AUTOR ȘI A DRERPTURILOR CONEXE. Respectarea acestui principiu, exploatarea comercială a operelor și a prestațiilor artistice trebuie să genereze o remunerație echitabilă creatorilor. Sprijinirea creativității a devenit un obiectiv strategic în țările din primul eșalon al celor dezvoltate (a se vedea procentele din PIB alocate de aceste state pentru sprijinirea creativității). Ar fi păcat ca România, după ce în 1996 a prezentat lumii o lege modernă, să decadă tocmai în anul Centenarului, prin adoptarea unor modificări legislative care să facă neaplicabile drepturile artiștilor interpreți sau executanți, în propria lor țară.

 Cum vedeți procesul de implementare a modificărilor aduse Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, de către Directiva 2014/26/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014,  privind gestiunea colectivă? Ce ar trebui să facă ORDA și organismele de gestiune colectivă pentru a promova aceste modificări? Cum influențează ele activitatea artiștilor?

Procesul de implementare este deja în derulare. Există un termen limită pentru modificarea statutelor, astfel încât acestea să fie armonizate cu noile prevederi. Este un fenomen laborios, dificil în mare măsură datorită introducerii unor elemente noi, cum ar fi de exemplu organismul de supraveghere. Cred că în Romînia, acest nou element este redundant, deoarece noi avem, prin efectele O.U.G. nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, comisia de cenzori. În lege nu avem elemene care să definească activitatea acestui organism, diferită de cea a cenzorului. Ne putem gândi la o experiență similară a colegilor din Olanda, unde nu există obligația cenzoratului și atunci, un asemenea organism are sens. În plus, să nu uităm că organismele de gestiune colectivă, prin efectul prevederilor actuale ale legii, nu pot cheltui, pentru administrare, mai mult de 15% din sumele colectate și repartizate. În aceste condiții, cine își mai poate permite angajarea unor experți în consiliere managerială sau risc managerial, de exemplu, pentru ca această prevedere să aibă suport real?

ORDA, după părerea mea, nu prea are ce face. Această instituție publică, cu resurse limitate, atât pecuniar cât și ca număr de angajați, este prinsă în același cerc vicios. Organismele de gestiune colectivă au obligația să depună proiectele noilor statute cu 2 luni înainte de întrunirea adunării generale a organismului de gestiune colectivă, iar ORDA are obligația să analizeze și să răspundă în termen de 10 zile de la solicitare. Țineți cont de faptul că în România sunt 16 organisme de gestiune colectivă și aveți imaginea a ceea ce se va întâmpla. Sperăm că va fi o ocazie de a se rezolva această inflație nejustificată de organisme de gestiune colectivă, în sensul că cele funcționale vor demonstra capacitatea de implementare a noilor prevederi legale.

 Sunteți și avocatul CREDIDAM (Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți). De ce trebuie să apeleze un artist român sau străin la serviciile CREDIDAM?

CREDIDAM este colector al drepturilor artiștilor interpreți sau executanți, în România. Prin numărul impresionant de membrii direcți (peste 15.000 de artiști) și indirecți (peste 1.571.758 de artiști), artiștii au la dispoziție un mecanism și o instituție, a lor, care le permite colectarea cu eficiență a drepturilor lor de proprietate intelectuală, atât din țară cât și din străinătate. Ideea că un artist ar putea avea capacitatea de a colecta SINGUR drepturile sale, este o utopie. Niciodată un artist nu va avea capacitatea de a negocia de pe poziții de egalitate cu marile trusturi media sau marile platforme (tot mai multe exploatări trec în mediul on-line). Această aparentă libertate înseamnă numai „libertatea” de a ceda drepturile, generate de talentul dat de Dumnezeu, adesea gratis, către cei care exploatează talentul și obțin profituri. Asistăm, după anul 2004, la o ofensivă împotriva gestiunii colective, ceea ce poate conduce la golirea de conținut a legii dreptului de autor și a drepurilor conexe. La ce îi folosește artistului această lege, dacă veniturile lui tind să dispară? Oare s-a gândit cineva la limita de sistem?

Particip destul de des la grupurile de lucru SCAPR[1] – juridic și acorduri bilaterale – și pot afirma că, în nicio altă țară membră UE, gestiunea colectivă nu a fost supusă experimentelor, așa cum s-a procedat în Romînia, din anul 2004 până în prezent.

 CREDIDAM colectează şi repartizează banii cuveniţi artiştilor interpreţi români şi străini, bani proveniţi din difuzarea înregistrărilor comerciale de către posturile de radio şi TV, operatorii de cablu, cinematografe, restaurante, hoteluri, baruri, discoteci, organizatori de evenimente artistice etc.  Care sunt cei mai buni platnici? Dar cei care întârzie mult achitarea sumelor cuvenite artiștilor?

Nu există o regulă. Diferă de la un an la altul cuantumul sumelor colectate pe surse. De exemplu, în anul 2018, buni plătitori sunt cei care au activitate de retransmitere prin cablu, radiodifuzorii posturilor de radio și trebuie să recunoștem că tot mai mulți utilizatori din comunicare publică (baruri, restaurante, hoteluri, pensiuni, etc.) încep să respecte legea, fără a mai fi nevoie de forța coercitivă a statului (procese, executări silite etc.). Nu același lucru putem spune și de radiodifuzorii posturilor de TV, care începând cu anul 2017, cu greu achită remunerațiile sau nu le mai achită deloc, preferând să aibă procese cu organismele de gestiune colectivă.

Pe ce segmente de utilizatori (radio, TV, cablu, internet, comunicare publică, copie privată, cinema) considerați că avem un potențial ridicat de creștere a încasărilor, având în vedere experiența din statele dezvoltate?

Toate sursele de colectare au un potențial mare de creștere, cu condiția instaurării respectului pentru lege. Aș menționa în special sursele TV și Radio, unde prin desființarea pragurilor minime de plată (250 Euro/trimestru) s-a ajuns la situații ridicole. Sunt societăți comerciale care exploatează stații radio sau tv și care plătesc TRIMESTRIAL sume cuprinse între 0,20 lei și 3 lei, ceea ce duce la golirea de conținut a legii.

Din păcate, desele modificări ale cadrului legislativ generează incertitudine juridică, ceea ce face ca România să fie privită cu circumspecție chiar de către partenerii CREDIDAM. Creșterea substanțială a încasărilor din ultimii ani a poziționat CREDIDAM printre asociațiile model în comunitatea internațională. La aceasta adăugăm și sistemul informatic care a permis CREDIDAM să acceadă ușor la noua bază de date internațională VRDB2[2], iar efectele s-au văzut prin dublarea încasărilor din străinătate, colectate pentru artiștii români, în baza acordurilor bilaterale. VRDB2 a permis identificarea țărilor unde erau difuzate prestațiile artiștilor români, astfel încât, printr-un efort continuu de modernizare, s-a trecut rapid la noul model impus de VRDB2.

[1] SCAPR = Consiliul Societăților pentru Gestiune Colectivă a Drepturilor interpeți

[2] VRDB2= Baza de date internațională a artiștilor interpreți, în varianta actualizată




Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *