Articol de Ovidiu Constantinescu, PR Manager Boștină & Asociații
3. Publicarea cifrei de afaceri este ceva dubios, ceva nespecific economiei românești.
Să nu fi auzit dl Florea de transparență? În ceea ce ne privește, am fost prima casă de avocatură care, în 2006, am dat publicității cifra de afaceri și am continuat să o facem de atunci în fiecare an. Ziariștilor le-a plăcut ideea deoarece a fost un gest de transparență într-o lume până atunci opacă și închisă spre sine. Ba mai mult, și alte case de avocatură – mai mari, mai mici – au preluat ideea pentru că așa se face peste tot în lumea mare…aceasta este starea de normalitate. Atâta timp cât plătesc impozit și taxe la barou pentru tot ce am încasat și ce am declarat, care e problema? Sunt bani munciți cinstit de echipe de avocați în proiecte mari care modernizează România! Nu ne ascundem, nu primim banii în sacoșă și pentru fiecare sfanț tăiem chitanță și plătim impozite și alte contribuții legale! A, și să nu uit…taxa la barou … Și atunci de ce ar trebui să fie cifra de afaceri secretă?
Nici nu mai vreau să amintesc că pentru cele mai multe firme de avocatură din occident, publicarea cifrei de afaceri este o chestiune de uzanță economică și fiscală, la fel cum este și elaborarea și publicarea rapoartelor anuale, care detaliază activitatea firmei în anul precedent. Dar chiar și în România actuală, cea din secolul XXI, orice companie mare, în momentul în care dorește să aleagă o echipă de avocați cu care să lucreze, aplică o grilă în care “cifra de afaceri” este unul dintr-o lungă listă de criterii de selecție [altul fiind “expertiza relevantă în domeniu”, dovedită cu proiecte…dar despre asta, mai încolo…]
Inutil de spus că fiecare casă de avocatură –fiecare avocat – depune la fisc o declarație de venit… pe care un ziarist o poate obține cu o ciocolată și o cafea…și tot acolo ajungem.
4. Dezvăluirea numărului de avocați care activează în cadrul unei societăți reprezintă publicitate neloială, ridicând – în plus – semne de întrebare cu privire la pregătirea lor profesională.
Pentru companiile mari și în proiecte mari, DA! numărul de avocați contează, fiind încă un criteriu obiectiv de selecție – în cunoștință de cauză – a avocaților cu care lucrezi. Să poți aloca pentru un proiect 20 de avocați timp de o lună, doua, un an – zi de zi – și să-ți mai rămână încă vreo 40 – 50 avocați să se ocupe de chestiunile curente ale altor câteva sute de companii mari și foarte mari. E important în primul rând pentru client, care nu vrea ca problemele lui să stea la coadă. Din contră, să ai la dispoziție un număr mare de avocați este extrem de benefic pentru client, iar sinergiile create de expertizele lor este –în orice caz și în orice moment – superioară sumei aritmetice simple a aceluiași număr de avocați care lucrează disparat… Se pare însă că de sus, de-acolo, e mai bine să poți vedea avocați atomizați și mânați de orgolii marunte, incapabili să conclucreze, să se coaguleze în societăți mari și foarte mari, care astfel pot să sporească prestigiul profesiei prin proiectele mari la care lucrează.
Ce frumos sună termenul de “consolidare” din tradiția anglo-saxonă…. Dar, din păcate, e “de import” și nu vine în tradiția noastră românească! Citeam recent un articol în LegalWeek despre nevoia avocatului modern de a adopta o atitudine “colaborativă” pentru a putea face față cu succes provocărilor profesionale și cererilor din ce în ce mai complexe venite din partea clientului-partener: excelența profesională nu mai este prin ea însăși suficientă, ea trebuie dublată de abilitatea de a lucra pentru proiecte mari alături de alți avocați – la fel de excepțional pregătiți profesional – cu care să schimbe informații și să stabilească sinergii astfel încât complexitatea cazului propus să-și gasească rezolvarea de o manieră corespunzătoare.
Sunt case de avocatură cu 10, cu 15, cu 20 de avocați parteneri… chiar TOȚI sunt turmă de incompetenți, cu grave carențe profesionale care n-ar fi reușit pe cont propriu? Cum să le pui la îndoială profesionalismul unor avocați care, lucrând în echipe complexe, au facut posibile tranzacții de zeci și sute de milioane de euro? Mulți nu înseamnă neapărat și proști…și uite unde ajungem dacă nu ne alegem bine lecturile care le predăm copiilor în școală și le ridicăm apoi la rang de mit național: defetismul Mioriței sau dispreșul lui Vodă Lăpușneanu.
