Sentința arbitrală, din perspectiva acțiunii în anulare

Autor: Dr. Alina Mioara Cobuz Bagnaru,   Partener Fondator, SCPA Cobuz și Asociații

Cel mai bun mod de a verifica dacă o procedură de arbitraj se desfășoară sau nu corect este de a supraveghea întreaga procedură de arbitraj din perspectiva prevenirii demarării unei acțiuni în anulare.

Cu alte cuvinte soluționarea unui arbitraj complex nu implică doar asigurarea unei bune desfășurări a procesului, ci și pronunțarea unei hotărâri arbitrale a cărui caracter executoriu să nu fie pus în pericol.

Potrivit art. 608 alin. 1 din NCPC, hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată numai prin acţiune în anulare iar motivele pentru care poate fi desfiinţată hotărârea arbitrală sunt limitativ prevăzute de lege și 9 la număr, respectiv:
a) litigiul nu era susceptibil de soluţionare pe calea arbitrajului;

b) tribunalul arbitral a soluţionat litigiul fără să existe o convenţie arbitrală sau în temeiul unei convenţii nule ori inoperante;

c) tribunalul arbitral nu a fost constituit în conformitate cu convenţia arbitrală;

d) partea a lipsit la termenul la care au avut loc dezbaterile şi procedura de citare nu a fost legal îndeplinită;

e) hotărârea a fost pronunţată după expirarea termenului arbitrajului prevăzut la art. 567, deşi cel puţin una dintre părţi a declarat că înţelege să invoce caducitatea, iar părţile nu au fost de acord cu continuarea judecăţii, potrivit art. 568 alin. 1 şi 2; 

f) tribunalul arbitral s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut ori a dat mai mult decât s-a cerut;

g) hotărârea arbitrală nu cuprinde dispozitivul şi motivele, nu arată data şi locul pronunţării ori nu este semnată de arbitri;

h) hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziţii imperative ale legii;

i) dacă, după pronunţarea hotărârii arbitrale, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în acea cauză, declarând neconstituţională legea, ordonanţa ori o dispoziţie dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă care a făcut obiectul acelei excepţii ori alte dispoziţii din actul atacat, care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate de prevederile menţionate în sesizare.

1. a) Litigiul nu era susceptibil de soluţionare pe calea arbitrajului;

Învestirea tribunalului arbitral este realizată prin intermediul vointei părţilor şi, mai ales, în limitele voinței liber exprimate a părților, potrivit convenţiei arbitrale. Conventia arbitrală poate fi încheiată sub forma unei clauze compromisorii sau sub forma unui compromis.

Pentru excepția I- trebuie să avem în vedere faptul că, în conformitate cu dispozițiile art. 542 alin. (1) din Codul de proc. civ. nu orice litigii sunt susceptibile de soluționare pe calea arbitrajului. În concret, litigiile care nu pot fi soluționate pe calea arbitrajului sunt, așa cum le definește codul, cele care privesc starea civilă, capacitatea persoanelor, dezbaterea succesorală, relațiile de familie precum și drepturile asupra cărora persoanele nu pot să dispună.

Pentru excepția II- la alin. (3) al aceluiași articol legiuitorul stipulează că, în ceea ce privește statul, autoritățile publice și persoanele juridice de drept public care au în obiectul lor de activitate şi activităţi economice, pot încheia convenţii arbitrale doar dacă legea le permite.

Prin urmare, cu foarte puține excepții, prin arbitraj pot fi soluţionate orice tipuri de litigii decurgând din sau în legătură cu un contract, inclusiv litigii referitoare la încheierea, executarea ori desfiinţarea unui contract.

Înainte de a conveni ca un litigiu să fie soluționat de către o instanță arbitrală se impune verificarea ca litigiul respectiv să nu se subsumeze categoriei excepțiilor de la soluționarea pe această cale.

1. b) Tribunalul arbitral a soluţionat litigiul fără să existe o convenţie arbitrală sau în temeiul unei convenţii nule ori inoperante;

Analiza valabilităţii clauzei compromisorii este una dintre primele măsuri întreprinse de către tribunalul arbitral şi reprezintă o obligaţie a acestuia.

Principalul caracter juridic al clauzei compromisorii este exprimat prin dispoziţiile art. 550 alin. 2 din NCPC.  De exemplu, intr-o speta dedusa judecatii reclamanta a apreciat clauza compromisorie din Contract ca fiind autonomă în raport cu Contractul, ea fiind valabilă şi producand efecte, in timp ce din perspectiva paratului contractul a fost apreciat ca inoperant, intrucat  expirase prin ajungere la termen.

Raportandu-ne la prevederile articolului 550 alin 2 din NCPC,  motivul paratului nu poate sa prevaleze, prin urmare nu a fost retinut ca ratiune pentru actiunea in anulare, intrucat ar genera concluzia că numai pe durata Contractului părţile ar avea acces la instanţa arbitrală în temeiul clauzei compromisorii.

1. c) Tribunalul arbitral nu a fost constituit în conformitate cu convenţia arbitrală;

Orice excepţie privind existenţa şi validitatea convenţiei arbitrale, constituirea tribunalului arbitral, limitele însărcinării arbitrilor este necesar a fi ridicată, sub sancţiunea decăderii, cel mai târziu la primul termen de înfăţişare în faţa tribunalului arbitral. 

Cu alte cuvinte, partea interesată nu se va putea prevala, pentru a obţine anularea sentinţei arbitrale (de greşita constituire a tribunalului arbitral), dacă nu şi-a conservat acest drept prin invocarea excepţiei încă din procedura arbitrală.

1. d) Partea a lipsit la termenul la care au avut loc dezbaterile şi procedura de citare nu a fost legal îndeplinită; evuni în anula

Spre exemplu, daca una dintre parti a fost citata la o anumita adresa de domiciliu insa, ulterior, adresa de domiciliu/resedinta/loc de munca devine necunoscut, imposibilitatea de citare a respectivei parti si, implicit, absenta acesteia poate constitui motiv de anulare a sentintei arbitrale.

Neconformitatea procedurii citarii are in vedere toate situatiile, de la omisiunea citarii pana la neindeplinirea acesteia in termenul stipulat.

1. e) Hotărârea a fost pronunţată după expirarea termenului arbitrajului prevăzut la art. 567, deşi cel puţin una dintre părţi a declarat că înţelege să invoce caducitatea, iar părţile nu au fost de acord cu continuarea judecăţii, potrivit art. 568 alin. 1 şi 2;

Termenul in care tribunalul arbitral trebuie sa pronunte  o hotarare arbitrala este de 6 luni. Desi partile au libertatea de a stabili un alt termen, in cazul in care au omis sa stabileasca un astfel de termen sau n-au inteles sa prelungeasca termenul de 6 luni, partea care a invocat caducitatea in timpul procedurii arbitrale are un real motiv de anulare.

1. i) Dacă, după pronunţarea hotărârii arbitrale, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în acea cauză, declarând neconstituţională legea, ordonanţa ori o dispoziţie dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă care a făcut obiectul acelei excepţii ori alte dispoziţii din actul atacat, care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate de prevederile menţionate în sesizare.

Este situația care permite un control retroactiv asupra hotărârii arbitrale. În fapt, nici numele arbitrilor, nici procedura desemnării acestora nu fuseseră determinate înainte de sesizarea curții de arbitraj, în timp ce Codul de procedură civilă le impunea în scopul recunoașterii competenței unui tribunal arbitral.

Putem concluziona faptul că, obiectivele acțiunii în anulare în calitatea sa de control judecătoresc asupra hotărârii arbitrale sunt în număr de două: verificarea conformității hotărârii arbitrale cu convenția arbitrală și verificarea respectării principiilor fundamentale ale procesului civil.

Important este pentru partea interesată ca motivele de acțiune în anulare să fie invocate chiar în cursul arbitrajului în conformitate cu art.592 alin 1 din Codul de Procedura Civilă, altfel pasivitatea părții interesate se va sancționa în consecință.