Search
Vineri 26 Aprilie 2019
  • :
  • :

Unele lacune ale Legii nr. 85/2014 referitoare la mijloacele efective ale creditorilor in sustinerea intereselor proprii

Articol de Cristina Cornaci, Fondator și Director General, Avestis International SRL

 

In noua reglementare a Legii nr. 85/2014 (denumita in continuare „Legea”), procedura insolventei a fost menita sa creeze cadrul necesar recuperarii creantelor detinute de mai multi debitori asupra patrimoniului unui debitor insolvent. Acesta este scopul Legii, prevazut de art. 2: „Scopul prezentei legi este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului, cu acordarea, atunci cand este posibil, a sansei de redresare economica.” De asemenea, principiul primordial al legii este cel al maximizarii gradului de valorificare a activelor si de recuperare a creantelor (art. 4 alin. 1 din Lege).

De multe ori, in practica, ne intalnim cu situatii in care observam ca primeaza interesele debitorului, mai ales legate de redresarea economica, mai putin cele legate de achitarea creantelor detinute de creditori. In prezentarea de fata, ne propunem sa analizam tocmai acele situatii in care creditorii sunt dezavantajati, fiind lipsiti de orice mijloace legale pentru valorificarea drepturilor si intereselor lor. Ne vom apleca cu preponderenta asupra situatiei creditorilor societati de leasing, identificand cateva probleme cu care acestia se confrunta, in practica.

I. Efectele deschiderii procedurii insolventei, inscrierea la masa credala a creantelor provenite din contractele de leasing aflate in derulare

Potrivit dispozitiilor art. 99 – 100 din Lege, ca urmare a deschiderii procedurii de insolventa, administratorul judiciar va transmite o notificare tuturor creditorilor mentionati in lista depusa de debitor, termenul – limita stabilit de legiuitor pentru depunerea cererilor de admitere a creantelor la masa credala fiind destul de scurt, de 45 de zile de la data deschiderii procedurii. Mentionam totodata ca notificarea se comunica creditorilor, de catre administratorul judiciar, potrivit Codului de procedura civila, dar si prin publicare in Buletinul Procedurilor de Insolventa („BPI”), cu cel putin 10 zile inainte de implinirea termenului – limita pentru inregistrarea cererilor de admitere la masa credala.

Creantele provenite din contractele de leasing, aflate in derulare la data deschiderii procedurii, suscita discutii asupra modului de inscriere la masa credala.

In primul rand, se inscriu creantele scadente anterior deschiderii procedurii, impreuna cu accesoriile (dobanzi si penalitati), calculate pana la acel moment, conform art. 80 alin. 2 coroborat cu art. 102 din Lege.

Discutii si opinii diverse sunt provocate de inscrierea la masa credala a ratelor de leasing ramase pana la finalul contractelor de leasing, nefacturate si nescadente anterior deschiderii procedurii.

Avand in vedere faptul ca discutam despre contracte aflate in derulare, situatia acestora se va stabili de administratorul judiciar si de catre creditor, conform regulilor prevazute de art. 123 din Lege. La momentul incipient al formularii cererii de declaratie de creanta, nu se cunoaste daca respectivele contracte vor fi denuntate de catre administratorul judiciar, situatie in care ar trebui ca respectivul creditor sa fie inscris la masa credala nu doar cu ratele scadente anterior deschiderii procedurii, cat si cu intregul capital finantat si dobanda aferenta, nefacturate, ori, dimpotriva, contractele vor fi mentinute in derulare, situatie in care ratele de leasing devenite scadente pe parcursul procedurii vor fi tratate ca si creante curente, achitate prioritar.

Prin urmare, in opinia noastra, ar trebui ca ratele ramase pana la finalul contractului de leasing (capital si dobanda nefacturate) sa fie tratate ca si creante nescadente, inscrise in tabelul preliminar de creante conform art. 102 alin. (4) din Lege.

Chiar daca opinia noastra a fost impartasita de administratorii judiciari, unii dintre acestia au inscris la masa credala doar creantele scadente anterior deschiderii procedurii, aratand ca diferenta de capital finantat si dobanda aferenta vor fi tratate ca si creante curente, ratele de leasing fiind achitate prioritar, pe masura ce vor deveni scadente.

In aceasta din urma situatie, creditorul se vede dezavantajat, deoarece are o creanta (uneori in cuantum destul de ridicat) neinscrisa la masa credala, cu o situatie incerta. Daca administratorul judiciar va dispune denuntarea contractului de leasing, ar trebui ca aceasta creanta sa fie cercetata din nou, separat, de administratorul judiciar si inscrisa, eventual, intr-un tabel rectificat al creantelor, ceea ce este destul de complicat.

Din dispozitiile art. 105 alin. 4 teza intai din Lege, aparent, situatia este foarte clara: Pentru contractele de leasing aflate in derulare si mentinute, ratele de leasing dupa data deschiderii procedurii sunt rate curente, fiind platite la scadenta. Problema este ca decizia administratorului judiciar de a mentine sau nu contractul de leasing nu intervine in termenul foarte scurt alocat depunerii cererilor de admitere a creantelor (45 zile de la data deschiderii procedurii). Potrivit art. 123 alin. 1 din Lege, creditorul are dreptul de a transmite administratorului judiciar, in termen de 3 luni de la data deschiderii procedurii insolventei, o notificare prin care sa ii solicite denuntarea contractului de leasing. La randul sau, administratorul judiciar este obligat sa raspunda notificarii in termen de 30 de zile, contractul fiind considerat a fi denuntat la data raspunsului afirmativ al administratorului judiciar, sau la expirarea termenului de 30 de zile de la data notificarii transmise de creditor.

Concluzionand, soarta contractului de leasing (daca va fi sau nu mentinut de administratorul judiciar) urmeaza sa fie hotarata in termen de 3-4 luni de la data deschiderii procedurii. Ori deoarece acest termen este destul de indelungat, pentru a evita orice neclaritate, ar trebui ca finantatorul sa fie inscris la masa credala, inclusiv cu intreg capitalul finantat si nerestituit, precum si dobanda aferenta, tratate ca si creante nescadente.

Un alt neajuns al art. 105 alin. (4) din Lege il reprezinta cel al transferului dreptului de proprietate asupra bunului de leasing, atunci cand sunt achitate toate ratele curente.

Astfel, este suficient ca debitorul sa achite doar ratele curente pentru a putea dobandi dreptul de proprietate, desi are in continuare rate neachitate (cele inscrise la masa credala). Aceasta reglementare contravine dispozitiilor art. 1 alin. 1 din O.G. nr. 51/1997, potrivit carora transferul dreptului de proprietate asupra bunului de leasing, de la finantator la utilizator, opereaza numai atunci cand sunt achitate integral toate obligatiile financiare. Chiar daca textul de lege instituie dreptul finantatorului de a dobandi o ipoteca asupra bunului de leasing, acest drept nu garanteaza incasarea integrala a ratelor de leasing. Astfel, daca ponderea creantei inscrise la masa credala depaseste valoarea bunului ipotecat, pentru diferenta rezultata dintr-o eventuala vanzare a bunului de leasing, finantatorul devine un creditor negarantat.

In opinia noastra, este indicat ca, in cazul in care debitorul ar opta pentru dobandirea dreptului de proprietate asupra bunului de leasing, acesta sa fie obligat sa achite inclusiv creantele admise la masa credala, supunand decizia sa votului adunarii creditorilor.

II. Efectele deschiderii procedurii insolventei, inscrierea la masa credala a creantelor provenite din contractele de leasing reziliate inainte de data deschiderii procedurii insolventei

Regimul juridic al creantelor provenite din contracte de leasing reziliate inaintea intrarii debitorului in insolventa este reglementat de dispozitiile art. 105 alin. 3 si art. 123 alin. 11 din Lege.

Din analiza textelor de lege mai sus citate, rezulta ca cea mai avantajoasa situatie pentru creditor este cea de la lit. c) – art. 105 alin. 3, in care contractul a fost reziliat, iar bunul de leasing a fost recuperat si valorificat anterior deschiderii procedurii, deoarece in aceasta situatie este inscris la masa credala cu intreaga creanta, neacoperita de suma obtinuta din valorificarea bunului de leasing.

Daca contractul de leasing a fost reziliat, iar bunul nu a fost recuperat de finantator (prima situatie reglementata la lit. a) – art. 105 alin. 3), atunci exista posibilitatea ca dreptul de proprietate sa fie transferat debitorului, iar finantatorul sa dobandeasca un drept de ipoteca legala a bunului de leasing. Textul de lege este insa lacunar, deoarece nu specifica in concret cine dispune ca bunul de leasing sa fie transferat in proprietatea debitorului, in ce termen, nici daca finantatorul are ori nu mijloace sa se opuna. Daca creanta detinuta impotriva debitorului este foarte mare, transferul dreptului de proprietate cu obtinerea unui drept de ipoteca asupra bunului de leasing nu il avantajeaza pe creditor, deoarece exista riscul ca valoarea bunului de leasing sa fie mai mica de valoarea creantei. In aceste cazuri, interesul sau este sa isi recupereze cat mai repede acest activ si sa il valorifice, recuperandu-si, cel putin, o parte din pierdere.

Nu in ultimul rand, remarcam situatia dezavantajoasa in care se afla creditorul si atunci cand bunul de leasing a fost recuperat anterior deschiderii procedurii, dar nevalorificat. In acest caz, acesta este inscris la masa credala, ca si creditor chirografar, cu diferenta dintre  intreaga sa creanta si valoarea bunului de leasing, evaluata de un evaluator independent, numit de administratorul judiciar. Daca ulterior, din vanzarea bunului de leasing, creditorul va obtine mai putin decat valoarea evaluata, atunci nu se va putea inscrie la masa credala cu respectiva diferenta,  aceasta urmand a fi suportata, in mod injust, de creditor ca si pierdere.

III. Creantele curente, mod de plata si mijloacele creditorului de a obtine plata acestora la scadenta

Asa cum am dezbatut la pct. I de mai sus, in cazul contractelor de leasing aflate in derulare la momentul intrarii in procedura insolventei, ce vor fi mentinute de administratorul judiciar, ratele devenite scadente pe parcursul derularii procedurii de insolventa vor fi considerate creante curente.

Problemele apar atunci cand creditorul observa ca aceste rate curente nu sunt achitate la scadenta.

In majoritatea contractelor de leasing sunt prevazute clauze penale, cu specificarea cotei penalitatilor de intarziere datorate in cazul intarzierilor la plata obligatiilor financiare. In situatia procedurilor de insolventa, soarta acestor penalitati este incerta, fiind reglementata de dispozitiile art. 80 alin. 2 din Lege care prevede ca penalitatile ar trebui sa fie achitate conform programului de plati reglementat de planul de reorganizare. Ce se intampla insa daca in programul de plati nu sunt cuprinse referinte la penalitati, sau daca in plan se stabileste ca nu vor fi achitate penalitatile aferente ratelor curente? Creditorul este astfel dezavantajat, fiind obligat sa mentina in derulare un contract deficient, majorandu-si astfel pierderile.

De asemenea, nu este reglementata in text nici situatia ratelor curente, pana la momentul votarii planului de reorganizare, cunoscut fiind faptul ca societatea ce opteaza pentru reorganizare continua sa isi conduca activitatea, sub supravegherea administratorului judiciar, iar aceasta etapa a administrarii judiciare poate dura foarte mult, uneori si un an. Ori daca la art. 80 alin. 2 se arata ca penalitatile pot fi platite numai in conditiile reglementate de planul de reorganizare, rezulta ca pana la confirmarea planului nu vor fi achitate niciun fel de penalitati aferente creantelor curente.

IV. Neachitarea creantelor curente, mijloacele creditorului de a isi limita pierderile cauzate de intarzierile la plata obligatiilor financiare

Dupa cum am mentionat la pct. III de mai sus, posibilitatile creditorului de a obtine penalitati pentru intarzierile la plata ratelor curente sunt limitate. Singurul mijloc procedural la indemna creditorului, pentru a isi proteja interesele in asemenea situatii, este cererea de plata adresata administratorului judiciar, urmata de o eventuala contestatie in fata judecatorului sindic.

Relevante sunt dispozitiile art. 75 alin. (3) si (4), respectiv ale art. 106 alin. (1) si art. 59 alin. (5), (6) si (7) din Lege, de unde deducem ca procedura pe care creditorul o poarte urma atunci cand constata intarzieri la plata creantelor curente este urmatoarea: In prima etapa, formuleaza o cerere adresata administratorului judiciar, prin care ii solicita sa dispuna achitarea creantelor curente. La randul sau, administratorului judiciar ii revine obligatia de a analiza cererea, in termen de 10 zile de la depunerea sa, si de a raspunde creditorului, expunandu-si totodata punctul de vedere prin raportul de activitate.

Daca prin raspunsul transmis administratorul judiciar respinge cererea de plata, creditorul poate formula contestatie impotriva masurii dispuse de administratorul judiciar, in termen de 7 zile de la publicarea in raportului de activitate, in Buletinul Procedurilor de Insolventa, conform art. 59 alin. (5), (6) si (7) din Lege. In situatia in care omite sa raspunda cererii de plata in termenul de 10 zile reglementat de art. 75 alin. 4, ori daca administratorul judiciar (prin raportul de activitate) sau judecatorul sindic (prin sentinta de admitere a contestatiei) au dispus achitarea creantelor curente solicitate de creditor, iar in termen de 60 de zile de la luarea acestei masuri societatea debitoare nu se conformeaza, creditorul care detine o creanta curenta superioara valorii prag (40.000 lei) se poate adresa judecatorului sindic cu o cerere de trecere la faliment, conform art. 75 alin/ (4) din Lege.

Iarasi sesizam o situatie dezavantajoasa pentru creditor: Desi creanta sa este recunoscuta si este indreptatit la plata creantei, daca cuantumul acesteia este inferior valorii – prag , atunci acesta nu poate solicita cererea de trecere la faliment. In aceasta situatie, creditorul este lipsit de orice mijloace pentru diminuarea pierderii sale, fiind obligat sa mai astepte pentru ca debitorul sa acumuleze noi rate neachitate, sa revina periodic cu cereri de plata la administratorul judiciar si, abea atunci cand nivelul creantelor curente atinge pragul de 40.000 lei (foarte ridicat) sa ceara deschiderea procedurii de faliment.

Din punctul nostru de vedere, acest prag ar trebui sa fie mult redus, asigurand creditorului un acces efectiv la justitie. Astfel, dupa ce ca un astfel de creditor are deja creante anterioare procedurii insolventei neincasate, este obligat sa mentina contractul in derulare si sa acumuleze intarzieri semnificative la capitolul creantelor curente. Practic, creditorul se vede nevoit sa „crediteze” in continuare debitorul, permitandu-i folosirea in continuare a bunului de leasing aflat in proprietatea sa, fara sa incaseze nicio contraprestatie din partea acestuia. Acestor creditori ar trebui sa li se permita dreptul de a denunta unilateral contractul de leasing fata de neachitarea ratelor curente, cu obligarea corelativa a administratorului judiciar la predarea, deindata, a bunului de leasing.

V. Mentinerea/ denuntarea contractelor de leasing aflate in derulare la momentul deschiderii procedurii insolventei

Spre deosebire de reglementarea anterioara, a Legii nr. 85/2006, in care nu aveam dispozitii specifice contractelor de leasing (modul de denuntare ori regimul special de inscriere la masa credala), Legea nr. 85/2014 reprezinta un real progres.

Situatia contractelor de leasing aflate in derulare la data deschiderii procedurii de insolventa este reglementata de art. 123 alin. 1-3 si alin. 12 din Lege, de unde desprindem concluzia ca un contract de leasing aflat in derulare la data deschiderii procedurii insolventei nu va putea fi mentinut fara acordul finantatorului. Astfel, daca finantatorul nu isi exprima, in termen de 3 luni de la deschiderea procedurii, acordul expres pentru mentinerea contractului, acesta se considera denuntat de la data expirarii respectivului termen. In cazul in care, in acelasi termen de trei luni, finantatorul transmite administratorului judiciar o notificare prin care ii solicita sa denunte contractul, acesta se considera denuntat la expirarea unui termen de 30 de zile de la primirea notificarii de catre administratorului judiciar.

Aceasta concluzie se dovedeste, in practica, a fi eronata deoarece de multe ori administratorii judiciari raspund notificarii creditorilor, prin care acestia solicita denuntarea contractelor de leasing, comunicandu-le decizia de a mentine aceste contracte, fara alte detalii.

Problemele apar, din punctul nostru de vedere, atunci cand administratorul judiciar dispune mentinerea contractelor, dar nu asigura si plata creantelor curente.

In aceste situatii, desi nu avem o reglementare specifica in lege, am revenit cu notificare la administratorul judiciar, am aratat ca societatea debitoare inregistreaza mari intarzieri la plata ratelor curente si ca se impune denuntarea contractului si predarea bunului de leasing. Daca administratorul judiciar nu a raspuns, ori raspunsul a fost negativ, ne-am adresat instantei cu cerere in denuntarea contractului de leasing, cerere pe care o putem califica, ca si natura juridica, ca fiind o contestatie la masurile adoptate de administratorul judiciar, reglementata de art. 59 alin. 5 – 7 din Lege. Hotararea favorabila a judecatorului sindic poate fi pusa in executare silita, deoarece prin intermediul sau se realizeaza reposesia bunului de leasing,  o astfel de procedura nefiind supusa regimului comun reglementat de art.  75 alin 1 din Lege (al suspendarii tuturor actiunilor si executarilor silite), deoarece nu vizeaza recuperarea unei creante asupra averii debitorului.

VI. Reorganizarea judiciara, situatia creantelor necuprinse in programul de plati

Reorganizarea este reglementata de dispozitiile art. 132 -144 din Lege.

Ne propunem, in prezentarea de fata, sa tratam situatia creantelor defavorizate.

Asa cum am aratat la inceputul prezentarii, procedura insolventei a fost conceputa ca o masura concursuala de recuperare a creantelor. In reorganizare insa asistam, mai mult ca oricand, la o prelevanta a salvgardarii activitatii unui debitor, in dauna intereselor creditorilor.

De cele mai multe ori, societatile ce intra in insolventa acumuleaza foarte multe datorii catre creditorii bugetari si catre creditorii privilegiati (institutii bancare). Fara sprijinul acestor categorii de creante nu isi pot continua activitatea, fiindca sunt obligati sa achite creantele bugetare, altminteri institutiile bugetare ii pot urmari chiar personal pe asociati/directori pentru plata acestor obligatii (conform art. 25 din Codul de procedura fiscala – Legea nr. 207/2015), si depind de creditorii privilegiati, institutiile bancare, pentru a le finanta in continuare activitatea curenta. Prin urmare, sacrifica creditorii chirografari, unii dintre acestia fiind trecuti in programul de plati doar cu o parte din creante, altii fiind chiar exclusi din programul de plati.

Art. 133 alin. (4) lit. d) din Lege prevede ca planul va trebui sa includa „d) ce despagubiri urmeaza a fi oferite titularilor tuturor categoriilor de creante, in comparatie cu valoarea estimativa ce ar putea fi primita prin distribuire in caz de faliment; valoarea estimativa se va calcula in baza unui raport de evaluare, intocmit de un evaluator desemnat potrivit prevederilor art. 61”.

In practica, am observat multe planuri de reorganizare in care nu au fost incluse niciun fel de despagubiri creditorilor chirografari neinclusi in programul de plati. Intreband administratorii judiciari ce se intampla cu aceste creante, am primit un raspuns evaziv, referitor la necesitatea salvarii agentului economic insolvent, specificandu-se ca, in caz de faliment, oricum acestia nu ar fi primit niciun fel de sume.

Asadar, creditorul chirografar este perdantul procedurii. Mai mult decat atat, art. 140 alin. 1 din Lege clarifica situatia creantelor reduse sau eliminate din programul de plati, rezultand ca un debitor care isi respecta programul de plati inclus in plan beneficiaza de „remiteri de datorie legale” din partea creditorilor chirografari defavorizati, continuandu-si ulterior inchiderii procedurii activitatea nestingherit, in dauna acestor creditori care suporta pierderile.

De lege fereda, cvorumul cu care un plan poate fi votat ar trebui sa fie mai ridicat, de minim 60% din valoarea totala a masei credale, si sa se asigure sanse reale tuturor creditorilor la recuperarea creantelor, indiferent de categoria din care fac parte.

Din punctul nostru de vedere, procedura reorganizarii, in aceasta reglementare, este injusta. Debitorilor ce nu isi pot acoperi integral creantele nu ar trebui li se accepte reorganizarea, ci ar trebui sa intre in lichidare, deoarece nu au suficiente active cu care sa sustina un plan si nici o activitate comerciala activa care sa le poata asigura achitarea esalonata a tuturor creantelor, fiind insolvabili. Modul in care este gandita in prezent procedura le permite sa  reia acelasi comportament financiar iresponsabil, sa se extinda mai mult decat isi permit, sa nu isi restructureze activitatea la timp, deci sa faca din nou aceleasi greseli ce i-au condus initial la insolventa.

 VII. DISTRIBUIREA SUMELOR OBTINUTE DIN VANZAREA BUNURILOR GREVATE, IN FAVOAREA CREDITORULUI, DE CAUZE DE PREFERINTA

Ultima, dar nu cea din urma, situatie in care creditorul este grav afectat, este ilustrata de dispozitiile art. 159 din Lege.

Dupa cum cunoastem toti profesionistii dreptului, consilieri juridici si avocati, in cadrul tuturor contractelor dintre profesionisti incurajam clientii sa obtina, de la partenerii contractuali, garantii (ipoteci mobiliare, imobiliare etc.) pentru obligatiile financiare asumate de acestia. Le explicam faptul ca asemenea garantii sunt foarte importante, deoarece in cazul insolventei partenerului contractual, vor avea o situatie privilegiata, din vanzarea bunului grevat de garantie urmand a fi achitata, cu prioritate, creanta respectivului client.

In contextul economic romanesc actual, obtinerea de garantii este foarte dificila, agentii economici fiind foarte reticenti la a isi greva de sarcini elementele de patrimoniu si consimt la constituirea de asemenea garantii doar atunci cand interesul lor la incheierea/ continuarea unei afaceri este foarte mare. Dupa toate stradaniile depuse pentru a isi procura asemenea cauze de preferinta, de multe ori, la vanzarea activului grevat, creditorul garantat constata ca nu poate incasa intregul pret al vanzarii, ci doar o parte (care uneori este foarte redusa) din acel pret, fiindca ordinea distribuirii este cea prevazuta de art. 159 din Lege. Din analiza textului de lege, constatam ca au prioritate la distribuire nu doar cheltuielile ocazionate de valorificarea si conservarea bunurilor grevate de cauze de preferinta, ci si:

– creantele furnizorilor de utilitati, nascute pe parcursul procedurii de insolventa;

– remuneratiile persoanelor angajate in interesul comun al tuturor creditorilor: administratori judiciari, lichidatori judiciari, specialisti desemnati de acestia cum ar fi avocati, experti contabili, evaluatori sau alti asemenea specialisti.

Cu putere de exemplu, evocam situatia ipotetica a unui creditor care beneficiaza de o cauza de preferinta asupra unui bun vandut la pretul de 20.000 lei (ex. un autoturism second hand marca Volkswagen). Daca anterior lichidarii, societatea a fost in reorganizare judiciara pentru o perioada de 3 ani, atunci onorariul administratorului judiciar se ridica la cel putin 36.000 lei (1.000 lei/ lunar x 36 luni), onorariul lichidatorului judiciar este de minim 3.000 lei + 10% din valoarea bunurilor valorificate (5.000 lei), furnizorii de utilitati inregistreaza creante de mimin 18.000 lei (500 lei lunar x 36 luni) – total 59.000 lei. Prin urmare, creditorul nostru privilegiat nu va incasa nicio suma de bani, deoarece numai cheltuielile cu procedura insolventei depasesc cu mult valoarea bunului vandut, fara sa mai enumeram in cuprinsul acestor cheltuieli cele referitoare la efectiva vanzare a bunului grevat de sarcini (onorariu evaluator, cheltuielile privind publicatiile de vanzare la licitatie etc).

In opinia noastra, din valoarea bunurilor grevate de sarcini trebuie scazute numai cheltuielile ocazionate de efectiva valorificare a respectivelor bunuri (inclusiv onorariul lichidatorului judiciar si al evaluatorului). Altminteri, in actuala reglementare creditorul garantat este clar dezavantajat, valoarea garantiei sale fiind uneori mult sub valoarea cheltuielilor procedurii. Asadar, la o viitoare modificare a Legii, ar trebui regandita ordinerea de prioritate a sumelor rezultate din lichidare, nu doar in ceea ce ii priveste pe creditorii garantati, ci si pe detinatorii celelate categorii de creante.

VIII. CONCLUZII

Dupa intrarea in vigoare a noii Legi, am considerat ca aceasta prezinta mari imbunatari fata de reglementarea anterioara si ca se va urmari crearea unui echilibru intre interesele debitorului si cele ale creditorilor sai, incercandu-se o armonizare constructiva a acestora. Astfel, au fost modificate unele neajunsuri constatate de practica judiciara la Legea nr. 85/2006, in ceea ce priveste votarea planului de reorganizare, posibilitatea efectuarii platilor prin planul de reorganizare, protectia creantelor curente, posibilitatea acordata debitorului, respectiv creditorilor, de a propune practicianul in insolventa care sa fie desemnat administrator judiciar.

Dupa aproximativ patru ani de la intrarea sa in vigoare, observam ca ne confruntam cu situatii in care creditorul este lipsit de mijloace procedurale pentru apararea intereselor proprii. De la modul in care creantele sale sunt inscrise la masa credala si pana la momentul reorganizarii am identificat mai multe lacune in acordarea unei protectii reale si eficiente tuturor drepturilor de creanta. Deoarece textele de lege nu pot fi modificate cu usurinta, militam pentru o mai mare atentie, din partea administratorilor judiciari si a judecatorilor sindici, acestia fiind chemati sa analizeze in profunzime cererile creditorilor, sa le solutioneze nu doar in litera legii, ci si in spiritul sau, neindepartandu-se de la scopul primordial al procedurii: recuperarea creantelor, prin intermediul unei proceduri concursuale care sa confere egalitate de sanse tuturor creditorilor, indiferent de categoria de creante din care provin.




Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *