După doi ani de scădere a PIB-ului, Zona Euro se așteaptă la o creștere de 1,1% în 2014, urmată de o accelerare de până la 1,5% în 2015 și de un ritm ușor mai rapid în perioada 2016 – 2018, conform ediției de vară a prognozei EY Eurozone Forecast (EEF). Intensificarea exporturilor și revenirea graduală a cererii interne vor genera o creștere modestă a investițiilor.
Cu toate acestea, amenințarea deflației va persista. Inflația în Zona Euro a scăzut la 0,5% în luna mai 2014. O deflație pe scară largă, sau chiar o perioadă marcată de o inflație foarte scăzută, s-ar putea adăuga problemelor de creștere lentă a zonei, prin creșterea nivelurilor reale ale datoriilor naționale și prin întârzierea deciziilor de cheltuiei și investiții.
O altă cauză a încetinirii creșterii prețurilor a fost aprecierea monedei Euro din ultimele luni. În acest context, având în vedere pachetul de modificări al Băncii Centrale Europene (BCE), de la începutul acestei luni, cu impact asupra monedei Euro și noua poziția a S.U.A. care vizează o politică fiscală mai strictă, se estimează o depreciere a monedei Euro spre sfârșitul acestui an și în 2015. Conform EEF, se așteaptă o creștere a inflației care să atenueze temerile legate de deflație și să încurajeze redresarea investițiilor și a cheltuielilor de consum.
Grecia și Italia se situează printre cele mai slabe economii din Zona Euro, alături de Cipru și Finlanda. Pe de altă parte, se estimează o creștere accelerată a PIB-ului în Spania și Portugalia în acest an, ca urmare a reformelor implementate în ultimii ani, care au început să dea roade.
Este necesară deprecierea euro
În 2013, volumul exporturilor din Zona Euro a crescut cu doar 1,4%, înregistrând cea mai mică valoare de la declanșarea crizei financiare. Deși aprecierea pe mai departe a monedei Euro, de la începutul anului, arată faptul că exportatorii trebuie să se pregătească pentru încă un an dificil. EEF estimează o accelerare a creșterii exporturilor de 3,5% în acest an și de 3,8% în 2015, pe măsură ce continuă să crească cererea globală.
Există semne timide că piața forței de muncă începe să își revină. Deși rata șomajului rămâne aproape de cel mai înalt nivel înregistrat, de aproximativ 12%, rata de ocupare a forței de muncă începe să crească.
În pofida unor semne pozitive, o perioadă de creștere puternică a cheltuielilor gospodăriilor pare puțin probabilă în întreaga regiune. Nivelul ridicat al șomajului indică faptul că și creșterea salarială se va menține ușor sub standardele istorice. În consecință, creșterea venitului real disponibil este de așteptat să rămână sub ratele înregistrate înainte de criza financiară globală.
Riscurile redresării Zonei Euro
În timp ce șansele unei reintensificări a crizei în Zona Euro au continuat să scadă, alte riscuri care amenință regiunea vin din afara Zonei Euro. Cel mai evident risc pe termen scurt vine dinspre Ucraina, țară marcată de tensiuni politice. Această situație ar putea genera, pe lângă un deficit și prețuri mai mari la energie în cazul în care furnizarea de energie din Zona Euro este perturbată, și un impact negativ asupra companiilor și sentimentului consumatorilor și ar putea determina o inversare a intrărilor de capital în economiile periferice. Într-un astfel de scenariu, recuperarea fragilă a Zonei Euro ar putea fi sortită eșecului, cel puțin temporar.
În timp ce o inflație slabă sau negativă poate fi favorabilă consumatorilor pe termen scurt, o perioadă mai lungă marcată de deflație ar diminua cheltuielile pe termen mediu, ar încuraja consumatorii să amâne achizițiile importante și ar forța angajatorii să crească sau chiar să mențină nivelul salariilor actuale. Scăderea prețurilor ar putea genera, de asemenea, creșterea valorii reale a datoriilor restante ale gospodăriilor, forțându-le, eventual, să încerce să achite datoriile chiar mai repede.
