Articol de Alina Cobuz, Partener Fondator, Cobuz și Asociații
Noile Reguli promovate de Curtea de arbitraj comercial internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României sunt aplicabile de la data de 1 ianuarie 2018. Scopul modificării și implementării lor a fost de a ajusta arbitrajul la noile tendințe existente pe plan internațional și pentru a accelera procesul de soluționare rapidă și eficientă a litigiilor dintre comercianți[1].
Este important să menționăm că noile reguli de arbitraj sunt aplicabile și disputelor care intervin în derularea contractelor de execuție de lucrări, respectiv de proiectare și execuție de lucrări, contracte guvernate de dispozițiile legale care au fost modificate în mod semnificativ în luna ianuarie a acestui an[2]. Exceptând cazurile în care disputele se soluţionează pe cale amiabilă, potrivit sub-clauzei 70.2 din condițiile generale și specifice ce guvernează aceste contracte, orice dispută rezultată din prezentele contracte sau în legătură cu acestea se vor soluționa prin arbitraj, potrivit regulilor de procedură arbitrală ale Curţii de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României.
Există o serie de noutăți aduse Regulamentului Curții de Arbitraj și le vom evidenția în acest sens pe cele mai importante.
Practic, prin introducerea acestor noi elemente s-a urmărit o mai bună gestionare a cauzelor de către tribunalul arbitral. Una dintre modificările esențiale vizează renunțarea la instituția arbitrului supleant și întărirea rolului supraarbitrului în administrarea procedurii. O a doua modificare de impact privește delimitarea mult mai clară între faza scrisă și faza orală a procesului arbitral, punându-se accentul pe faza scrisă, accent pe care îl regăsim și în cauzele deduse soluționării instanțelor de drept comun.
De asemenea, remarcăm introducerea unei proceduri simplificate pentru cauzele de valoare redusă (până la plafonul de 50.000 lei) sau atunci când părțile convin în acest sens de comun acord. Este introdusă noțiunea instituției arbitrului de urgență care va putea adopta măsuri asigurătorii și provizorii, înainte de constituirea Tribunalului Arbitral.
O modificare de substanță privește și regulile de plată a taxelor arbitrale.
Spre deosebire de anii anteriori, de la 1 ianuarie 2018 taxele arbitrale se avansează în întregime de către reclamant, în termen de 10 zile de la data comunicării înștiințării din partea Secretariatului Curții.
După soluționarea litigiului, la solicitarea uneia dintre părți, tribunalul arbitral va dispune prin sentința arbitrală plata de către una din părți a costurilor suportate de către cealaltă parte sau, altfel spus, va dispune alocarea cheltuielilor arbitrale.
În situația în care regulile arbitrale ale Curții de Arbitraj comercial internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României ar putea prezenta lacune, se vor completa sub aceste aspecte cu dispozițiile Codului de procedură civilă.
Arbitrajul propriu-zis debutează la momentul la care cererea de arbitrare este primită la Secretariatul Curții de Arbitraj, cu condiția achitării taxei de înregistrare și a taxei arbitrale.
Au existat diverse situații în care taxa arbitrală a fost achitată de către reclamantă (după expirarea termenului însă), iar cealaltă parte a invocat în fața tribunalului arbitral excepția tardivității plății taxei arbitrale. Prin urmare, s-a pus întrebarea dacă cererea de arbitrare se restituie sau nu.
Tribunalul arbitral a interpretat textul în sensul că cererea de arbitrare poate fi restituită reclamantului, rămânând la latitudinea tribunalului (în funcție de circumstanțele depășirii termenului) daca va restitui cererea de arbitrare sau acceptă plata taxei după expirarea termenului.
O etapă importantă a arbitrajului o reprezintă manifestarea opțiunii părților pentru numărul de arbitri, număr care trebuie să fie impar (un arbitru sau trei). Acest moment este esențial deoarece data acceptării de către arbitrul unic sau de către supraarbitru a desemnării sau alegerii sale se consideră a fi data constituirii tribunalului arbitral.
De exemplu, în cuprinsul regulilor generale ale contractelor naționale de execuție respectiv proiectare și execuție lucrări, dacă părțile n-au convenit numărul de arbitri în Acordul Contractual, disputele se soluționează de un număr de trei arbitri.
În ceea ce privește răspunderea arbitrilor, acest capitol excede regulilor de procedură arbitrală ale Curții de Arbitraj, aplicându-se astfel dispozițiile din Cod proc. civ., respectiv art. 565.
Cele patru cazuri care antrenează răspunderea arbitrilor pentru prejudiciul cauzat sunt: dacă, după acceptarea misiunii, arbitrii renunță în mod nejustificat la însărcinarea lor; dacă, fără motiv justificat, nu participă la judecarea litigiului ori nu pronunță hotărârea în termenul stabilit de convenția arbitrală sau de lege; dacă nu respectă caracterul confidențial al arbitrajului, publicând sau divulgând date de care iau cunoștință în calitate de arbitri, fără a avea autorizarea părților sau, dacă încalcă, cu rea-credință sau gravă neglijență alte îndatoriri ce le revin.
În fiecare din cele patru cazuri reaua-credință, neglijența sau imprudența arbitrilor vor trebui să fie dovedite. Atenție însă, aceste dispoziții sunt aplicabile doar arbitrilor[3].
Spre deosebire însă de regulile din procedura civilă, neprezentarea părții legal citate nu împiedică dezbaterea litigiului arbitral, chiar și în cazul în care niciuna dintre părți nu a solicitat judecarea în lipsă, de unde rezultă scopul de asigurare a celerității și eficienței procedurii arbitrale. Astfel de modificări ale regulilor vin să corecteze anumite tendințe din trecut[4].
Cu privire la intervalul de timp în care trebuie să se definitiveze arbitrajul, dacă părțile nu prevăd un alt termen, sentința arbitrală trebuie pronunțată în maxim 6 luni de la constituirea tribunalului arbitral.
Termenul se va prelungi în situații de excepție precum decesul unei părți, acordul părților, suspendarea cauzei dată de soluționarea de cereri de recuzare, excepții de neconstituționalitate etc.
Ulterior deliberării ce va avea loc în ședință secretă sentința arbitrală va fi pronunțată și redactată în termen de cel mult o lună de la data închiderii dezbaterilor.
Cu alte cuvinte, etapa de pronunțare și redactare sentință au fost comasate începând cu 1 ianuarie 2018. Modificarea este logică deoarece pronunțarea sentinței trebuie să derive din motivele reținute în cuprinsul hotărârii astfel că se impunea ca cele două etape, respectiv pronunțare și redactare sentință, să fie indivizibile și nu distincte.
În cuprinsul sentinței redactate în scris trebuie să se regăsească toate elementele de identificare a componenței tribunalului arbitral, a părților și reprezentanților lor, a convenției arbitrale.
De asemenea, în sentință trebuie să fie menționate motivele de fapt și de drept, iar pentru arbitrajul în echitate motivele care au determinat soluția.
Motivarea sentinței arbitrale este o diligență esențială pe care trebuie să o desfășoare arbitrii. În sprijinul acestei afirmații trebuie să reținem că sentința arbitrală poate fi desființată prin acțiune în anulare, temeiul legal al acestui demers fiind dat de dispozițiile art. 608 alin. 1 lit. g), de unde rezultă că hotărârea arbitrală poate fi desființată prin acțiune în anulare dacă ’’nu cuprinde dispozitivul și motivele, nu arată data și locul pronunțării ori nu este semnată de arbitri’’. Chiar și Înalta Curte, admițând un recurs împotriva soluției unei Curți de Apel, a constatat că din considerentele hotărârii arbitrale rezulta că acestea cuprind doar solicitările părților, fără a se arăta motivele care întemeiază soluția, așa cum prevăd în mod imperativ dispozițiile din Cod. proc. civ.
Ulterior pronunțării, sentința arbitrală se comunică părților în termen de trei zile de la data semnării de către arbitrii și este definitivă și obligatorie, producând efectele unei hotărâri judecătorești definitive.
Sentința arbitrală constituie titlu executoriu și poate fi desființată numai prin acțiune în anulare, pentru nouă motive expres prevăzute de Cod proc. civ.
Ca și în cazul hotărârilor judecătorești de drept comun se poate cere îndreptarea, lămurirea sau completarea sentinței arbitrale de către părți.
[1] Acest moment coincide cu împlinirea a 65 de ani de existență de către Curtea de Arbitraj, aceasta fiind înființată prin Decretul nr. 453/ 1953.
[2] Hotărâre nr. 1/2018-din 10/01/2018- pentru aprobarea condiţiilor generale şi specifice pentru anumite categorii de contracte de achiziţie aferente obiectivelor de investiţii finanţate din fonduri publice- publicata in MOF nr.26 din 11.01.2018
[3] De exemplu, intr-una din spetele deduse judecatii la Curtea de Arbitraj pârâta a invocat imposibilitatea egalității de tratament a părților datorită unor cauze care pun la îndoială independența și imparțialitatea tuturor asistenților arbitrali din cadrul Secretariatului Curții de Arbitraj. Evident, Tribunalul arbitral a considerat că motivele invocate de către pârâtă nu constituie clauze de nulitate a convenției arbitrale cu atat mai mult cu cat, corpul asistenților arbitrali nu desfășoară activitati de natură să influențeze soluționarea cauzei iar în dosar nu s-au formulat obiecții concrete față de activitatea asistenților arbitrali participanți la procedura arbitrală.
[4] Au existat spețe pe rolul Curții de Arbitraj în care tribunalul arbitral a apreciat, în mod criticabil, că pasivitatea procesuală a pârâtului și neprezentarea la termene poate fi interpretată ca o achiesare la acțiunea reclamantului și, în consecință, a admis toate pretențiile reclamantului, așa cum au fost formulate.
