Interviu cu Silvia Păun, Avocat Partener, SCA Podoleanu Păun
Avocatura este un maraton
în care tot timpul trebuie să îți dorești să crești și să înveți
Cum s-a născut SCA Podoleanu Păun? Cum este structurată societatea dumneavoastră de avocatură? Ați avut vreun model în sistemul de organizare?
Podoleanu Păun SCA s-a născut ca efect al preocupării noastre constante de a da o nouă perspectivă asupra modalității în care profesia de avocat se raportează la clienții săi. Mai exact eu și partenerul meu Vlad Podoleanu am adoptat ca principiu de bază al societății noastre trasparența radicală atât în relația dintre parteneri și colaboratori cât și în relația client-avocat.
Societatea noastră are doi parteneri, așa cum sugerează și numele nostru, – Vlad Podoleanu și Silvia Păun. Avem și o poveste frumoasă legată de alegerea succesiunii numelor așa cum se regăsește în denumirea societății. Într-o seară, după ce am definitivat discuțiile pe marginea asocierii noastre am ajuns la chestiunea numelui societății. Cunoscut fiind că numele unei societății civile de avocați reunește numele avocaților parteneri, Vlad a venit cu propunerea galantă ca numele meu să fie primul, însă eu am apreciat că ar fi oportun să lăsăm zeița ”Fortuna” să hotărască pentru noi. Am aruncat un ban și așa ne-a fost ales numele. În plus, cred că fonetic are o rezonanță mai bună forma aleasă.
Ca model de organizare, ne-am inspirat foarte mult din cartea lui Ray Dalio „Principii”, în care autorul vorbește într-un mod foarte pragmatic despre dezvoltarea și creșterea unei entități, atât din perspectiva relației dintre membrii acesteia cât și din unghiul de vedere al relației cu clienții. Ray subliniază importanța dezbaterii ideilor în cadrul unei organizații și că este vital ca membrii să expună puncte de vedere credibile și diferite, pentru atingerea scopului propus.
De asemenea, am fost în mod evident influențați și de modelul de organizare și modelul de lucru venit din experiențele noastre anterioare, ca avocați în alte societăți de avocatură. Putem spune că încă ne cunoaștem, există un dinamism al ideilor între noi pe care vrem să îl îmbunătățim.
Care sunt provocările cu care se confruntă o societate nouă de avocați?
Pe lângă provocarea legată de atragerea de clienți noi, o societate nouă de avocați se confruntă cu problema găsirii propriei identități în piață, precum și cu armonizarea relației dintre parteneri și colaboratori.
Este foarte important ca atunci când alegi un partener de drum profesional să înțelegi că fiecare dintre membrii asocierii aduce un plus de valoare construcției asociative și că fiecare funcționează diferit. Diferențele de viziune sunt inevitabile și, aș mai spune, necesare, însă trebuie să genereze dezvoltare, creștere și nu regres.
Pot spune că am găsit în Vlad Podoleanu un avocat și un partener care mă completează, plin de încredere și dragoste față de profesie și mai ales extrem de înțelept.
Înainte de a vă înscrie în Baroul Brașov ați activat ca avocat „in-house” în cadrul uneia dintre cele mai mari companii farmaceutice din România. Ce avantaje vă conferă această experiență corporate?
Nu pot spune că a fost efectiv un contract de colaborare exclusivă de tipul in-house, însă activitatea de zi cu zi în cadrul acestui client mi-a ocupat aproximativ 70% din timpul de lucru, pe o perioadă de mai mulți ani.
Societatea are o tradiție de peste 60 de ani în domeniul farmaceutic, fapt care a generat pentru aceasta necesitatea de a se adapta atât cerințelor pieței cât și noilor realități legislative ce îi guvernează existența.
Avantajele pe care o astfel de colaborare o are este dată de complexitatea problemelor juridice pe care un asfel de client le are zilnic. De la reglementările haotice și de imediată aplicare care guvernează piața farma, până la probleme generate de aplicarea dispozițiilor Legii 10/2001 privind retrocedările (compania având în patrimoniu și importante imobile), la litigii de muncă, probleme legate de structura acționariatului, clienți ce intră în insolvență, chestiuni legate de dreptul penal al afacerilor, prevenție și complianță etc.
Astfel, într-un timp scurt a trebuit să asimilez foarte multă informație și să găsesc împreună cu clientul cele mai avantajoase soluții și cele mai curajoase abordări juridice.
Ce v-a determinat să vă specializați în sectorul medical? Cât de complexe / sofisticate sunt litigiile din această industrie?
Activând în sectorul farma, implicarea mea în dreptul medical a venit oarecum natural, pe fondul unor litigii de malpraxis pe care le-am gesitionat încă de la definitivarea în profesie. Acum am ajuns să avem clienți inclusiv entități juridice de conducere ale profesiilor din domeniul medical.
Complexitatea acestui tip de dosare este dată de multitudinea de elemente care se întrepătrund cu domeniul juridic. Astfel, avem de-a face cu o faptă reclamată ca fiind culpă medicală, unde intervine opinia unuia sau mai multor specialiști pentru a se determina existența sau inexistența unei culpe medicale. În acest sens, toată evoluția unui astfel de dosar trebuie atent monitorizată.
De asemenea, în ipoteza reprezentării unui cadru medical într-un litigiu este esențială colaborarea dintre avocat și client. Chiar dacă noi avocații suntem versați în teoria răspunderii delictuale, nu putem face abstracție de informațiile prevăzute în protocoale sau recomandări și statute din domeniul medical.
În ultimii ani au intrat în insolvență mai mulți distribuitori de produse farmaceutice. Cum vedeți dezvoltarea pieței în anii următori?
Din păcate asistăm la concentrarea întregului capital farmaceutic în portofoliul a trei mari jucători de pe piața de distribuție en-gross, iar în ceea ce privește distribuția en-detail (mă refer aici la farmacii), și aceasta tinde spre o oarecare concentrare prin extinderea lanțurilor farmaceutice în detrimentul farmaciilor independente.
Această tendință va duce atât la mercantilizarea excesivă a acestei piețe dar și la neglijarea nevoilor pacienților. Un scurt exemplu ar fi necomercializarea de către marii jucători de pe piață de produse farmaceutice în zero, adică fără vreun profit pentru farmacie dar benefic pacienților.
În activitatea curentă a unui client de-al nostru din acest domeniu, reprezentanții comerciali și farmaciștii au depus eforturi majore pentru obținerea de medicamente critice pentu sănătatea pacientului, deși societatea nu a obținut profit din această tranzacție.
O altă problemă majoră care tulbură în prezent piața farmaceutică este lipsa de medicamente generată parțial de prețurile impuse prin Ordin al Ministrului Sănătății, respectiv plafonarea costului la medicamente prin intervenție guvernamentală. Acest lucru determină producătorii să se retragă de pe piața românească și să provoace distribuitorii la export paralel, chestiune pe care legiuitorul român nu a reușit până în prezent să o stopeze prin reglementări eficiente.
Principalele soluții ar putea veni atât din partea autorităților care reglementează această piață cât și din mediul privat, care are și acesta un cuvânt greu de spus. Mai exact, autoritățile ar trebui să elaboreze un set de măsuri care să descurajeze exportul paralel și să creeze condiții favorabile pentru producătorii de medicamente, atât cei locali cât și cei internaționali.
O reglementare coerentă a taxei de Clawback precum și tratarea cu celeritate a solicitărilor producătorilor locali de medicamente, în sensul aprobării dosarelor de autorizare de noi medicamente într-un termen rezonabil ar oferi și producătorilor locali de medicamente o mică șansă în această piață extrem de concurențială.
O altă măsură ce ar putea veni în sprijinul pacienților ar fi o orientare a marilor producători de medicamente către distribuitori mai mici, precum și direct către farmacii. Această modalitate de distribuție ar limita posibilitatea concentrării distribuției de medicamente doar la un număr limitat de distribuitori, care apoi hotărăsc arbitrar unde ajunge un medicament și unde nu.
Cum colaborați cu autoritățile care reglementează industria medicală și cea farmaceutică?
Colaborarea cu instituțiile statului este una destul de solicitantă și necesită perseverență, deschidere precum și rigurozitate, indiferent că vorbim de Ministerul Sănătății ori Casa Națională de Asigurări de Sănătate.
Aceste instituții sunt sufocate de solicitări și activități curente, astfel că atunci când există necesitatea unui punct de vedere sau a unei aprobări din partea acestora, solicitarea trebuie temeinic argumentată și fundamentată tocmai pentru a ușura lucrările funcționarilor.
Având ceva ani în acest domeniu suntem proactivi astfel încât știm cum să gestionăm și să cultivăm o relație cu aceste instituții, în interesul pragmatic al clienților.
Cum apreciați sistemul de asigurări malpraxis în sectorul medical, ținând cont de valoarea acestor polițe, care nu acoperă costul unor eventuale daune sau prejudicii?
Observăm, în prezent, o specializare a pieței în sensul adaptării polițelor de asigurare la necesitățile de specializare a domeniului medical. S-au creat astfel polițe de asigurări influențate de specializarea medicală, de anii de experiență ai medicului curant cât și de tipul de act medical asigurat.
Această actualizare a polițelor de malpraxis medical s-a realizat și datorită litigiilor ce au avut un asemenea obiect. Astfel, acțiunile litigioase ale pacienților afectați de un act medical deficitar au dus la creșterea specializării și a cuantumului polițelor de asigurare, determinând creșterea gradului de conștientizare al medicilor în sensul de a-și încheia polițe de malpraxis cu valori superioare pentru a-și apăra patrimoniul în ipoteza unei astfel de cereri îndreptate împotriva lor.
Brașovul a avut permanent o tradiție industrială. În ultimii ani, în județ s-au stabilit o serie de companii multinaționale puternice, care au investit serios. Ce considerați că ar mai trebui să se realizeze în regiune pentru o dezvoltare mai accelerată a mediului de afaceri local?
Cea mai mare problemă a Brașovului în atragerea de noi investitori majori o reprezintă lipsa infrastructurii care să sprijine activitățile curente a unor astfel de investitori benefici pentru comunitate.
După cum cunoașteți, se așteaptă edificarea noului aeroport Brașov, dar finalizarea acestui obiectiv va rezolva doar parțial impedimentul privind infrastructura.
Recomandabilă ar fi, în situația actuală a Brașovului, o atitudine proactivă din partea autorităților locale și aici mă refer atât la cele din aparatul administrativ al municipiului Brașov cât și la autoritățile locale din zona metropolitană. Aceastea ar trebui să se concentreze asupra creării unui mediu propice desfășurării de activități industriale prin acordarea de facilități îndreptate spre nevoile unor astfel de companii. Cu titlu de exemplu s-ar putea avea în vedere organizarea, în cadrul centrelor educaționale de stat și în colaborare cu investitorii, de centre de pregătire profesională pentru viitorii lucrători, finanțate parțial de la bugetul local, reduceri la plata taxelor locale, facilități de concesionare a unor imobile etc.
Un alt factor determinant pentru marile companii industriale în alegerea Brașovului îl reprezintă specializarea resurselor umane din zonă, pe fondul tradiției industriale a Brașovului. În comunitatea noastră s-au format numeroși specialiști în producția industrială, oameni cu pregătire și experiență temeinică care au dat investitorilor străini personal calificat la costuri rezonabile, aspect ce poate fi exploatat în continuare atât în beneficiul comunității brașovene cât și în avantajul investitorilor. Astfel crearea unor centre de pregătire profesională printr-un parteneriat public privat rămâne o chestiune de considerat și pe viitor.
Asistăm la o ”feminizare” a profesiei de avocat, ponderea femeilor fiind, actualmente, de aproximativ 60%, la nivel național. Sunt doamnele mai riguroase, mai tenace?
Ambele sexe prezintă trăsături esențiale pentru profesia de avocat iar dorința de devenire profesională și de creștere în interiorul acesteia este o opțiune personală. Sexul nu are o influență în această direcție, mai ales în contextul societății în care trăim. Doamnele pot fi mai riguroase și mai tenace însă nu ne putem baza doar pe o astfel de aserțiune. Avocatura este un maraton în care tot timpul trebuie să îți dorești să crești și să înveți. De asemenea, orientarea către pragmatism pentru rezolvarea problemelor clienților ne face și pe noi, ca femei, mai dure uneori, însă nu în așa măsură încât să uităm de latura umană.
Avocatura e o profesie care în mod natural te ghidează în a face anumite alegeri și compromisuri, pe care trebuie să le iei în mod conștient și asumat, dacă vrei să practici această activitate la cel mai înalt nivel.
Cum vedeți evoluția profesiei de avocatură în viitor, ținând cont de impactul tehnologiei și de exigențele clienților?
Cred că datorită tehnologizării activității judiciare, exigențele clienților au crescut, dar acest lucru nu poate decât să ajute la dezvoltarea profesiei în sensul rigurozității și al transparenței. Este mult mai ușor pentru client să păstreze legătura cu avocatul său, să îi pună întrebări de fiecare dată când are o nelămurire, și în egală măsură este mai ușor pentru avocat să aibă o comunicare coerentă și actuală cu clienții săi.
Munca de zi cu zi a avocatului a fost simplificată prin mijlocirea tehnologiei, însă odată cu ea au crescut și așteptările clienților și a celorlalți participanți la actul de justiție referitor la calitatea și celeritatea lucrărilor de specialitate.
Influența tehnologiei asupra activităților profesiei a generat și o degrevare a avocatului de diverse sarcini administrative ce necesitau alocarea de timp semnificativ (plată de taxe judiciare, expedierea de acte procesuale prin intermediul poștei), și după cum cunoaștem cu toții, pentru un avocat timpul este una dintre cele mai importante resurse.
Există în prezent tot felul de speculații cu privire la impactul pe care inteligența artificială îl poate avea asupra exercitării actului de justiție, într-un viitor nu foarte îndepărtat. La ora actuală, în România, se dezvoltă mai multe aplicații care pot genera în funcție de anumiți parametri setați de utilizatori diverse tipuri de contracte, însă publicul larg trebuie să aibă în vedere că astfel de aplicații, deși dezvoltate cu concursul unor specialiști, nu pot suplini, experiența și anii de studiu ai unui profesionist al dreptului. Cu atât mai mult, nicio aplicație nu poate oferi un diagnostic juridic asupra unui dosar așa cum o poate face un avocat de litigii pur-sânge.
