”Când un avocat candidează la o funcţie din profesie şi este ales, orice discuţie despre lipsa democraţiei trebuie să înceteze!”

interviu cu av. Ion Dragne, Decan al Baroului București și Vicepreședinte al UNBR

Sunteți unul dintre cei mai experimentați și recunoscuți avocați litiganți din Romȃnia, aveți experienţă în probleme de drept fiscal, administrativ şi comercial, sunteți arbitru în unele proceduri arbitrale naţionale și internaționale, predați drept procesual civil la catedră, dar sunteți și fondator al Societăţii de Avocaţi Dragne & Asociații. Ați fost prodecan al Baroului București, astăzi sunteți din nou Decan și vicepreședinte al UNBR. De câte ori pe săptămână și/sau pe lună vă simțiți excedat de obligații? Cum le prioritizați?

Da,  viața în profesia de avocat mi-a oferit, pe lângă realizările de zi cu zi,  onoarea de a fi ales de către colegii mei ca prodecan, decan al Baroului București, iar de anul trecut şi ca vicepreședinte al Uniunii Naționale a Barourilor din România. Cum s-ar spune, am mai multe slujbe, dar, în fiecare dintre funcțiile pe care le dețin în profesia de avocat, am alături de mine oameni inimoşi și competenţi, care mă sprijină, avocați și angajați, colaboratori, prieteni. Fără ajutorul lor, nu aș face față la tot ceea ce presupune exercitarea celor două funcţii – de decan, vicepreşedinte al profesiei la nivel naţional, în afara poziției de  coordonator al unei societăţi de avocatură.

Nu sunt arbitru, pentru că am considerat, poate bine sau greșit, voi vedea, că e mai greu să fii și judecător și avocat, așa că am ales să rămân cu ce am învăţat să fac acum 25 de ani.

Conduceți cel mai important barou din țară, cu cel mai mare număr de membri. Sunt problemele cu care vă confruntați la cârma sa proporționale cu mărimea baroului?

Da, sunt decanul unui barou cu peste 10.000 de avocați, aşa că gestionez, împreună cu colegii din consiliu, nevoile specifice unei comunități profesionale mari.

În acelaşi timp, avocaţii din Baroul București trăiesc și îşi desfăşoară activitatea într-un oraş mare, o metropolă europeană, așa încât ne adaptăm relativ ușor la schimbările frecvente pe care ni le aduce viața.

Avem, cum este normal pentru o mare familie profesională, cabinete individuale, societăţi mici, medii şi mari de avocaţi, un mare număr de oameni bine pregătiţi, care vin în fiecare an în profesie, schimbări care intervin  zi de zi. Împreună cu cei 14 consilieri din Consiliul Baroului Bucureşti, cu prodecanii Flavia Teodosiu şi Daniel Fenechiu, fac tot ce pot să le fac mai ușoară viața profesională, cu servicii administrative transparente și eficiente. În rest, viaţa avocaţilor, de oriunde, e una bazată pe concurență loială şi nu poate fi concepută altfel.

În 2015, la preluarea primului mandat de Decan al Baroului Bucureşti, ați propus și s-a aprobat, în şedinţa de consiliu, reducerea indemnizației decanului și a prodecanilor la nivelul celor cuvenite consilierilor după ce a căzut la vot o propunere și mai ambițioasă – aceea ca funcțiile de conducere și demnitățile din Baroul București să nu fie remunerate în nici un fel, pentru a se face dovada că avocații candidează pentru binele profesiei, nu pentru avantaje personale. A fost o măsură care a ajutat, a avut priză și putere de exemplu?

Am luat exemplul altor barouri, în care demnitatea de decan sau consilier este necorelată cu primirea unor indemnizaţii. Am devenit membru al Consiliului Baroului Bucureşti  la o vârstă la care, din fericire, nu am avut nevoie de alte stimulente financiare în afara celor obţinute din profesie, aşa încât pot să susţin interesele baroului şi ale profesiei fără să primesc o indeminizatie, oricum modestă ca valoare. Pe de altă parte, nici o muncă nu trebuie să fie neplătită, aşa că înţeleg şi părerile opuse.

Se poate vorbi la fiecare alegere și realegere a unei persoane într-o funcție de reprezentare a profesiei (barou, Uniune de profil) că se produce o împrospătare a relației acelei instituții cu avocații membri? Este bună schimbarea sau lucrurile pot continua într-o aceeași formulă, dacă direcția este constructivă și corectă?

Sunt “contemporan” cu adoptarea Legii 51 din 1995 privind exercitarea profesiei de avocat, am fost admis în acelaşi an în avocatură. Legea a adus, între alte lucruri bune, posibilitatea profesiei să-şi aleagă reprezentanţii, fără tutela sau intervenţia statului, cum am înţeles că era înainte de 1989. Este una dintre măsurile independenţei profesiei de avocat, deci nu poate fi pusă în discuţie, nici măcar la nivel principial.

Ca şi în societate, în prezent este o discuţie  despre ”eternizarea” unor avocaţi în funcţiile de conducere ale profesiei de avocaţi. În perioadele de campanie electorală a devenit chiar “colorată”, fără a aduce, neapărat, un plus la imaginea profesiei în societate. Dar între dezbatere şi lipsa ei, am ales, intotdeaunea, prima opţiune, pentru că ştiu, din vremurile care au trecut, ce înseamnă lipsa ei.

Când un avocat candidează la o funcţie din profesie şi este ales, orice discuţie despre lipsa democraţiei trebuie să înceteze.

Pe de altă parte, profesia are mereu nevoie de înnoire, aşa încât moderaţia  omului şi evoluţia vieţii ar trebui să dea răspunsul la întrebarea dumneavoastră.

Conduceți, ca vicepreședinte UNBR și membru al Comisiei Permanente, un grup de lucru constituit din 10 colegi care observă și gestionează problematica deontologiei profesionale, inclusiv publicitatea. Problema publicității societăților și cabinetelor de avocatură a tot fost dezbătută și urmărită, amendată cu dispoziții la nivelul Uniunii, dar a rămas încă incomplet lămurită, mai ales odată cu explozia digitalizării și a oportunităților din social media. Credeți că va reveni curând acest subiect pe masa conducerii executive a UNBR?

Lucrăm la un ghid de practici profesionale pentru online și sunt convins că subiectul va fi actual nu doar acum, ci şi în viitor. Trebuie să avem o justă măsură între regulile de precauţie profesională şi nevoia de a fi cunoscuţi de potenţialii clienţi, mai ales în condiţiile în care oricine scrie ce vrea pe internet.

Participați adesea la întâlnirile de lucru pe care conducerea UNBR le are cu diverse alte structuri ale Statului, ale sistemului de justiție, cu organizații de reprezentare ale altor profesii juridice, societate civilă etc. Unde ați reperat cea mai mare receptivitate, deschidere și dorință de conlucrare?

Până  acum, din fericire, în toate întâlnirile pe care le-am avut, ca avocat din Baroului Bucureşti sau ca reprezentant al Uniunii, profesia de avocat a fost privită cu respect, cu deschidere şi dorinţa de colaborare. Sunt adeptul dialogului cu toate autorităţile cu care  conlucrăm pentru realizarea funcţiei apărării. Când vor apărea situaţii de alertă, nu voi ezita să iau atitudine, în mod individual sau prin intermediul organelor colegiale din care fac parte.

Cum se tolerează mutual în conducerea UNBR eventualele opinii politice? Se poate face lobby pentru interesele avocaților în structurile decizionale din exterioriul Uniunii dacă există  simpatii de partid? Care este linia roșie care nu poate fi depășită de cetățenul avocat partizan și persoana investită să reprezinte cu echilibru întreaga breaslă?

Nu am văzut, din 2007, de când sunt în conducerea Baroului Bucureşti, o tendinţă de a duce baroul într-o zonă sau alta a lumii politice. Au fost cereri a unor colegii să luăm diverse poziţii, un pic partizane, însă am mers, împreună cu colegii care au făcut parte din conducerea profesiei, pe ideea că trebuie să facem o singură politică – cea a profesiei de avocat.

Susţinem şi încurajăm cât mai mulţi avocaţi să participe la conducerea statului, pentru că ştim că fac bine democraţiei şi ordinii de drept. După ce sunt aleşi sau numiţi, este problema lor de conştiinţă şi caracter să sprijine şi profesia din care provin, în limitele legii şi cu respectarea independenţei profesiei de avocat, inclusiv faţă de mediul politic.