Search
Luni 1 Martie 2021
  • :
  • :

Prof. univ. dr. av. Traian Briciu, Președintele UNBR: „Intensificarea dezbaterilor pe teme ce interesează profesia, promovarea imaginii profesiei, dar și implicarea activă a profesiei în problemele ce interesează societatea reprezintă câștiguri certe ale ultimei perioade”

„Intensificarea dezbaterilor pe teme ce interesează profesia, promovarea imaginii profesiei, dar și implicarea activă a profesiei în problemele ce interesează societatea reprezintă câștiguri certe ale ultimei perioade”

Interviu cu prof. univ. dr. Traian Briciu, avocat, președintele Uniunii Naționale a Barourilor din România

Atunci când UNBR a validat titulatura proiectului aniversar ce vizează un sfert de veac de la promulgarea Legii 51/1995, lege ce privește organizarea şi exercitarea profesiei de avocat într-un cadru de normalitate, libertate și independență, s-a ales formula „25 de ani de avocatură modernă”. Ce semnificație globală are pentru dvs. în acest context adjectivul „modern”?

Termenul „modern”, în acest context, semnifică o nouă epocă istorică în devenirea profesiei.  Avocatura modernă trebuie să fie în concordanță cu timpurile, ca organizare și funcționalitate, adică o profesie independentă autonomă și autoreglementată.

Desigur, modernizarea avocaturii nu s-a produs brusc, odată cu legea nr. 51/1995. Un prim pas a fost Decretul-Lege nr. 90/1990, care a marcat ieșirea avocaturii de sub tutela statului reprezentat de Ministerul Justiției și afirmarea autonomiei organizației profesionale. În fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti a fost constituit câte un barou, cu personalitate juridică, iar structura centrală a fost reorganizată.  Barourile au fost succesoarele universale şi de plin drept, în temeiul legii, ale fostelor colegii de avocaţi. Legea 51/1995 a venit ca o consacrare legislativă expresă a formelor moderne de organizare, în baza principiilor independenței și autonomiei.

Legea nr. 51/1995 reprezintă, fără doar și poate, un reper major pentru profesie fiindcă aceasta a consacrat organizarea activitaţii avocaţilor pe bază legislativă, în consens cu principiile avocaturii europene. Câte modificări și completări a avut respectiva lege în cei 25 de ani și care au fost cele mai notabile amendamente?

În cei 25 de ani de la intrarea în vigoare a legii 51/1995, aceasta și-a dovedit eficacitatea, astfel încât au fost necesare puține intervenții de anvergură. Majoritatea modificărilor au fost mici ajustări și actualizări la cerințele timpului, ca dovadă a fost o lege bine făcută de la bun început. Din totalul celor aproximativ 30 de modificări, aș menționa, printre cele mai notabile, Legea nr. 225/2004, care a schimbat structura naţională a ordinului profesional al avocaţilor din România din „Uniunea Avocaților din România” în „Uniunea Naţională a Barourilor din România”. Scopul acestei legi a fost descentralizarea profesiei și asigurarea autonomiei barourilor concomitent cu asigurarea unității profesiei, ca voce unică a unui organism de autoreglementare.

O altă modificare notabilă a fost adusă de legea nr. 75/2017, care a reprezentat atât o adaptare necesară schimbărilor survenite prin noile coduri, cât și o punere de acord a legii cu anumite decizii ale Curții Constituționale. În civil a fost introdusă noțiunea de „patrimoniu de afectațiune”, astfel încât a apărut necesitatea unei organizări speciale a evidenței și publicității patrimoniilor profesionale, cu implicații în materia executării silite a bunurilor afectate profesiei.

Însă piatra de încercare a fost adaptarea legii de organizare și funcționare a profesiei de avocat la dispozițiile noului cod penal și ale noului cod de procedură penală. Aceste coduri au reconfigurat procesul penal, acordând avocatului un rol mai complex. În lipsa unei jurisprudențe care să sedimenteze acest rol fortificat al avocaților, au început să apară, în special la nivelul organelor de urmărire penală, interpretări deformate sau chiar abuzive ale unor norme privind accesul la dosar și confidențialitatea comunicărilor avocat client, inclusiv limitele secretului profesional. Ne-am confruntat cu percheziții abuzive la sediile avocaților și au fost semnalate presiuni asupra acestora să-și denunțe clienții. De aceea, a fost nevoie să fie întărite garanțiile apărării, ale secretului profesional și ale independenței avocaților prin reglementări care interziceau ridicarea de înscrisuri de la sediul avocatului, dacă acesta nu era implicat el însuși în fapta penală pentru care s-a dispus mandatul de percheziție.

De asemenea, a fost întărit dreptul avocatului de a nu-și denunța clientul, prin prevederea expresă că nu constituie infracțiune fapta avocatului de nedenunțare a unor infracțiuni despre care ia la cunoștință în exercitarea profesiei (cu anumite excepții, cum ar fi cele de omor, genocid sau cele din sfera terorismului).

Ne-am lovit de opoziție din partea unor actori politici care doreau să-și facă un brand de luptători împotriva corupției, încercând să aducă în derizoriu secretul profesional prin sintagma „superimunitatea avocaților”. Însă, probabil, tot răul a fost spre bine, întrucât Curtea Constituțională a stabilit clar și fără echivoc că garanțiile secretului profesional prevăzute în proiectul de modificare a  Legii 51/1995 respectă dispozițiile legii fundamentale.

Urmează alte provocări în plan european, cărora va trebui să le facem față în contextul tendințelor de dereglementare și comercializare a profesiei și facilitarea accesului altor profesioniști la titlul de avocat.

Corespunde organizarea și funcționarea UNBR unui model extern anume sau vorbim despre o organizare firească și logică, de ordin național?

 Aș putea răspunde afirmativ la ambele variante. Ca întotdeauna, ne-am inspirat de la francezi. Chiar dacă multe aspecte au fost de inspirație franceză, înainte de instaurarea comunismului, acestea au fost adaptate la specificul național. În același timp, toate reglementările profesiei în ultimii 30 de ani au inclus o revenire la tradițiile naționale. Inclusiv organizarea ca uniune a barourilor și nu a avocaților a continuat Legea nr. 509 din 5 septembrie 1940 pentru organizarea Corpului de avocaţi din România.

Însă globalizarea atinge inclusiv profesia de avocat și apar tendințe de uniformizare a acesteia. Din 2007, România este țară membră a Uniunii Europene și trebuie să ținem cont de unele condiții impuse de Bruxelles profesiilor liberale prin directive, regulamente sau prin Decizii ale Curții de Justiție a Uniunii Europene.

Pentru avocatură, aceasta înseamnă o hibridizare a dreptului continental cu cel anglo-saxon în organizarea și funcționarea profesiei. Sunt tendințe de comercializare a serviciilor avocațiale și de liberalizare a accesului la profesie către alți profesioniști cu studii juridice. Chiar și francezii, care sunt poate cei mai convinși tradiționaliști în privința avocaturii, au fost nevoiți să accepte unele schimbări pentru a face față pieței internaționale. Până la urmă, prin legea Macron din 2015 au acceptat inserția de capital provenit de la non-avocați în societățile de avocatură, precum și crearea unor societăți pluriprofesionale pentru a răspunde cererii crescânde de servicii integrate.

Au acceptat publicitatea avocaților și „uberizarea” avocaturii prin permiterea participării avocaților la platformele de intermediere avocat-client, deținute de terți non-avocați. Sunt schimbări greu de conceput pentru majoritatea avocaților din România însă, foarte probabil, evoluția legislației europene ne va pune la încercare cât de curând.

Cum s-a afirmat profesia de avocat din România pe plan european în acești 25 de ani, ce afilieri, colaborări și interacțiuni semnificative pe linie profesională s-au consemnat între UNBR și entitățile de profil omoloage din Uniunea Europeană și din lume?

 În planul relaţiilor internaţionale, Uniunea Naţională a Barourilor din România este membră a celor mai importante organizații internaționale ale avocaților, cu care cooperează activ. UNBR este membru plin în Consiliul Barourilor din Uniunea Europeană (CCBE) și Asociaţia Internaţională a Barourilor (IBA) și este membru fondator în Uniunea Internaţională a Avocaţilor (UIA) și Uniunea Avocaţilor din Balcani.

Prin intermediul acestor organizații internaționale și nu numai, colaborăm cu majoritatea organizațiilor profesionale din Europa prin schimb de opinii cu privire la evoluția profesiei în plan european, puncte de vedere, scrisori de susținere când este cazul, contribuții la dezbateri pe tema unor probleme cu care se confruntă profesia.

Sunteți, din iunie 2019, președintele ales al UNBR. Ce priorități v-ați fixat inițial pentru mandatul dvs. împreună cu Comisia Permanentă și câte dintre obiective au fost zădărnicite de neprevăzuta criză sanitară pe care încă o treversăm?

 Într-adevăr, criza sanitară a fost o provocare față de planurile pe care le avem la nivelul UNBR, în sensul că a trebuit să ne concentrăm pe cerințele momentului, în primul rând a sprijini avocații să facă față problemelor legate de perioada pe care o traversăm. Totuși, am mers în paralel și cu proiectele demarate la începutul mandatului, care se află în diferite stadii de realizare. De aceea, n-aș putea spune că au fost zădărnicite, poate doar încetinite de alte priorități, însă acestea merg mai departe.

De exemplu, reorganizarea Institutului Național pentru Pregătirea Avocaților (INPPA), așezarea Casei de Asigurări a Avocaților (CAA) pe principii economice solide, care să asigure dezvoltarea durabilă a sistemului, o prezență activă și preventivă în legatură cu procesul legislativ cu impact asupra profesiei, reglementarea unor practici în privința comunicării formelor de exercitare a profesiei, astfel încât să asigure echilibrul între principiile profesiei și interesul indiscutabil al promovării avocaților într-un mediu tot mai concurențial, integrarea în proiectul Cartierul Justiției, realizarea unui mijloc financiar care să asigure facilități economice avocaților etc.

Mi se pare că dialogul în interiorul organelor profesiei, intensificarea dezbaterilor pe teme ce interesează profesia, promovarea imaginii profesiei, dar și implicarea activă a profesiei în problemele ce interesează societatea reprezintă câștiguri certe ale ultimei perioade. Desigur, la nivelul comunicarii mai sunt încă multe lucruri de realizat.

Regret că planurile concrete și bine structurate pentru un Congres al Avocaților așa cum îl concepeam eu și întreaga echipă de conducere nu au putut fi puse în practică. Sperăm ca viitorul sa ne dea posibilitatea realizării acestui proiect.

Pentru a răspunde noilor provocări în materie de economie digitală și concurență, Comisia Permanentă a UNBR a aprobat în această vară realizarea unei platforme complexe de intermediere avocat-client, la nivel instituțional, care să țină seama de cerințele legale și deontologice ale profesiei de avocat. Ce va reprezenta, concret, aceată platformă și care vor fi beneficiile sale?

 Platforma UNBR de intermediere avocat-client sper că va reprezenta un instrument prin intermediul căruia avocații vor putea să se promoveze în mediul digital și să ia legătura cu potențiali clienți, în condiții de gratuitate și de garantare a respectării normelor profesionale și deontologice.  Acestea ar fi principalele elemente de diferențiere față de platformele avocat client deținute de terți.

Utilizarea mediului online de către avocați, în special a platformelor deținute de terți, presupune o serie de provocări care se referă în principal la riscul de interferență a furnizorilor de platforme în relația cu clientul, protecția secretului profesional, verificarea identității și intențiilor clienților, evitarea conflictulor de interese, principiul liberei alegeri a avocatului, regulile de publicitate sau regulile onorariului, inclusiv interdicția partajării onorariilor cu terți.

Aceste provocări au fost analizate în detaliu de CCBE în Ghidul privind utilizarea platformelor online de către avocați, care recomandă barourilor și organizațiilor profesionale să atragă atenția membrilor lor asupra principiilor fundamentale atunci când folosesc platforme online, cum ar fi: stabilirea unei relații contractuale directe cu clientul; să nu permită nicio interferență a furnizorului platformei în relația cu clienții; să se asigure de respectarea secretului profesional; să evite încălcarea regulilor privind conflictul de interese; să solicite clarificări cu privire la fiabilitatea și siguranța platformei online cu privire la procesarea datelor clienților; să respecte regulile de publicitate în postarea informațiilor pe platformă; să informeze clientul cu privire la numele, datele de contact și condițiile intervenției sale; să respecte întotdeauna regulile aplicabile, inclusiv reglementările privind concurența, regulile de remunerare și stabilirea onorariilor.

În sensul recomandărilor CCBE, la nivelul grupurilor de lucru ale UNBR se lucrează deja la un Ghid privind participarea avocaților la aceste platforme, care se dorește a fi flexibil, orientativ și ușor de asimilat, astfel încât să constituie un real sprijin pentru avocați în luarea deciziei de a participa la platformele de intermediere avocat client.

În iulie 2020 a fost aprobat de către Consiliul UNBR un „Ghid orientativ al onorariilor minimale”. Care este, pe scurt, rațiunea elaborării unii astfel de Ghid? Ce opinie credeți că va avea cu privire la acest instrument Consiliul Concurenței, chemat să se pronunțe în privința sa? 

Scopul urmărit de acest Ghid orientativ (deci nu obligatoriu!) al onorariilor minimale este de a oferi premisele unor bune practici, care să vină în sprijinul tuturor participanților la actul de justiție, în sensul propunerii unor criterii mai clare pentru aprecierea onorariilor cuvenite avocaților de către instanțe, al diminuării conflictelor legate de concurența neloială în interiorul profesiei sau concurența interprofesională. În funcție de răspunsul Consiliului Concurenței, vom analiza opțiunile pe care le avem în rezolvarea problemelor care au determinat adoptarea unui astfel de ghid.

Dacă tot discutăm despre concurență, ne putem pune problema existenței unei competiții adesea neloiale între avocați, pe care în ultima vreme mediul online o admite fără opreliști. Dealtfel, problema publicității profesiei s-a tot pus în timp, s-au luat măsuri, dar lucrurile au evoluat. Considerați oportună o revenire la subiect?

Este chiar un subiect pe ordinea de zi. La ultima ședință de Consiliu UNBR am pus problema necesității adaptării Statutului profesiei de avocat la dispozițiile legii 51/1995, care a fost modificată în 2017 în privința relaxării dispozițiilor referitoare la publicitate. Dacă înainte publicitatea era interzisă expres, acum aceasta este permisă, cu condiția respectării reglementărilor profesionale și a celor privitoare la independența, demnitatea, integritatea profesiei, păstrarea secretului profesional. Însă legea face trimitere la Statutul profesiei în ceea ce privește detalierea normelor publicității. De aceea sunt necesare modificări ale statutului profesiei, pentru a flexibiliza dispozițiile acestuia cu privire la publicitate, în raport cu dinamica mediului economic și concurențial.

Într-adevăr, vremurile s-au schimbat și relaxarea normelor privind publicitatea este necesară și pentru a sprijini avocații să facă față concurenței cu alți profesioniști care încearcă să intre tot mai mult pe domeniul consultanței juridice, promovându-se intens în mediul online.

Însă este esențial ca prin reglementările statutare pe care le pregătim să stabilim cadrul unui mediu concurențial onest și loial între avocați. Dacă legea le permite să se promoveze pe platforme, în rețele sociale sau alte canale de comunicare, trebuie să aibă stabilite niște limite deontologice astfel încât să nu-și prejudicieze confrații, făcându-le concurență neloială, prin practici cum ar fi să plătească pentru o ierarhizare mai bună în motarele de căutare sau pentru vizibilitate mai mare pe platformele de intermediere.

Actualmente, grupurile de lucru ale UNBR – Grupul de lucru al Consiliului UNBR privind deontologia profesiei, inclusiv privind publicitatea și grupul pentru perfecționarea legislației profesiei, au în lucru un proiect de modificare a Statutului în sensul adaptării acestuia la dispozițiile permisive privind publicitatea, prevăzute de Legea nr. 25/2017 privind modificarea și completarea Legii nr. 51/1995.

Există voci, preponderent din „corul” avocaților firmelor multinaționale, care susțin demersul Consiliului Barourilor Europene cu privire la instituirea și în România a unui sistem de specializare a avocaților care își doresc competențe recunoscute la nivel internațional. Deși în această problemă s-a pronunțat și INNPA, arătând că nu există un fundament legal care să definească și să impună această specializare, persistă tendința de a se pune accent și la noi pe specializarea avocaților cu care se colaborează, inclusiv în faza de recrutare a acestora. Cum credeți că vor evolua lucrurile în acest sens?

 Nu știu dacă există un „cor” care susține demersul, pentru că nu disting încă o poziție tranșantă și nici nu sunt sigur că cei care s-au exprimat public au corelat pozițiile lor cu proiectele CCBE. Așa cum știți, există proiectul avocatului specializat, dar acesta se află în dezbatere la nivelul fiecărui barou tocmai pentru a extrage tendința reală a corpului profesional și eventualele observații. După acest demers, care nu trebuie făcut în grabă, vom vedea ce soluții se impugn, analizând observațiile făcute de colegi.

Dincolo de acest demers, aflat în curs de consultare, trebuie spus că aceste certificate de specializare sunt adeseori vizate de clienți din foarte multe țări atunci când aleg un avocat pentru o tranzacție internațională sau alte afaceri de anvergură, având utilitate în special pentru a face față unei concurențe internationale.

Totuși, aș vrea să precizez un lucru care poate nu s-a înțeles prea bine: nimeni nu obligă pe niciun avocat să obțină un certificat de specializare! Nimic nu se opune ca el să practice în orice domeniu și chiar să se promoveze arătând care sunt domeniile sale de competență sau aria de practică. Doar că nu va putea folosi în promovarea sa certificatele de specializare.

Care credeți că este viitorul profesiei de avocat în România, cum l-ați putea descrie?

Cred că este foarte greu să fac predicții cu privire la viitorul profesiei. Hazardul e foarte prezent în evoluția omenirii, pentru că suntem tot mai interconectați și apare efectul de domino. Când cade o piesă, cad toate. Iată cum un prim efect al crizei pandemice este accelerarea digitalizării și introducerea inteligenței artificiale în sistemele de justiție, cu alte cuvinte a roboților.

Tot pentru că suntem extrem de interconectați prin mediul digital, vrând-nevrând, suntem atrași în tăvălugul unor trenduri globale în privința profesiei, într-un proces de uniformizare a practicii.

Cred că obiectivul principal este să asigurăm în continuare anumite constante ale profesiei care țin de identitatea noastră. În primul rând independența și garanțiile de apărare a secretului profesional. Câtă vreme vom avea mai departe garantate aceste două arme date de lege, atunci vom putea depăși mai cu încredere obstacolele, fie că acestea sunt generate de crize economice, pandemice sau de altă natură.

Traversăm o perioadă istorică, pentru că în primul rând la nivelul societății este nevoie să se găsească un limbaj comun care să integreze viziuni, experiențe și abordări într-un context care este la granița fragilă a raporturilor dintre cetățean și stat, dintre drepturile omului și măsurile statului gândite să asigure sănătatea cetățenilor.

Trăim o perioadă revoluționară sub aspectul multor schimbări. De aceea, cred că dezbaterea-cheie în perioada următoare va fi cum să gândim novator și sustenabil în același timp. Este un efort fără oprire, pe care trebuie să-l continuăm la nivel instituțional și individual.

Interviu apărut în Legal Magazin – ediție specială, consacrată aniversării a 25 de ani de avocatură modernă în România




Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *