Search
Sambata 27 Noiembrie 2021
  • :
  • :

”Succesul avocatului penalist se măsoară în recunoștința oamenilor, în faptul că oamenii se întorc mereu la tine”

interviu cu conf. univ. dr., av. Laura Stănilă, membru fondator al Societății Stănilă & Asociații, Timișoara

V-ați dedicat profesional în cea mai mare măsură Dreptului Penal al afacerilor, predați această materie la catedra Facultății de Drept din Universtitatea de Vest din Timișoara, semnați cărți de specialitate (”Răspunderea penală a persoanei fizice” la Editura Hamangiu, ”Drept Penal” – Partea Generală și Partea Specială, ”Provocările bioeticii și răspunderea penală” la Ed. Universul Juridic, ”Răspunderea penală a persoanei juridice” la Ed. Hamangiu, ”Inteligența artificială, dreptul penal și sistemul de justiție penală. Amintiri despre viitor” la Editura Universul Juridic ), dar și capitole din alte lucrări, în calitate de co-autor, sunteți, de asemenea, membru al colegiului editorial al ”Journal of Eastern European Criminal Law” și al altor reviste juridice naționale și internaționale și o prezență activă și remarcată în manifestări publice de profil din țară și străinătate. De unde aplecarea (pasiunea?) pentru această arie de expertiză?

Am avut întotdeauna o aplecare către teme și subiecte de nișă, care implică o abordare interdisciplinară, care m-au forțat să ies din zona de confort și care mi-au permis să îmi manifest și să-mi dezvolt creativitatea. Da, și în domeniul dreptului, creativitatea pe lângă rațiune și rigoare, se poate valorifica în operațiunea de interpretare a textelor legale și în modalitatea în care gestionăm o cauză. Cu atât mai mult, domenii de nișă precum cel de Drept Penal al afacerilor necesită de multe ori ingeniozitate și o bună cunoaștere nu doar a legii, ci și a multiplelor aspecte ce țin de activitatea persoanelor juridice, aspectele financiare și economice, managementul riscului, inovații etc. Este un domeniu, pe cât de îngust la prima vedere, pe atât de complex și solicitant. L-am privit de la început ca pe o provocare și mă bucur că rezultatele muncii mele de cercetare au atras atenția.

Sunt o entuziastă prin definiție și este în firea mea să abordez orice temă cu pasiune și curiozitate. Caracterul complex și interdisciplinar al domeniilor de nișă mă ține în priză și nu îmi permite să mă plictisesc, căci, am un mare defect: detest rutina și drumurile bătătorite.

Sunteți un avocat penalist practicant sau vă limitați la teorie și analiză, la materia de curs, lucrări științifice și contribuții personale în evenimente sau publicații?

Sunt avocat penalist practicant, chiar dacă, în ultima perioadă, am mai redus din timpul dedicat pledoariilor în instanță. Mi-a plăcut întotdeauna adrenalina schimbului de replici și confruntările directe specifice pledanților, iar experiența acumulată în cei peste 20 de ani de avocatură am valorificat-o și o valorific în continuare ca și dascăl în activitatea de predare și seminarizare.

Este o doamnă potrivită a susține în pretoriu cauza unei persoane pasibile de condamnare penală?

De ce n-ar fi? Ca femeie, am auzit de prea multe ori că anumite lucruri nu pot fi făcute sau că o asemenea orientare în profesie nu se potrivește unei doamne, că e greu, că e mai comod și mai sigur în cauzele ”ne-penale”. De fiecare dată când mi s-au spus aceste lucruri, m-am ambiționat și mai tare și am demonstrat că pot.

O doamnă rămâne doamnă indiferent în fața cărei instanțe pledează și indiferent de partea pe care o reprezintă! A fi o doamnă nu depinde de clienții pe care îi reprezintă o femeie avocat, ci rezultă din eleganța și finețea argumentelor, din colegialitate, din seriozitatea cu care abordează fiecare cauză în parte, din punctualitate, din inteligență și din calitatea discursului și a pledoariei.

Este Dreptul Penal o specializare care s-ar potrivit mai degrabă bărbaților, care n-ar avea probleme să ajungă în locuri de reținere și/sau detenție, în mediul uneori pestriț al aparținătorilor acuzatului?

O femeie se confruntă de-a lungul vieții cu multiple provocări. Întrebările de acest gen îmi sunt adresate doar de către bărbați. Nouă, femeilor avocat care intrăm în penal, genul acesta de curiozități ne stârnesc zâmbete. Locurile de deținere pot fi vizitate și pe tocuri și fără tocuri, iar aparținătorii inculpaților nu sunt decât persoane îngrijorate de situația fratelui, soțului, părintelui, prietenului, etc. lor.

Avocatul (indiferent dacă este bărbat sau femeie) trebuie să știe să impună respect prin simpla sa prezență și prin modul în care gestionează relația cu inculpatul și cu aparținătorii acestuia. De la început trebuie stabilite limite și fixat cadrul interacțiunii profesionale. Fermitatea și seriozitatea sunt calități esențiale pentru ca relația cu inculpatul și aparținătorii săi să fie una normală și firească. Iar tocurile nu au nicio legătură…

Există percepția generală că procesele în care inculpații au avocat din oficiu sunt din start pierdute.

Apărarea nu o face avocatul din oficiu, ci omul care are calitatea de avocat și care a preluat oficiul respectiv. Ca în orice profesie, activitate, meserie, oamenii și caracterul lor fac diferența. Nimic nu împiedică avocatul din oficiu să își îndeplinească mandatul cu seriozitate, moralitate și dedicație. Dar pentru asta este necesară educația, un fond valoric sănătos și pasiune pentru profesia aleasă.

Am văzut pledoarii foarte bune ale unor avocați din oficiu și am văzut ”oficiari” slab pregătiți. Firește că ar putea fi găsite și alte cauze pentru calitatea uneori mai scăzută a pledoariilor de la oficii, cum ar fi sumele uneori derizorii cu care sunt plătite aceste oficii sau întârzierile la plata acestor oficii care în unele cazuri au devenit chiar o practică. Firește că nu banii ar trebui să conteze în acest context, însă un avocat stagiar, în general, trăiește din oficii…

Există, credeți, un soi de dezinteres al avocatului faţă de cauzele din oficiu sau totul ține de moralitatea și conștiința practicantului?

Repet ce am spus anterior: omul și calitatea sa fac diferența. Îmi amintesc că, stagiară fiind, am primit vreo șase oficii și m-am dus să studiez dosarele. Am luat notițe, am făcut fișe pentru fiecare dosar, am identificat neconcordanțele din rechizitorii și m-am prezentat la termen în fața instanței. Și acum zâmbesc când rememorez figura judecătorului care și-a pus mai bine ochelarii, s-a uitat lung la mine și mi-a spus: ”Domnișoară, dumneavoastră chiar vă place penalul!”

Sunt Codul de Procedură Penală, Codul Penal și legislația conexă instrumente stabile, bine fundamentate și amendate oportun, cu care operează sistemul juduciar din țara noastră?

Din păcate, nu. Și o spun cu toată seriozitatea și asumarea. Domeniul Dreptului Penal, cu toată legislația aferentă, fiind o componentă a Dreptului Public, trebuie să se bucure de rigoare și stabilitate. Este inadmisibil să adoptăm coduri penale a căror intrare în vigoare să fie amânată succesiv, să fie modificate, să se dea o ”erată” (nici nu există termen juridic pentru o asemenea operațiune!), iar apoi să fie abrogate (Legea nr. 301/2004).

Este inadmisibil să se legifereze ”sezonier”, prin ordonanțe de urgență în domeniul Dreptului Penal, este de-a dreptul înfiorător că se modifică Codul Penal actual de 4 ori într-o lună (a se vedea modificările de la sfârșitul anului trecut) și că încă sunt proiecte de modificare punctuală. Nu există viziune. Există pusee populiste sau de altă natură, care dau naștere unor aberații, cum ar fi modificările operate în cazul infracțiunilor contra vieții și integrității sexuale, care au generat redundanțe greu de gestionat în practică.

Mai nou, ca politician, este la modă să faci o propunere de modificare a legislației penale fără să studiezi efectiv impactul, consecințele unei asemenea modificări și fără să ai o cultură și o pregătire temeinică în teoria dreptului penal pentru a înțelege dacă, într-adevăr o asemenea modificare este benefică și necesară. Nu pot spune decât că sunt dezamăgită.

Pe ce criterii credeți că ar trebui să se măsoare mai just valoarea și succesul unei societăți de avocatură specialiată în Drept Penal sau a unui avocat din această arie?

Succesul este relativ. Aparent, succesul se măsoară în cauze câștigate, iar în penal, în numărul de achitări sau de soluții prin care se obține  – acolo unde legea permite – o renunțare la pedeapsă sau o amânare a aplicării pedepsei, nu-i așa?

Am întrebat odată un coleg dacă se consideră un avocat de succes. El mi-a spus că da și mi-a sugerat numărul de zerouri a sumelor încasate de el, în medie, într-o lună. Știu că am zâmbit și l-am întrebat: ”Clienții tăi ce spun?”

Este evident, în opinia mea, că lucrurile sunt mult mai complexe de atât. Sunt de părere că succesul se măsoară în recunoștința oamenilor, în faptul că oamenii se întorc mereu la tine, chiar dacă, uneori, cauzele se mai și pierd, ori clientul mai este și condamnat, căci nu poți face minuni, nu-i așa, oricât ai fi de bun ca profesionist.  Succesul reprezintă pentru mine o măsură a conștiinței mele și a recunoștinței clienților.

Care este, din punctul de vedere, avocatul penalist cu mai multe șanse de reușită în cazul asumat: unul pragmatic, riguros, tipicar și mai puțin impresionabil sau unul care empatizează bine cu clientul, care câștigă clientul pe partea emoțională, care inspiră devoțiune și încredere?

Răspuns de avocat: depinde… Depinde de cauză, depinde de client, depinde de împrejurări. Nu există o ”tipologie” a avocatului ”perfect”, cred eu. În plus, experiența profesională, combinată cu experiențele de viață ale avocatului, pot aduce schimbări în timp în modul în care acesta relaționează cu clienții și a modului în care abordează fiecare cauză în parte. În opinia mea, avocatul penalist trebuie să aibă o sumă de calități – serozitate, o bună pregătire profesională, dedicare și pasiune – care reprezintă minimul necesar pentru o activitate profesională eficientă.




Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *