Interviu cu av. OANA IJDELEA, Managing Partener, Ijdelea & Asociații
Sunteți un nume consacrat în piața de servicii avocațiale specializate pe nișa de energie, ați fondat propria societate acum mai bine de 17 ani și v-ați impus în această arie de expertiză. De câtă energie e nevoie pentru a performa în domeniul energiei?
A activa în domeniul energiei presupune la fel de multă energie ca și activarea în orice alt sector, atât timp cât îți tratezi profesia cu maximum de responsabilitate. Este drept că în ultima perioadă contextul geopolitic internațional, precum și obiectivele ambițioase ale Uniunii Europene privind neutralitatea climatică au pus o presiune pe toate statele membre, o presiune foarte mare pe companiile de hidrocarburi, o presiune pe dezvoltatorii de energie regenerabilă pentru care s-au proiectat ținte care nu pot fi susținute la nivel administrativ de statele membre. Toate aceste elemente au adus o efervescență și o dinamică ceva mai ridicată în sectorul energetic și implicit nevoia „de a consuma” mai multă energie pentru toți cei care activează în acest sector.
Cred totuși că energia de care avem nevoie pentru a performa nu trebuie înțeleasă doar ca o rezultantă exclusivă a capacității și disponibilității unei persoane de a lucra „până te prinde noaptea la birou”. Atitudinea potrivită, optimistă și calmul sunt elemente esențiale de care ai nevoie pentru a putea face față tuturor problemelor care apar zi de zi în astfel de proiecte (și nu numai). Toate acestea, îmbinate cu gândirea critică și temeinicia cu care trebuie tratat un proiect, fac parte din energia de care ai nevoie.
Astfel, cred că „energia potrivită” reprezintă un cumul de elemente întrepătrunse, cumul ce este esențial să se bazeze pe echilibru și împlinire intrinsecă a fiecăruia dintre noi.
Ați croit în timp un drum remarcabil pentru Ijdelea & Asociații. Cum și de la ce ați pornit, ce este azi firma, cum este organizată și care ar fi „bornele de kilometraj” relevante?
Am pornit ca mai toți antreprenorii, de la zero, iar dezvoltarea Ijdelea & Asociații a fost consecința firească: rezultatul muncii constante și serioase a oamenilor potriviți pe care i-am întâlnit și cu care am împărtășit aceleași valori și credințe (și pe care acum am norocul să îi numesc „familia mea extinsă”), a clienților care ne-au ales (și reales) și, nu în ultimul rând, al dorinței de a face performanță.
Astăzi, Ijdelea și Asociații este o societate de avocatură de primă linie, care oferă investitorilor locali și internaționali servicii juridice și soluții integrate care acoperă cu predilecție următoarele domenii: M&A, Energie și Resurse Naturale, Project Finance, Drept Comercial și Corporativ, Reglementări & Complianță, Real Estate & Construcții și Soluționarea Disputelor. Performanțele firmei sunt confirmate de portofoliul de clienți și de recunoașterea locală și internațională.
Pe lângă prezentarea cu tentă formală de mai sus, aș vrea să punctez că oamenii au un rol fundamental în dezvoltarea firmei. Pentru a obține rezultate, este necesară o viziune comună, sprijin reciproc, să existe siguranța că putem conta unii pe ceilalți și că avem scopuri similare. În oglindă, pot spune că la noi în firmă se promovează o cultură organizațională în care determinarea și rezultatele remarcabile sunt întotdeauna recunoscute și recompensate.
Publicul și-a construit în timp o imagine romanțată a avocatului de business, cel care arată impecabil, activează într-un spațiu protocolar de invidiat, emite facturi impresionante, înțelege și pledează cu măiestrie și își trăiește experiențele profesionale și personale într-un frame idilic. Care e adevăratul context de acțiune, cum se derulează activitatea dv., cu emoții și nervi, cu succese și căderi, împărțită parcimonios între profesie și viață personală?
În mod cert, nu suntem în Ally McBeal (serialul la modă, pe vremea mea). Viața reală a unui avocat de business este una complexă, unde munca multă, presiunea și alegerile (nu îmi place să le consider „sacrificii”) sunt omniprezente. Cu toate astea, frumusețea și satisfacția profesiei nu vin din faptul că ai purtat cel mai frumos costum la o negociere, ci din concretizarea unui proiect care ajunge operațional, o tranzacție bine realizată ce aduce plusvaloare în sector, din consecința practică a unei opinii juridice asupra unei situații ce se poate „debloca” datorită unor soluții legale inovative și atent studiate. Avocatul de business nu este „bun doar la hârtii”, acesta trebuie să aibă o înțelegere profundă și practică a domeniilor în care activează, iar contribuția sa să facă o diferență palpabilă, să pună lucrurile în mișcare. Toate acestea, evident, nu se pot obține decât prin dedicare, responsabilitate și muncă, multă muncă.
Pe de altă parte, ca să poți performa și să ai satisfacții în această profesie, nu trebuie să privești avocatura ca pe un „job nine to five”. Dacă ai această abordare, ai pierdut de la început. Tot ce vei realiza va fi pe un fond de frustrare și surmenaj, ce vor umbri progresul și bucuria rezultatelor. Avocatura nu este un job, este o profesie ce necesită pasiune, dăruire și timp investit.
În ceea ce mă privește, un aspect esențial din viața mea, ce mă ajută atât pe plan profesional, cât și pe plan personal, este rutina. Organizarea și planificarea din timp a activităților creează stabilitate, iar, paradoxal, acest lucru ne ajută să trecem mai ușor peste hazard. Cu toate acestea, este normal să existe multe momente în care intervin evenimente neprevăzute și astfel o mare parte a programului trebuie regândită.
Domeniile în care excelați, energie & resurse naturale, dar și fuziuni și achiziții, reprezintă sectoarele cele mai înalt reglementate, monitorizate și ținute sub observație din punct de vedere legislativ și al normelor, fiind direct dependente de contextele economice, geostrategice și chiar militare. Specializarea dv. a fost o alegere țintită sau conjecturală?
Ceea ce am știut încă din copilărie a fost că vreau să devin avocat. Ulterior, am știut că îmi doresc să am propriul business, deoarece cred că numai în acest fel poți să îți pui amprenta și să construiești raportat la viziunea, principiile și dorințele tale. Astfel, imediat după terminarea stagiaturii, am hotărât să merg pe drumul propriei practici private.
Începutul carierei mele a fost presărat cu mandate din diverse domenii, atât mandate de consultanță, cât și de litigii. Odată cu trecerea timpului și mandatele lucrate, îți dai seama ce ți se potrivește mai bine și unde poți aduce plusvaloare prin activitatea pe care o desfășori. Astfel, specializarea mea a venit pe de-o parte ca o încununare firească a eforturilor și muncii depuse, a faptului că s-a dovedit că sectorul de energie & resurse naturale mă pasionează, și pe de altă parte a oportunităților pe care le-am avut de a lucra diverse mandate din acest sector.
Cu toate acestea, probabil în subconștientul meu a fost și o „alegere țintită”, deoarece tata a activat în aceste domenii, iar pentru mine el a fost etalonul profesional la care m-am raportat și întotdeauna am aspirat cumva să fac ceea ce a făcut și el.
Fiecare avocat a avut, într-un fel sau altul, un mentor, un model, a pășit pe calea sugerată de un deschizător de drumuri. Cine v-a inspirat, cui datorați, mai mult și mai mult, alegerile făcute în carieră?
Tata – toată creșterea mea profesională s-a raportat la tata, chiar și fără ca acest lucru să se întâmple în mod conștient.
Faptul că tata activa cu precădere în sectorul energetic m-a făcut să îmi doresc ă lucrez și eu astfel de mandate, tocmai ca să pot fi mai aproape de el, să pot învăța de la el cât mai mult. Acest lucru a venit la pachet și cu multă presiune și un efort suplimentar, deoarece tata, pe lângă cel mai bun prieten al meu, mi-a fost și cel mai mare critic.
În retrospectivă, în acest fel m-a ambiționat și mai mult, m-a făcut să aprofundez și mai mult, pentru că „nu puteam” să mă duc la el și să-i pun o întrebare la care aș fi găsit singură răspunsul, dacă mai cercetam „o oră în plus”. Toate acestea, când ești foarte tânăr și la început de drum, par aspecte neimportante, ba chiar frustrante și nedrepte în anumite momente, însă te construiesc și te modelează atât ca avocat, cât și ca om.
Ați asistat (și continuați să o faceți) clienții firmei într-o serie de proiecte greenfield și/sau brownfield, consiliați mulți investitori străini și locali în probleme legate de afacerile lor în România, asistându-i atât în probleme de zi cu zi corporative, cât și în probleme complexe legate de dezvoltarea afacerii și investiții. Care ar fi principalele provocări și obstacole?
Cred că voi repeta la nesfârșit: investitorii își doresc stabilitate, predictibilitate, transparență și piață liberă. Lipsa și coerența în legislație, schimbările legislative apărute peste noapte, suprapuse cu birocrația excesivă, întârzierile la nivelul autorităților atunci când vorbim despre emiterea avizelor/permiselor necesare sunt elemente care descurajează investițiile.
Mai mult, politica României din ultimii ani și măsurile adoptate au descurajat, pe de-o parte, tot ceea ce a însemnat producție internă (țiței, gaze naturale, energie din surse regenerabile), iar pe de altă parte au confiscat profiturile într-o manieră incorectă, pentru că s-a pornit cu ideea că a face profit este ceva ce trebuie pedepsit, în loc să existe recunoașterea faptului că a face profit, dorința de profit și profitul în sine reprezintă cheia de boltă a oricărei economii de piață.
În iunie 2023 ați fost aleasă în calitatea de consilier al Uniunii Barourilor din România (UNBR) pentru un mandat de 4 ani. Cu siguranță, această poziție este un plus în cariera dv. Ce ne puteți spune despre activitatea dv. în primul an de mandat?
Cred că tot ce am făcut până acum alături de conducerea UNBR și a colegilor din consiliu sprijină și îmbunătățește modul în care avocatul se poziționează și este tratat în societate și de ceilalți actori care contribuie la înfăptuirea actului de justiție, precum și modul în care este recunoscută munca avocatului și importanța acesteia.
În mod deosebit, sunt mândră de contribuția adusă la formularea propunerilor UNBR privind viitoarea Convenție Europeană privind Protecția Profesiei de Avocat, unde sub îndrumarea președintelui Traian Briciu și a vicepreședintelui Daniel Fenechiu, am lucrat în strânsă colaborare cu avocații, colegii de consiliu Sebastian Drumaru și Mihai Tănăsescu, precum și cu tinerii mei colegi Cătălin Turcu și Ioana Chiriță.
Recunoașterea probității profesionale nu s-a limitat la nivel de breaslă, ci a fost marcată de-a lungul timpului și de numirea dv. în diverse poziții-cheie în asociații profesionale: Asociația Titularilor din Marea Neagră, Federația Patronală Petrol și Gaze și, cel mai recent, numirea ca membru al consiliului de administrație al Asociației Române de Energie Eoliană (RWEA). Cu privire la acesta din urmă, este „vânarea de vânt” o oportunitate solidă de investiții și creștere economică în România?
România se bucură de un mix energetic foarte ofertant, iar energia eoliană este în topul oportunităților din regiune. Pe lângă industria eoliană onshore existentă, și care are potențial semnificativ de creștere, trebuie să ne bucurăm și de potențialul offshore din Marea Neagră. Aici însă trebuie punctat că în prezent investiția necesară pentru 1 GW de eolian offshore (acesta fiind punctul optim de start pentru asemenea proiecte) în Marea Neagră este de 4 miliarde de euro, de patru ori mai mult decât pentru onshore.
Astfel, capacitatea financiară de a face astfel de investiții nu va fi la îndemâna oricui. Recent România a adoptat legislația necesară ce permite autorizarea unor astfel de proiecte și așteptăm ca în următorii ani să vedem primele turbine eoliene în Marea Neagră. Sper ca primul asemenea proiect să fie chiar cel la care lucrăm pentru clienții noștri americani.
Vă este bine în România de azi, ca avocat, soție și mamă? Cât de „verde” simțiți acum și pe viitor, iarba de acasă?
Da, îmi este foarte bine. Întotdeauna am fost omul ce și-a dorit să „construiască” acasă. Nu m-a atras ideea de a părăsi vreodată România, deși încă de mică părinții m-au trimis la diverse programe de studiu în afara țării, am avut oportunități să mă mut din România, însă nu am făcut-o și nici nu o voi face.
Iarba este „atât de verde” pe cât alegi tu să o vezi și pe cât de mult o „înverzești”! Nu cred că există locul perfect niciunde. Astfel, decât să cauți „cea mai verde iarbă”, mai bine încerci să o înverzești și să o păstrezi mereu verde pe cea pe care o ai.
