Drumul către egalitate continuă. Femeile lucrează tot mai mult cu Legea
Lumea se schimbă, profesiile își schimbă nu numai modul de activitate, sub impactul tehnologiei, ci și structura personalului, ca urmare a faptului că tot mai multe categorii, altădată defavorizate, dobândesc drepturi. Ocupațiile juridice erau rezervate în exclusivitate bărbaților în urmă cu 100 sau 150 de ani. O femeie avocat sau judecător trecea drept ceva scandalos. Acele timpuri au apus de mult, astăzi sexul frumos are o mult mai bună reprezentare în acest domeniu, în care procesul de emancipare a cunoscut o accelerare după Al Doilea Război Mondial, în special odată cu căderea Cortinei de Fier, urmată de extinderea Uniunii Europene.
Organizațiile feministe consideră că mai sunt încă multe de făcut. Doamnele și domnișoarele avansează mai greu în meseria de avocat și mai rapid în cele de judecător și procuror, dar și aici se vede o slabă prezență la vârful ierarhiilor. România se înscrie în peisaj și are chiar cifre promițătoare, la unele capitole depășind SUA și apropiindu-se de Franța, o țară înaintată sub aspectul reprezentării femeilor în sfera juridică.
Femeile își fac loc destul de greu în profesia de avocat la nivel european, Franța și surprinzător, România și Bulgaria regăsindu-se printre statele cu un procentaj favorabil sexului frumos. În schimb, doamnele și domnișoarele sunt mai numeroase în ocupația de judecător, unde țara noastră prezintă, de asemenea, o bună situare a acestora. Sub acest aspect, femeile rămân subreprezentate în majoritatea țărilor europene, după cum arată datele prezentate de Council of Bars and Law Societies of Europe (CCBE).
Puține avocate în Austria, multe în Franța
Astfel, Austria avea, la 31 decembrie 2021, un număr total de 6.707 avocați, din care erau femei numai 1.578, respectiv un procentaj de 24%. În Belgia, la finele anului 2020, activau în avocatură 5.159 de femei, adică 44% din total. Cehia avea 12.189 de avocați la 15 iulie 2021, dintre aceștia 40% fiind femei.
Germania, cea mai dezvoltată țară din UE, cuprindea, la începutul anului trecut, 165.680 de avocați, din care femei doar 59.466, respectiv 36%. Italia stă mai bine din acest punct de vedere, cu 49% femei din numărul total de 247.173 de avocați la sfârșitul lui 2020. Peninsula are cele mai multe femei avocat din Europa, 120.597. Spania avea, la aceeași dată 65.846 de femei avocat, aceasta însemnând 44% din total.
Doamnele și domnișoarele active în meseria de avocat sunt foarte bine reprezentate în Franța, unde acestea erau, la 1 ianuarie 2020, în număr de 46.949, respectiv 67% din total. O altă țară cu procentaj peste jumătate este una est-europeană, Bulgaria, unde la 31 mai 2021 profesau 7.367 de femei avocat, 53% din total. Raportul CCBE ne spune că la 21 iulie 2021, în România activau în total 23.162 de avocați, fără să precizeze însă proporția de femei.
Aproape de „sora mai mare”
Conform datelor furnizate de Uniunea Națională a Barourilor din România (UNBR), femeile dețin o pondere de aproape 60%, care ne apropie de „sora mai mare”, Franța.
„Se înregistrează fenomenul de creştere a atractivităţii profesiei de avocat în rândul femeilor, ponderea femeilor fiind, actualmente, de 59,33%”, se arată într-un raport al organizației. „Trebuie să avem în vedere faptul că femeile depun, în general, eforturi mai mari pentru a rămâne în carieră, dar și împrejurarea că în funcții de conducere, în profesia de avocat s-au dovedit mai eficiente și inspiră multă autoritate”, subliniază documentul citat.
Potrivit reprezentanților Uniunii, „proiectele propuse trebuie să servească, cu prioritate, interesele avocaților tineri și ale femeilor-avocat”. Astfel, „din rândul acestora ar trebui să ne alegem decidenții!” – spun oficialii UNBR.
Acolo unde se face dreptate
În ce privește profesia de judecător, posturile sunt mai uniform distribuite între bărbați și femei. Astfel, în 11 țări europene procentajul femeilor este de peste 60%, după cum arată un studiu publicat de Parlamentul European. Mai mult decât atât, în trei țări, printre care și România (alături de Letonia și Slovacia), femeile dețin 70% din posturile de judecător. Celelalte 8 state europene cu peste 60% sunt Franța, Cehia, Estonia, Croația, Ungaria, Polonia, Lituania, Slovacia. La acest capitol observăm că, așa cum remarcă și studiul PE, țările foste comuniste au date îmbucurătoare, iar tendința este de stagnare sau creștere a procentajului de femei în profesia de judecător.
Femeile dețin o pondere însemnată, în Uniunea Europeană, la procurorii care activează în curțile de primă instanță. Astfel, 59% dintre aceștia sunt femei și numai 41% bărbați. Slovenia este țara cu cel mai bine reprezentate femei la această categorie (74%), în timp ce în state precum Danemarca sau Croația, nivelul de reprezentare a femeilor este foarte scăzut (în jur de 30%). România are o structură echilibrată, cu aproximativ 51% femei printre procurorii de primă instanță.
Dezechilibru la vârf de ierarhie
La curțile de secundă instanță, lucrurile se schimbă, bărbații deținând 55% din posturile de procurori din UE, iar femeile, 45%. Italia (cu 71% bărbați), Germania (68%) și Belgia (65%) sunt cele mai „misogine” țări la acest capitol, iar Danemarca se situează la polul opus, cu aproape 60% femei. România se află tot la echilibru, cu un „scor” pe la 50-50 între bărbați și femei.
La curțile supreme bărbații sunt și mai puternic înfipți în poziții, cu un procentaj de circa 60% la nivelul Uniunii Europene. Belgia „bate recordul” (100% bărbați), secondată de Italia (90%). Oferă șanse femeilor în acest domeniu Danemarca (78%) Luxemburg și Suedia (ambele cu circa 60% femei printre procurorii de la curțile supreme). România „menține balanța”, cu 50% femei și 50% bărbați.
Valul de tineret din facultăți
Când vine vorba de educație, dreptul, care a fost în mod tradițional o materie „bărbătească”, s-a transformat într-o materie foarte feminizată, cu aproximativ 60% studente în medie, în acest domeniu. Cifrele pentru absolvenții în drept sunt asemănătoare.
În toate țările membre ale Uniunii Europene, numărul femeilor care au absolvit o facultate de drept este semnificativ mai mare decât cel al bărbaților. Fenomenul se observă cel mai acut în Țările Baltice, unde proporția este de în jur de 70% femei și 30% bărbați. Nici România nu e departe de acest nivel, cu 63% femei absolvente ale facultăților de drept, comparativ cu 37% bărbați.
La nivel de doctorat însă, se pare că este o tendință generală ca să existe o pierdere de aproximativ 10-20% femei în această etapă. Există mai mulți bărbați decât femei care urmează studii de doctorat în drept în majoritatea statelor membre. La acest capitol, bărbații domină competiția net, iar cea mai mare discrepanță se remarcă în Malta, unde procentajul masculin urcă spre 100%. România nu face notă separată, cu 52% doctori și 48% „doctorițe”. Alte state cu peste 50% bărbați sunt Estonia, Spania, Franța, Croația, Polonia, Portugalia, Slovacia. Femeile sunt majoritare în Austria, Bulgaria, Finlanda, Lituania, Slovenia.
Deoarece până acum nu există o colecție de informații la nivelul UE despre profesorii de drept, acest raport a trebuit să se bazeze pe datele „She Figures” ale Comisiei Europene, precizează autorii.
Decalaje mari la notariate
Decalaje mari de gen sunt observate în cazul notarilor din jurisdicțiile de drept comun, unde reprezentarea bărbaților este de peste 70%, ne spune raportul Parlamentului european. De asemenea, în majoritatea țărilor de drept civil din Europa de Vest, notariatul este încă o profesie „foarte masculină”. În majoritatea țărilor există „bariere mari de intrare”, în condițiile în care „profesia are un prestigiu foarte mare și perspective excelente de venit”, explică specialiștii de la PE. În fostele țări comuniste, în schimb, proporția femeilor în notariat este foarte mare. Totuși, „acest lucru s-ar putea explica prin faptul că funcțiile, prestigiul și veniturile unui notar în comunism erau destul de scăzute și, prin urmare, foarte diferite de funcțiile unui notar într-o țară de drept civil occidental”, menționează studiul citat.
Instituțiile publice, mai prietenoase decât firmele private
Femeile avocat ocupă mai multe posturi în instituțiile publice decât în mediul privat, unde cu cât firma e mai mare, cu atât bărbații își arogă „partea leului”. Astfel, în companiile cu până la 4 parteneri, aproximativ 40% dintre aceștia sunt femei, dar procentajul scade la 20% pe măsură ce dimensiunea companiei ajunge la mai mult de 10 parteneri, după cum constată site-ul de profil womeninlaw.info. „Numărul femeilor care lucrează în drept ar putea crește treptat, dar va dura mult timp până când se va ajunge la egalitate, dacă se menține ritmul actual de creștere a gradului de reprezentativitate”, afirmă doamnele de la site-ul citat. Din punctul lor de vedere, este esențial să se extindă acțiunile de conștientizare cu privire la starea „groaznică” în care se află în acest moment egalitatea de gen în profesiile juridice.
„Femeile de pe tot globul ar trebui să își unească forțele și să investigheze cauzele subreprezentării lor în drept, în special la nivelurile superioare. Ele ar trebui să găsească modalități puternice și eficiente de a accelera progresul, astfel încât o egalitatea de gen să nu se obțină abia când vor fi nepoatele mari, ci în propria lor viață”, punctează sursa citată.
Semne înșelătoare de progres
„Femeile au o mare putere de decizie în sălile de judecată europene, unde multe dintre ele dețin ciocănelul care stabilește soarta procesului. Cu toate acestea, faptul că procesele din UE sunt, în general, mai probabil să fie decise de o femeie judecător nu ar trebui să fie suprainterpretat ca un semn al progresului femeilor”, spun specialistele de la womeninlaw.info. Acestea notează că în multe țări judecătorii câștigă mult mai puțin decât alți profesioniști din domeniul dreptului, cum ar fi avocații sau procurorii. De asemenea, femeile pot fi mai frecvente la instanțele inferioare, dar bărbații încă ocupă cele mai multe locuri în instanțele intermediare și supreme. „Tendința generală este că, cu cât instanța este mai înaltă, cu atât se găsesc mai puține femei. În curțile supreme ale statelor UE, doar o treime din totalul judecătorilor sunt femei. Partea bună este că numărul femeilor judecătorilor de la instanța superioară a crescut semnificativ în ultimii ani”, arată site-ul citat.
SUA: Diferențe semnificative la personal și salarii
În Statele Unite ale Americii, femeile acoperă 37% din numărul avocaților, în timp ce bărbaților le revine restul de 63%. Așadar, din acest punct de vedere, țări precum Franța și chiar România se arată sensibil mai emancipate decât SUA. Totuși, după cum arată site-ul guvernamental census.gov, dincolo de Ocean există și premise optimiste, media de vârstă a femeilor avocate (42 de ani) fiind mai mică decât media bărbaților care lucrează în aceeași branșă (50 de ani). Cu toate acestea, printre avocații mai tineri (cu vârste între 25 și 34 de ani), grupul de femei este la egalitate cu cel al bărbaților. În schimb, la vârste mai înaintate (35 și peste) numărul bărbaților îl depășește pe cel al femeilor.
Dintre femeile avocate, lucrează cu normă întreagă, pe tot parcursul anului, 82%. Procentajul este superior celui la nivel național, 63% dintre femeile americane angajate muncind cu normă întreagă, pe toată durata anului. Bărbații avocați sunt însă mai ocupați, 85% dintre ei lucrând tot anul, cu normă întreagă. Ei și câștigă însă mai bine, femeile avocat primind salarii la 76% din nivelul salariilor încasate de bărbați, cotă mai mică decât raportul pentru toate meseriile, care este de 80%.
La categoria tineret (sub 35 de ani), diferența se arată mai strânsă, femeile avocat având salarii ce ating 91% din cât primesc omologii lor bărbați, respectiv 77.000 de dolari față de 85.000 de dolari anual. În schimb, la categoria între 45 și 54 de ani, raportul este mai mic, de 78% (121.000 de dolari – femeile față de 156.000 de dolari – bărbații).
Raportul de 1 la 3 apare și la curțile de instanță ale statelor americane, unde 6.056 dintre judecători sunt femei și 17.778 – bărbați, după cum spune organizația de profil National Association of Women Judges (NAWJ). Printre procurori, reprezentarea feminină este mai consistentă, din totalul de 9.488 de lucrători în această ocupație, 45% fiind femei, arată site-ul de resurse umane Zippia.
Istoria zbuciumată a luptei pentru drepturi în Drept
Femeile au avut acces cu întârzire în profesiile juridice. Constituțiile adoptate în cursul secolului al XIX-lea în țările europene conțineau principii de egalitate, dar de multe ori femeile nu erau incluse în aceste principii. În codurile civile ale marilor legislații, femeilor li se refuzau în mod sistematic drepturile civile și erau subordonate din punct de vedere legal taților și soților lor. Ele nu au avut acces la învățământul superior și la profesii, deoarece erau considerate nepotrivite din cauza caracteristicilor de gen percepute și se presupunea că ar pune în pericol statutul, prestigiul și nivelul veniturilor profesiilor. Primele mișcări feministe au criticat puternic această situație ca fiind discriminatorie și au militat pentru admiterea sexului slab la universități, și apoi la profesii și funcții publice. Odată cu introducerea unui sistem de calificări formale în educație și în ordinele profesionale, femeile au avut ocazia să demonstreze că sunt capabile să îndeplinească criteriile stabilite.
Din aceste motive, multă vreme profesiile juridice din Europa au fost exclusiv masculine, arată un studiu amplu, publicat de Parlamentul European. Majoritatea țărilor le-au oferit femeilor acces la aceste ocupații până la începutul secolului al XX-lea. Totuși, accesul la justiție și la parchet a fost legat de drepturi civice depline, în special de dreptul la vot. În multe țări din Europa de Vest, acest lucru a fost posibil înainte sau imediat după Primul Război Mondial, în alte țări a durat până după al Doilea Război Mondial. Deși de atunci a existat o schimbare continuă către mai multă egalitate de gen în profesiile juridice, încă persistă dezechilibre considerabile de gen. Fenomenul se observă în toate statele membre ale UE, chiar dacă situația variază considerabil între țări, profesii juridice, precum și la nivel de ierarhie.
Prejudecățile s-au menținut timp îndelungat. Până în anii ’50, în unele țări europene, femeile din serviciul public și din justiție erau supuse unor clauze de celibat, adică la căsătorie trebuiau să părăsească instituțiile sau firmele la care munceau! În timpul Războiului Rece, statele comuniste au fost mai rapide în a acorda femeilor acces la profesii juridice decât cele vest-europene. Dar asta nu a însemnat neapărat că doamnele și domnișoarele au primit totdeauna poziții prestigioase.
Istoria femeilor în profesiile juridice din Europa este diversă. Politicile antidiscriminare și legislația Uniunii Europene au creat în cele din urmă un cadru juridic comun, dar realitatea socială din statele membre arată încă deficiențe în accesul la funcții și venituri superioare. Femeile în drept au fost și sunt în continuare mai vulnerabile în pozițiile lor decât bărbații.
Există numeroase argumente aduse pentru egalitatea de gen în sistemul judiciar, inclusiv principiul egalității de șanse și echitate, asigurarea legitimității democratice și discuția despre contribuțiile specifice pe care femeile le-ar putea aduce în justiție. Dar funcționează și multe bariere, cu care trebuie să se confrunte în special femeile. Printre acestea se numără persistența stereotipurilor de gen și a părtinirii implicite de gen, dificultățile în reconcilierea vieții de familie cu cea profesională, lipsa de rețele eficiente de mentorat și sprijin și lipsa de transparență în procesele de numire și promovare.
