Empatia este singura constantă care nu cere efort!

Interviu cu av. Bianca Năstac, Bordianu & Asociații 

Ați absolvit Facultatea de Drept din cadrul Universității București în 2019 și ați obținut ulterior titlul de master în Științe Penale, un an mai târziu. În anul 2021 ați fost cooptată în echipa casei de avocatură Bordianu și Asociații, în calitate de avocat stagiar, devenind între timp avocat definitiv. Cum ați reușit să câștigați încrederea dnei av. Cătălina Bordianu, cofondatoarea și coordonatoarea acestei case de avocatură? 

Recunosc că m-am întrebat, de multe ori, cum am reușit să câștig încrederea doamnei avocat Cătălina Bordianu – o încredere care mi-a oferit, în timp, nu doar sprijin, ci și o motivație profundă. Cu această reflecție, am înțeles că adevărata provocare nu constă în a câștiga încrederea cuiva, ci în a o păstra vie și neștirbită de-a lungul anilor. Am investit timp, energie și devotament în activitatea biroului, m-am implicat cu pasiune și nu am evitat momentele dificile, ci le-am privit ca pe oportunități de creștere. Onestitatea, seriozitatea, rigoarea și simțul responsabilității au fost pilonii care au susținut această relație profesională solidă. Încrederea primită a fost un dar prețios, pe care am încercat, clipă de clipă, să-l onorez cu demnitate. 

Ați ales calea Dreptului pentru fomarea dv. profesională. A fost o decizie personală, ați avut un mentor sau opțiunea v-a fost indusă? 

Decizia pe care am luat-o a fost, fără îndoială, una profund personală, marcând începutul unei noi direcții nu doar pentru mine, ci și pentru întreaga mea familie. A fost urmată de o conversație sinceră și grea, în care mi s-a spus că drumul ales nu va fi ușor și că va fi nevoie de curaj și perseverență pentru a-mi atinge idealurile. Părinții mei au fost farul meu călăuzitor – mi-au oferit nu doar iubire, ci și repere solide, valori puternice, ambiție și o determinare care m-au însoțit la fiecare pas. Le sunt profund recunoscătoare pentru încrederea pe care mi-au oferit-o mereu și pentru libertatea de a-mi urma visurile, oricât de îndrăznețe ar fi părut ele la început. 

Este, poate, surprinzător faptul că masterul pe care l-ați ales a vizat Dreptul Penal, o nișă provocatoare, poate mai dură și mai plină de neprevăzut. Se potrivește bine această arie profilului dv., unei femei? Ați fost/sunteți, ca viziune, a priori, un justițiar? 

În facultate am fost fascinată de dreptul penal, aș putea afirma că a fost „prima dragoste”, nelipsind de la niciun curs de drept penal și procedură penală. Așa cum am precizat și cu alte ocazii, nu cred că există ceva imposibil pentru o femeie atunci când își dorește cu ardoare să obțină un lucru, oricât de greu și de provocator ar putea fi parcursul.  

Am considerat că mă pot implica în aria dreptului penal, pentru că sunt o femeie care își construiește parcursul cu profesionalism, curaj și cu asumare. Nu există nimic mai puternic decât o femeie care nu se dă bătută în drumul spre visul ei. Cred că, în mod natural, am avut mereu o înclinație spre dreptate. Nu neapărat în sensul rigid al legii, ci ca o viziune interioară, a priori, despre echilibru, demnitate și adevăr. Nu am căutat să fiu un justițiar, dar am simțit mereu că nu pot rămâne indiferentă când valorile fundamentale sunt puse la încercare. 

În descrierea pe care v-a făcut-o public, echipa în care v-ați alăturat nu contenește cu laude, subliniind calitățile observate ce vă privesc: gândire analitică, empatie, elocvență, integritate, deschidere și atenție meticuloasă la detalii. În care dintre valențele enumerate considerați că vă detașați?  

Le mulțumesc colegilor din echipă pentru aprecierile oferite – le primesc cu recunoștință și responsabilitate. În viziunea mea, esența profesiei de avocat se regăsește în relația dintre client și avocat, o relație care trebuie să fie, înainte de toate, profund umană, construită pe încredere și empatie.  

Acest principiu devine cu atât mai relevant în sfera dreptului medical, domeniu în care profesez de aproape patru ani. Am descoperit că, pentru mine, EMPATIA ESTE SINGURA CONSTANTĂ CARE NU CERE EFORT – ea izvorăște firesc, ca un reflex al conștiinței. Cred cu tărie că avocatura nu înseamnă doar aplicarea normelor juridice, ci presupune o atenție autentică față de nevoile reale ale oamenilor. Fără empatie și solidaritate, riscul este să reducem profesia la o simplă teorie a formelor fără fond. 

Cu siguranță conștientizați faptul că pentru a performa și confirma, pentru a vă afla în categoria avocaților recunoscuți, dincolo de ucenicie, aveți nevoie de succes în cauze, dar și de o aprofundare a pregătirii profesionale personale prin titluri, studii suplimentare, articole, lucrări, prezență în evenimente de profil și voce distinctă în comunitate. Ce planuri aveți în acest sens? 

Îmi doresc ca, în perioada următoare, să-mi canalizez energia și timpul în direcția desăvârșirii abilităților fundamentale ale profesiei: gândirea critică, argumentarea juridică și rigoarea raționamentului. Prioritatea mea rămâne formarea profesională continuă, astfel încât să pot răspunde cu încredere și competență oricărei provocări care îmi va ieși în cale. Totodată, intenționez să mă implic mai activ în zona publicistică de specialitate, contribuind cu articole în reviste juridice de profil.  

Pe termen mediu, îmi doresc să îmi completez parcursul academic printr-un program de master în Drept medical, un domeniu de interferență tot mai relevant între etică, legislație și viața reală. 

Cum vă afirmați tinerețea? Preferați un concert de muzică clasică sau unul rock/pop/electro? Vă plac mai degrabă analiza și meditația sau sportul, mașinile și tehnologia? Ce anume vă animă mai mult și vă regenerează energiile? 

În momentele în care nu mă aflu în sala de judecată, găsesc refugiu și bucurie în universul muzicii clasice. De-a lungul anilor, Festivalul George Enescu a devenit un reper constant în viața mea culturală, iar unul dintre visurile pe care le port cu mine este să asist, într-o zi, la un concert în somptuoasa Operă Garnier din Paris.  

De asemenea, arta a ocupat mereu un loc special în sufletul meu – o pasiune născută în anii studenției, care s-a transformat, treptat, într-o formă autentică de terapie și reconectare cu sinele. Galerii precum Artmark sau Win Gallery, care pun în lumină valorile profunde ale patrimoniului nostru cultural, au devenit pentru mine adevărate oaze de liniște, inspirație și rafinament interior. 

Unde/în ce ați regăsit până azi cele mai mari obstacole în carieră? Dar cele mai mari satisfacții?  

Avocatura este, fără îndoială, o profesie plină de provocări, pe care am îmbrățișat-o cu deschidere și dedicare, asumându-mi fiecare obstacol ca pe o oportunitate de creștere. La începutul carierei, cea mai dificilă tranziție a fost trecerea de la rigoarea teoretică a facultății la complexitatea reală a practicii. În plus, provocarea constantă de a rămâne conectat la schimbările frecvente din legislația românească – adesea incoerentă și dublată de o birocrație excesivă – a cerut o adaptabilitate continuă. Totuși, cele mai mari împliniri au venit din materializarea unor proiecte importante și, mai ales, din recunoștința sinceră a celor pe care am reușit să-i sprijin într-un moment esențial pentru ei. Acel tip de mulțumire care nu se uită niciodată. 

Sunteți, iată, laureata Premiului Rising Star a ediției a X-a a Galei Lady Lawyer, umăr la umăr cu nume importante ale juristelor din România. Dacă facem abstarcție de atributul de „stea”, asimilat formal distincției, ce impuls reprezintă pentru dv. acest premiu? Ce obligații vi se transferă implicit, dincolo de onoare? 

Premiul Rising Star, dincolo de simbolistica lui evident onorantă, reprezintă pentru mine un impuls de responsabilizare, mai mult decât de validare. Pot spune că îl privesc ca pe un reper care mă obligă – în fața colegilor, a profesiei și, cel mai important, în fața propriei conștiințe profesionale – să continui să cresc, dar fără să pierd esențialul: rigoarea, echilibrul și respectul față de lege și față de oameni.  

Este o bucurie, desigur, dar și un memento că „a străluci” nu e un scop în sine, ci doar un efect colateral al muncii serioase, al asumării și al consecvenței. Odată cu acest premiu, simt că se transferă către mine nu doar o responsabilitate față de propriul parcurs, ci și față de imaginea noii generații de juriști.  

Cred că fiecare recunoaștere publică vine cu datoria de a rămâne consecvent valorilor care ne-au definit: onestitatea profesională, empatia și dorința de a contribui, nu doar de a reuși.