Eu cred în avocatul de la bară, avocatul pledant, care luptă pentru dreptate în sala de judecată!

Interviu cu dna av. Daniela Rădac, titular Cabinet Individual Avocat Rădac Daniela, Baroul Bihor 

Privindu-vă sau răsfoind fototeca dv. personală, mi-e mai greu să accept că aveți deja mai bine de 25 de ani de practică în avocatură. Cum și de ce ați ales această profesie, la momentul în care a trebuit să vă decideți? 

Da, este adevărat, nici nu știu cum s-au scurs cei 25 de ani de profesie, parcă mai ieri eram studentă la Iași. În copilăria mea citeam foarte mult, plecam la bunici în vacanță cărând după mine un ghiozdan plin de cărți.  

Dintre cărțile care m-au marcat cel mai mult a fost romanul „LA MEDELENI”, scris de Ionel Teodoreanu în 3 volume (un roman pe care l-am adorat și pe care îl recomand celor care au copii, deoarece face referire la trecerea de la copilărie la maturitate. În acest roman am regăsit o atmosferă nostalgică a unor vacanțe de vară din Moldova, cu emoții și trăiri tipic copilărești). Personajul Dănuț m-a marcat cel mai profund, regăsindu-mă, de altfel, în acesta, m-am identificat chiar cu acest personaj, care a devenit avocat de succes, urmând exemplul tatălui său, de altfel și autorul cărții, Ionel Teodoreanu, și tatăl personajului Dănuț au studiat la Universitatea de Drept din Iași.  

Veți râde, însă acesta este și motivul pentru care și eu am frecventat cursurile Universității de Drept din Iași! La acea vreme, în Oradea nu exista facultate de Drept, dar aveam posibilitatea să merg la o universitate mai aproape de casă, de exemplu la Cluj, însă, așa cum v-am spus, trăiam cu intensitate fiecare pagină a cărții „LA MEDELENI”, mă lăsam cuprinsă de atmosfera ei ca și cum aș fi fost acolo, alături de personaje, m-a fascinat acel Dănuț, dorind să-i urmez pașii, să devin AVOCAT, să lupt pentru dreptate, așa cum o făcea el.  

Nu a fost doar un personaj dintr-o carte, ci modelul meu, iar unul dintre visurile mele este să devin și eu, la rândul meu, într-o zi, motiv de inspirație pentru alți tineri, trebuie să vă mărturisesc și că pe lângă activitatea de avocatură, în paralel, câțiva ani am practicat și profesia de cadru didactic, ca profesor la Liceul Pedagogic din Oradea, unde am predat „Educație Antreprenorială”, cu destule tangențe cu Dreptul.  

Îmi place lucrul cu oamenii în general și mi-am dorit și eu să fiu un exemplu pentru tinerii elevi.  

Cât de complicată a fost admiterea dv. în Baroul Bihor, în anul 2000? Ce provocări a presupus această accedere? Ce amintiri vă trezește acel moment? 

Cel mai aproape barou la al cărui examen am reușit să mă înscriu a fost Baroul Hunedoara, unde s-a permis participarea la examen celor cu medii peste 7. Am participat la un examen cu două etape – scris și oral – pe care l-am promovat cu brio, în urma căruia am primit post de avocat stagiar la Baroul Deva, unde am activat un an, obținând calificative foarte bune, câștigând procese.  

Pentru că părinții nu mai aveau alt copil în afară de mine, aceștia au insistat foarte mult să încerc să mă mut la Oradea, pentru că le era greu fără mine. Am ales să-mi fac transferul la Oradea tot în calitate de avocat stagiar, după care am promovat examenul de definitivat la Timișoara, devenind avocat definitiv în Baroul Bihor.  

Încerc sentimente de nostalgie după anii de stagiatură din Deva, unde am vorbit prima oară într-o sală de judecată, pledând într-un dosar penal cu mâinile transpirate și vocea tremurândă, lângă un client emoționat, mai puțin emoționat ca mine. Parcă a fost ieri! 

Ați devenit, în timp, un nume (bine)cunoscut în comunitatea avocățească bihoreană. Cum apreciați parcursul profesional? A fost mai simplu așa, ca anterprenor stand alone? Nu v-a tentat o asociere, integrarea într-o echipă mai mare sau cooptarea unor colegi cu CV convingător? 

Parcursul profesional nu a fost unul ușor – o carieră solidă se construiește cu greu. Nu m-a tentat niciodată o asociere cu alte cabinete sau alți colegi. Aici pot să o citez pe mama mea, care îmi tot zice: „Tu te-ai născut să fii lider!”. Poate are dreptate, poate nu… Eu cred că atunci când justițiabilii au nevoie de un avocat, ei aleg de fapt numele și reputația unui apărător, aleg avocatul care doresc să-i reprezinte, nicidecum nu aleg toată echipa de avocați din firma respectivă.  

Din experiența proprie, clientul dorește să comunice direct cu avocatul în orice etapa a procesului, creându-se o legătura strânsă client-avocat, o conexiune între aceștia. Eu, personal, țin o legătură strânsă cu clienții pe tot parcursul procesului, având, pe lângă legătura profesională, și una umană. Telefonul îmi este deschis pentru aceștia la orice oră!  

Eu, una, dacă mâine aș avea nevoie să-mi aleg pe cineva să mă apere într-un proces, nu aș alege o societate mare de avocatură sau echipa de avocați, ci aș selecta un singur avocat, unul în fața căruia să mă deschid ca om și client, cu sinceritate și încredere. Mă consider o femeie modernă, dar cu principii vechi, care adesea își coase rochiile la croitoreasa mamei și nu la marile case de modă de top! Voi prefera întotdeauna serviciile unei persoane în care cred și care, ca și mine, răspunde direct de ceea ce face și își asumă rolul cu mândrie. 

Ce arii de expertiză v-au fost mai aproape în profesie? Cum ați ales calea pe care o urmați? În ce domeniu vă simțiți mai confortabil? 

Toate ariile, în afară de Dreptul Comercial. De ce? 

Ca opinie personală, consider că Dreptul Comercial ar trebui să-l practice mai mult consilierii juridici, cărora ar trebui să le oferim oportunitatea de a-și defășura mult mai bine activitatea.  

Eu cred în avocatul „de la bară”, avocatul pledant, care rezolvă cauze, situații civile, penale etc., ce luptă pentru dreptate în sala de judecată. Îmi place să văd satisfacția din ochii clientului, fericit la finalizarea unui caz. 

Cum considerați că a evoluat mediul social-economic din Oradea în tot acest timp? Sunt justificate aprecierile și laudele unanime cu privire la alinierea muncipiului, dar și a județului, la standardele europene? 

Orașul meu, Oradea, așa cum îmi place să-i spun, a avut o evoluție semnificativă în ultimele două decenii, transformându-se pur și simplu într-un motor regional de dezvoltare și un model de aliniere la standarde europene pe laturi ca: Fonduri Europene și Infrastructură, Infrastructură Urbană și Mobilitate prin renovarea centrului istoric în stil Art Nouveau. I-a fost consolidată identitatea culturală și i-a fost sporită vertiginos atractivitatea turistică, au fost încurajate mediul economic și antreprenorial, educația și capitalul uman (prin Universitatea din Oradea), au existat proiecte uimitoare de infrastructură și conectivitate, Aeroportul Internațional Oradea s-a extins în mod alert.  

Și ca să vă răspund și la această întrebare: aprecierile unanime sunt pe deplin justificate – orașul ilustrează un model autentic de dezvoltare regională în care politica administrativă, finanțarea europeană și capitalul local sunt mobilizate coerent, rezultatul este o metropolă compactă, funcțională și competitivă în context european. Realizările confirmă faptul că DA, Oradea și Bihorul sunt aliniate la standardele UE. 

Aveți o bună conlucrare cu justițiabilii din județ, din regiune? Apelează respectivii concetățeni în calitate de clienți la serviciile dv. chiar și din zonele limitrofe? 

Da, evident, concetățenii din jur apelează adesea în calitate de clienți. Merg săptămânal la instanțele limitrofe – Judecătoria Beiuș, Judecătoria Salonta, Judecătoria Marghita, Judecătoria Aleșd etc., dar și în țară, la București, Craiova, Cluj, Timișoara, chiar la Judecătoria Medgidia am proces săptămâna viitoare. 

În ce domenii juridice predilecte vă implicați – drept civil, penal, comercial, al muncii, familiei etc.? Cum percepeți concurența pe plan local? 

Cu predilecție dreptul familiei, civil, penal. Consider concurența ca pe cel mai bun instrument al evoluției în orice domeniu, mai ales în cel al avocaturii, unde clientul are posibilitatea să aleagă avocatul pe care-l consideră cel mai indicat și benefic pentru cazul său, punându-și încrederea în mâinile acestuia. 

Cum colaborați pe plan local, pe linie profesională, cu colegii de breaslă din profesiile liberale conexe – avocați din Barou, executori, practicieni în insolvență, notari ș.a.m.d.?  

Eu spun că foarte bine, altfel nu puteam subzista pe o piață atât de mare, într-un oraș de calibru european cum este Oradea. 

Care considerați că este cea mai remarcabilă realizare personală de până acum? 

Fără doar și poate, cea de MAMĂ! 

Cum vă împărțiți timpul între viața personală și cea profesională? Cum vă încărcați bateriile, ce pasiuni vă animă? 

Aici ați atins un punct sensibil, pentru că dacă regret ceva în lumea aceasta, este faptul că nu am avut niciodată timp suficient și nu am timp pentru mine. O zi din viața mea curge foarte rapid, iar ca pasiuni ador foarte mult să ascult muzică, să dansez și să călătoresc.   

Recent am absolvit niște cursuri de dans, era o dorință de a mea mai veche care mi s-a împlinit, dar, din păcate nu am timp să practic dansul în continuare.  

O altă pasiune de–a mea o reprezintă călătoriile. Nu sunt genul de turist agitat, care bântuie cu rucsacul în spate pentru a surprinde fiecare obiectiv. În vacanțe, în principiu îmi încarc bateriile odihnindu–mă, ascultând muzică, citind și făcând sport. 

V-ați fi dorit să profesați altundeva? Credeți că un alt loc, alt oraș, altă țară v-ar fi oferit oportunități mai bune pentru a performa? 

Este limpede că aici putem vorbi despre București. Mi s-au oferit oportunități în Capitală de nenumărate ori de-a lungul timpului, merg la procese în București, la emisiuni TV, la evenimente, ori de câte ori am ocazia.  

Nu consider că oportunitățile ar fi fost mai numeroase profesând în Capitală, pentru că atunci când îți dorești performanță și ai încredere în tine, poți avea rezultate foarte bune oriunde te-ai afla. Mai mult, legăturile dintre Oradea și Capitală, cel puțin în ultimii ani, sunt extrem de facile, existând mai multe zboruri/zi cu avionul de câte 50 de minute, pe relația Oradea – București.  

Sunt România (ca țară) și Oradea (ca loc de baștină și de suflet) repere de înlocuit, la o adică, în traiectoria dv. de profesionist și de om? 

Categoric NU. Aici m-am născut, aici am crescut și aici o să mor. Drept dovadă, când am studiat la Iași, m-am întors la Oradea, când am muncit ca avocat stagiar la Deva m-am întors la Oradea, de fiecare dată m-am întors acasă, sunt mândră că sunt orădeancă!