Interviu cu av. Dana Busini, fondator, Dana Busini Law Office
Sunteți un cunoscut și apreciat avocat pledant în litigii desfășurate în fața tuturor instanțelor de judecată din România, inclusiv în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție și a Curții Constituționale după ce ați acordat asistență juridică și reprezentare în litigii civile complexe, în materia dreptului comercial, dreptul muncii și contencios administrativ. Dincolo de aceste specializări, excelați pe nișa Dreptului familiei. Cum v-ați dedicat, în timp, predilect acestui domeniu?
Am știut întotdeauna că vocația mea este avocatura. M-a atras complexitatea litigiilor civile și comerciale, însă Dreptul familiei m-a fascinat prin impactul profund și personal pe care îl are asupra vieții oamenilor. În acest domeniu, legea se împletește cu emoțiile, valorile și tradițiile familiale, ceea ce presupune empatie, abilități de negociere și un echilibru fin între drepturi și sentimente.
Dețineți o vastă experiență în această materie, implicându-vă în toate etapele soluționării și medierii disputelor, acordând servicii de asistență juridică și reprezentare în litigii de divorț, partaj, exercitarea autorității părintești, executarea hotărârilor judecătorești privitoare la minori, răpire internațională de minori, bullying etc. Aceste cazuri nu vizează doar respectarea literei legii, ci și emoții puternice, dezechilibre familiale și o imperioasă nevoie de protecție a părților vulnerabile, mai ales a copiilor. Cum reușiți să găsiți resurse nesecate de empatie, răbdare și delicatețe?
Un avocat poate contribui la o decizie a instanței care să marcheze profund viața unui copil sau echilibrul emoțional al unei familii. Tocmai această responsabilitate îmi alimentează dorința de a acționa cu grijă, empatie și respect pentru oamenii care, în acel moment, traversează poate cele mai dificile clipe din viața lor.
Empatia nu înseamnă pierderea obiectivității, ci înseamnă să vezi omul din spatele dosarului. Învăț, zi de zi, din durerea și curajul clienților mei, iar misiunea mea este să le ofer un sprijin juridic solid – o ancoră – într-un moment de profund dezechilibru.
Cât de adânc vă implicați în cauzele în care considerați că dreptatea e de partea clientului? Cum vă cântăriți energiile pentru a rămâne obiectivă și lucidă în situațiile dramatice?
Încerc să nu fiu un părtaș emoțional, ci un apărător lucid al intereselor clientului, acționând în limitele legii. Un bun profesionist își păstrează etica și echilibrul, fiindcă justiția nu se face pe bază de impresii sau simpatii, ci prin aplicarea corectă a normelor legale.
Se potrivesc mai bine pentru a fi instrumentate cauzele de Drept al familiei unei femei decât unui bărbat?
Nu, nu se poate afirma în mod obiectiv că femeile se potrivesc mai bine decât bărbații pentru a instrumenta cauzele de Dreptul familiei. Competența într-un domeniu juridic, inclusiv în Dreptul familiei, depinde de etica și cunoștințele profesionale, experiența practică, empatia și abilitățile de comunicare și negociere.
Acceptați să reprezentați un client chiar dacă șansele de succes sunt minime la prima vedere? De asemenea, se întâmplă să asistați justițiabilii pro-bono, atunci când e cazul?
Da, dacă în spatele acelei cauze se află un principiu sau o nedreptate evidentă. Consider că fiecare caz merită o analiză temeinică, iar uneori, ceea ce pare pierdut se poate schimba prin muncă și printr-o strategie juridică bine gândită.
În ceea ce privește asistența pro bono, ofer sprijin juridic gratuit în anumite situații, mai ales când este vorba despre persoane aflate în dificultate, care nu își permit un avocat, dar care au nevoie de reprezentare pentru a-și apăra drepturile fundamentale. Este o formă de responsabilitate socială și o parte esențială a eticii profesionale în avocatură.
Trăim în era tumultuoasă a digitalizării, robotizării, automatizării, inteligenței artificale și a exploziei de interacțiuni în social media. Cum veți face față în cauzele tot mai dese de bullying și hărțuire a minorilor, într-un context fluid, mai degrabă nereglementat?
Hărțuirea online e greu de gestionat juridic pentru că este difuză, continuă și, uneori, invizibilă pentru adulți sau autorități – care nu își dau seama de gravitatea situației în care se pot afla minorii. Cu toate acestea, chiar dacă legislația nu acoperă întotdeauna toate formele de abuz digital, există instrumente legale care pot fi folosite, cum ar fi dispozițiile din Codul penal (hărțuirea, violarea vieții private, pornografie infantilă), Codul civil și legea antibullying (cyberbullyingul în mediul școlar) sau Regulamentul privind protecția datelor personale – GDPR.
Până să alegeți, anul trecut, mai mult sau mai puțin surprinzător, calea proprie de activitate profesională, ați făcut parte 20 de ani din echipa de elită a unei mari case de avocatură din România, ca Managing Associate. De ce a venit această decizie atât de târziu? Cum ați evaluat riscurile de a funcționa pe cont propriu vs libertate de mișcare și decizie?
Da, am avut privilegiul de a face parte, timp de 20 de ani, dintr-o casă de avocatură de elită – locul în care m-am format, am crescut și m-am maturizat profesional. Decizia de a părăsi acest loc nu a fost deloc ușoară; a fost rezultatul unui proces matur de reflecție, când am simțit nevoia profundă de a construi un proiect propriu.
Am pornit singură, fără sprijin financiar sau echipă, bazându-mă doar pe experiența acumulată și pe convingerea fermă că nu pot da greș. Dacă aș fi făcut calcule sau m-aș fi lăsat copleșită de riscuri, probabil că nu aș fi avut curajul să fac acest pas. Dar am ales să cred în mine. A fost un act de curaj asumat, iar astăzi, cu recunoștință și mândrie, pot spune că a fost o decizie foarte bună.
Intenționați să activați ca avocat la modul individual sau vă gândiți să vă constituiți o echipă de colegi și/sau colaboratori?
Deși mi-am început activitatea în mod independent, nu am privit niciodată profesia de avocat ca pe un demers solitar. Dimpotrivă, cred cu tărie în valoarea colaborării autentice, construite pe baze solide de principii și viziuni comune. Nu urmăresc formarea unei echipe extinse, însă sunt deschisă parteneriatelor valoroase și, de altfel, colaborez deja cu profesioniști care împărtășesc aceleași standarde și obiective profesionale. Un exemplu elocvent este cooptarea, în acest an, a unei colege extrem de bine pregătite, care abordează provocările cu pasiune și determinare, contribuind astfel nu doar la creșterea valorii activității juridice, ci și la consolidarea relației cu fiecare client.
În bogata dv. carieră, ați repurtat victorii care v-au împlinit profesional și v-au dat aripi pentru a merge mai departe. Ce spețe de gen ați putea rememora pe scurt, aici, acum?
Cele mai mari satisfacții mi le-au adus spețele cele mai dificile – adesea marcate de o puternică încărcătură emoțională. Nu aș putea menționa acum un caz concret, însă dincolo de realizările profesionale, cel mai mult m-a bucurat faptul că, în multe cazuri, clienții mi-au devenit apropiați, prieteni chiar, iar acest lucru este, poate, cea mai valoroasă recunoaștere a muncii mele.
Sunteți autoarea multor articole de specialitate în publicații de referință pe piața juridică și participați frecvent, la solicitarea celor mai mulți dintre organizatori, în calitate de lector, la evenimente pe diverse teme de drept, cu precădere Dreptul familiei. Au colegii, societatea civilă, legiuitorii și forurile de drept urechi să asculte și să ia în considerare punctele dumneavoastră de vedere pe diverse teme ardente?
Într-o măsură, da – există un interes crescând, cel puțin declarativ, pentru opiniile argumentate și profesioniste venite din partea practicienilor cu experiență. Colegii din domeniu sunt, în general, receptivi la idei și abordări noi, mai ales atunci când acestea răspund unor nevoi reale din practică sau oferă clarificări utile în interpretarea normelor juridice.
Totuși, cred că e necesară o mai bună conectare între cei care aplică legea și cei care o elaborează. Este nevoie de un dialog autentic, fundamentat pe experiența practică și pe realitatea juridică, nu exclusiv pe considerente teoretice.
