” Nu există o cultură a proprietații intelectuale în România!”
interviu cu Ovidiu Dinescu, președintele Camerei Naționale a Consilierilor în Proprietate Industrială din România
Este Proprietatea Intelectuală, care include și Proprietatea Industrială, unul dintre motoarele dezvoltării în societatea globalizată din prezent?
Indiscutabil, DA! Interesele economice, oportunitățile de afaceri, stategiile de dezvoltare și nu în ultimul rând, controlul piețelor sunt acțiuni al căror succes se bazează foarte mult, aproape exclusiv, pe proprietatea intelectuală. Pentru cine știe să-i utilizeze mijloacele! Pentru ceilalți reprezintă doar o cheltuială ”ce trebuie evitată”. Sunt adepții lui ”merge și așa!” până când apar primele notificări, dar atunci este prea târziu. Ciudat este că se invață foarte greu din greșeli și de mult prea puține ori din greșelile altora.
Despre separația între proprietate industrială și proprietate intelectuală… Este o percepție complet greșită să te exprimi despre proprietatea intelectuală ca desemnând drepturile de autor și drepturile conexe, diferită de proprietatea industrială, care acoperă invenții, mărci, indicații geografice, design, modele de utilitate, numele comerciale și reprimarea concurenței neloiale. Proprietatea intelectuală le conține pe ambele, potrivit art. 2 al Convenției de Constituire a Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale. Invenția, designul chiar și marca sunt tot atât de ”intelectuale” ca o pictură, o piesă muzicală sau un roman. Râmâne să ne conformăm, cel puțin un timp, unor titulaturi așa cum au fost ele prinse în legislație.
Cum ați ales profesia de consilier în proprietate industrială și care a fost parcursul carierei dumneavoastră în acest domeniu ?
Nu eu am ales proprietatea intelectuală. A fost invers. Sunt absolvent de aeronave si am lucrat până în 1992 la Institutul Național de Creație Științifică și Tehnică din București, la tunelul aerodinamic subsonic. Imediat după ‘89 a început căderea și totul s-a oprit. A dispărut, pur și simplu, tot ceea ce făcusem înainte, toate programele de aviație, toate încercările aerodinamice pentru industria civilă și militară, pentru construcții și pentru multe altele care, în procesul de omologare, trebuiau încercate la vânt.
Atunci am urmat un coleg și am ajuns la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci ca examinator de invenții pe clasele de aviație. Aici am întalnit un colectiv de oameni cu multă știință de carte, de la care am învățat meseria pe care o știu astazi și cărora le aduc mulțumiri și le port un adânc respect.
Ce ne puteți spune despre profilul consilierului în proprietate industrială din România ? Cum poate un tânăr român să devină consilier PI?
După părerea mea, nu există un profil al consilierului în proprietate industrială în România, pentru ca nu există o cultură a proprietații intelectuale în România. Aș vrea să fiu bine înțeles. În România am avut si avem specialiști de înaltă clasă în proprietate intelectuală, dar, parafrazând, nici cu un pogon de flori nu se face primăvară!
Proprietatea intelectuală nu este cunoscută, nu este percepută la nivelul întreprinzătorului de rând ca un instrument de dezvoltare și creștere economică. A fost o perioadă – pre-aderare și imediat post-aderare – când OSIM a întreprins numeroase acțiuni în teritoriu, având ca scop înarmarea celor interesați cu informații și cunoștințe legate de ceea ce înseamnă proprietatea intelectuală și cum poate fi folosită ca instrument de creștere economică.
Aceste acțiuni erau necesare pentru că, într-o noapte, la ora zero, mai mult de un milion de mărci comunitare intrau în vigoare și pe teritoriul României, iar aceste mărci aveau titulari care știau de ce le-au înregistrat și ce pot să facă cu ele, cum să le transforme în arme de atac sau apărare, cum să controleze piața cu aceste drepturi, iar conaționalii noștri nu prea cunoșteau cum să procedeze. Pentru ”țepele” care s-au dat în procesul de privatizare acțiunile acestea erau tardive, kilogramele de brevete și mărci utilizate ca instrumente de plată își făcuseră deja efectul, deși acele brevete și mărci nu aveau valoare decât ca maculatură. Atunci trebuiau consultați consilierii în proprietate industrială. Suntem departe de America, unde și în filmele artistice se discută chestiuni de proprietate intelectuală!
Pentru ca un tânăr să devină consilier drumul este clar, dar nu simplu. Tânărul trebuie să învețe mult, minim o facultate, să treacă de un examen de proprietate industrială sau de mai multe, să facă un stagiu pe lângă un tutore, să intre în Cameră și să știe de la început că este greu tocmai pentru că nu avem cultura proprietății intelectuale. Trebuie să știe că la început este mai mult marketing decât proprietate intelectuală. Mai există și poziția consilierului în proprietate industrială ca salariat la o firmă de specialitate. E doar puțin mai ușor, iar locurile sunt foarte puține.
Ce oferă activitatea de consilier în proprietate industrială? O permanentă provocare, o activitate într-un domeniu în care niciodată nu știi tot, dar care îți oferă satisfacții numeroase, oportunități de carieră și venituri pe măsura muncii depuse.
Care este istoricul, menirea și modul de funcționare al CNCPIR?
Prin strădania conducerii OSIM de la acea vreme, care a avut alături specialiști cu o înaltă pregătire și experiență în domeniu, în 11 octombrie 1991 a fost adoptată Legea nr. 64 privind brevetele de invenție, o lege perfect armonizată cu prevederile europene în domeniu. Această lege a fost cea care a pus bazele profesiei de consilier în proprietate industrială, plecându-se de la o activitate de reprezentare în fața Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci (OSIM) care deja se desfășura pentru străinii interesați de obținerea titlurilor de protecție în România, dar și de la o activitate care se desfășura în fiecare întreprindere, anume aceea de responsabil cu invențiile și inovațiile.
Camera Națională a Consilierilor în Proprietate Industrială din România a fost înființată prin Ordonanța nr. 66/2000 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier în proprietate industrială. Camera Națională a Consilierilor în Proprietate Industrială din România (CNCPIR) este o organizaţie profesională, neguvernamentală, apolitică, fără scop lucrativ, cu personalitate juridică, desfășurându-și activitatea de utilitate publică la nivel național, prin autofinanțare, care reunește aproape 300 de consilieri cu liberă practică în domeniile invenții – brevete și modele de utilitate – mărci, design, topografii ale produselor semiconductoare.
Consilierii în proprietate industrială, membri ai CNCPIR, sunt singurii care pot reprezenta în fața OSIM și pot acorda asistență de specialitate persoanelor fizice sau juridice, române sau străine, interesate în obținerea unor titluri de protecție în proprietate industrială.
Activitatea membrilor Camerei Naționale a Consilierilor în Proprietate Industrială din România se circumscrie profesiilor liberale din țara noastră. Ce particularități are, totuși, această profesie?
Profesia de consilier în proprietate industrială are un statut propriu, are reglementări proprii și un domeniu propriu de activitate și este la fel de importantă ca toate celelalte profesii liberale prin contribuția pe care o aduce la dezvoltarea unei afaceri.
Este un adevăr de necontestat faptul că profitul unei firme nu poate fi maximizat fără punerea în valoare a drepturilor de proprietate industrială. Ori, cel mai bine poate face acest lucru consilierul în proprietate industrială, dacă este consultat atunci când se stabilesc strategiile de dezvoltare ale firmei.
Care sunt satisfacțiile, dar și greutățile cu care se confruntă CNCPIR și membrii săi? Care sunt modalitățile concrete prin care Camera sprijină consilierii PI?
Sigur, există satisfacții în meseria noastră, dar greutățile sunt la fel de mari. Trebuie încă o dată subliniat un fapt foarte important: calitatea de membru al CNCPIR este singura care conferă dreptul de a presta activitatea de consilier în proprietate industrială. Camera pune al dispoziție membrilor săi informații necesare bunei desfășurari a activității și informații despre noi prevederi legale cu impact asupra acestei activități. Bunăoară, intrarea în vigoare a reglementărilor legate de GDPR, dar nu numai.
Ce considerați că ar trebui modificat din punct de vedere legislativ, dar și administrativ, pentru ca activitatea CNCPIR să fie mai eficientă și mai vizibilă ?
Cu siguranță, sunt necesare modificări. Legat și de întrebarea precedentă, principala noastră greutate în activitate o reprezintă concurența neloială a unor persoane care, fără a avea calitatea cerută de lege, reprezintă persoane în fața OSIM. De aceea este nevoie de modificări legislative, prevederi noi care să incrimineze desfășurarea fără drept a activității de consiliere în proprietate indutrială, așa cum există pentru celelalte profesiuni liberale.
CNCPIR nu este subordonată niciunei structuri a statului. Este și bine, este și rău, deoarece neavând inițiativă legislativă nu am putut, până acum, să ne rezolvăm problemele. Intenționăm dobândirea, pentru CNCPIR, a unui statut de utilitate publică, care să contribuie mai mult la apararea drepturilor consilierilor în proprietate industrială, dar și la creșterea vizibilității activității noastre sprijinul dezvoltării economiei. CNCPIR nu poate fi mai vizibilă decât domeniul în care activează, iar proprietatea intelectuală va fi percepută de firme atunci când va exista o acțiune directă asupra activității firmei, nu numai discursuri despre inovare, în spatele cărora nu există nimic. Reinstituirea facilităților fiscale pentru profiturile obținute din aplicarea invențiilor ar fi un prim pas.
Știm că împreună cu echipa de conducere a Camerei, ați inițiat elaborarea unor standarde ocupaționale. Ce ne puteți spune despere această inițiativă?
Inițiativa a provenit tot din intenția de protecție a meseriei noastre, de creștere a nivelului pregătirii consilierilor, de exercitare corectă a meseriei de consilier în proprietate industrială. Nu este vorba de nicio îngrădire a acesului în profesie, ci doar de claritate, de rigurozitate și creșterea competenței. Spre exemplu, prin acest nou standard, practica de trei ani, prevăzută de Ordonanța 66/2000, va căpăta și claritate și substanță, parte din cei trei ani fiind de fapt un curs de pregătire în domeniu.
Cum colaborați cu OSIM și celelalte instituții cu atribuții în protecția drepturilor de proprietate intelectuală de la nivel național și internațional?
Întotdeauna a existat a colaborare fructuoasă cu OSIM, pentru că tot ce înseamnă activitate a OSIM are repercursiuni și asupra noastră, ca și consilieri, chiar dacă sunt de natură administrativă sau legislativă. De aceea o colaborare strânsă, constructivă, cu OSIM este în continuare dorința noastră. CNCPIR întreține legături de colaborare cu organizații similare din țări europene, precum și cu administrațiile internaționale de profil ca OMPI, EUIPO și OEB.
Am aflat că intenționați să renunțați la funcția de președinte al CNCPIR. Ce motive v-au determinat să hotărâți astfel? Ce recomandări punctuale ați face în mod concis și cuprinzător viitorului președinte ?
Sunt chestiuni de ordin personal care nu își au locul aici, iar recomandări nu am de făcut. Succesorii vor găsi calea și vor ști mai bine ce este de făcut ca CNCPIR să intre într-o nouă fază e existenței sale, adaptată vremurilor de azi.
Persistă încă în România, în bună măsură, mentalitatea potrivit căreia drepturile de proprietate intelectuală ar fi de așezat în coada listei de priorități ale agendei social-economice. Abordarea de genul ”merge și așa”, minimalizând, ignorând sau chiar călcând în picioare aceste drepturi, nu e străină unor semeni. Ce le transmiteți acestora?
Că ulciorul nu merge de multe ori la apă!
Legislația de proprietate industrială se modifică și îngrădește din ce în ce mai mult posibilitatea abuzurilor și crește sancțiunile privind încălcărille de drepturi. Trebuie, totuși, să înțelegem că protecția proprietății industriale este un sistem în care intervin mai multe instituții, fiecare cu atribuții specifice, pe tot parcusul vieții unui drept de proprietate industrială.
Putem enumera oficiul de proprietate industrială, poliție, vamă, instanță de judecată. Oriunde sunt înregistrate sincope în funcționarea acestui sistem, întregul sistem se blochează și proprietatea industrială în ansambul are de suferit. De aceea colaborarea, cooperarea interinstituțională este un factor foarte important al garantarii succesului. Este foarte bine ca avem activ GLPPI – Grupul de Lucru pe Probleme de Proprietate Intelectuală, coordonat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Un semn bun, care dă speranțe de mai bine în domeniul nostru de activitate.
