Conf. univ. dr. Claudia GILIA
Din cele mai vechi timpuri, oamenii și-au imaginat un sistem politic ai cărui membri se consideră egali din punct de vedere politic, guvernează împreună și sunt înzestrați cu toate calitățile, resursele și instituțiile necesare pentru a se autoguverna.
Din Antichitate și până în zilele noastre, conceptul de democrație a făcut obiectul studiului amănunțit al filosofilor, politologilor, sociologilor etc. Întrebarea care a stat pe buzele tuturor a fost: „Ce este democrația?”. Democrația este un concept care, în principiu, sfidează definirea. Democrația este o formă de perfecțiune morală. Ea dimensionează atât organizarea și funcționarea puterii, pentru a o umaniza, cât și modul de viață al cetățenilor, pentru a-l modela.
De la democrația directă la cea semidirectă, la cea reprezentativă sau cea referendară, astăzi s-au avansat concepte precum democrație colaborativă sau crowdocrație ori democrație wiki.
Societatea omenească se află în fața unor noi provocări. Schimbările care se petrec cu o viteză uimitoare în viața noastră determină adaptarea din mers a indivizilor la tehnici și instrumente digitale, care le-au schimbat profund felul de a-și desfășura activitatea de a comunica, de a interelaționa.
Tehnologia digitală modelează deja comportamentul și emoțiile umane, care, la rândul lor, influențează angajamentul oamenilor față de autoritățile statale sau față de procesul democratic.
Inteligența artificială (IA) este din ce în ce mai prezentă în procesul de guvernare.
Ne putem imagina astăzi democrația altfel decât cea în care poporul hotărăște direct (în cazul referendumului) sau prin reprezentanții săi asupra problemelor din societate?
Democrația viitorului, radical schimbată față de cea din Antichitate, va trebui să răspundă mult mai multor provocări.
În prezent, termenul de „inteligență artificială” (IA) se referă în general la sisteme informatice capabile să perceapă și să extragă date din mediul lor, iar apoi să utilizeze algoritmi statistici pentru a prelucra aceste date, în vederea obținerii unor rezultate care să corespundă unor obiective prestabilite. Algoritmii constau în reguli definite de oameni sau de computerul însuși, care „antrenează” algoritmul, analizând seturi uriașe de date și continuă să perfecționeze aceste reguli pe măsură ce primește date noi. Această metodă, cunoscută sub denumirea de „învățare automată” sau „învățare statistică”, este în prezent cea mai utilizată tehnică pentru aplicații complexe.
Linia de demarcație dintre tehnologia care ne influențează și cea care ne manipulează nu este întotdeauna foarte fină. Tehnologia digitală ne poate spori, dar și limita libertatea, în același timp. Prin programele utilizate, tehnologia digitală poate să ne reconfigureze obiecte pe care le avem, fără consimțământul și, de mult ori, chiar fără cunoștința noastră (sunt cunoscute situațiile în care Facebook a cenzurat anumite mesaje ori când o aplicație a cules date despre viața noastră).
După cum a subliniat recent Raportul privind riscurile globale dezinformarea a devenit o amenințare majoră la adresa stabilității politice și a încrederii în instituții. Rețelele de socializare și media online sunt deosebit de vulnerabile la aceste manipulări, fiind concepute pentru a maximiza implicarea utilizatorilor prin prezentarea acestora cu conținut viral, susceptibil să-i intereseze, indiferent de veridicitatea acestuia. În acest context, dezinformarea a devenit o armă formidabilă pentru influențarea opiniei publice și perturbarea proceselor democratice.
Dezinformarea a fost folosită pentru a discredita instituțiile democratice, a semăna neîncrederea în societate și a ataca oponenții politici. Rețelele de socializare au fost utilizate de grupuri extremiste pentru a trimite mesaje de ură și a incita la violență. Rețelele de socializare sunt, de asemenea, un instrument important al mișcărilor online (exemplu: Occupy, Indignados, Primăvara Arabă, Gilets Jaunes, Mișcarea #REZIST).
În mod special, procesele electorale au fost influențate de IA. În campaniile electorale din ultimii ani se folosesc numeroase instrumente online pentru organizarea evenimentelor, pentru propagarea programelor politice, pentru transmiterea mesajelor candidaților, pentru strângerea de fonduri, pentru analiza modului în care electoratul reacționează la diferite mesaje sau propuneri ale candidaților.
În ultima perioadă, partidele politice utilizează big data pentru a realiza profilul electorilor, pentru a putea să le moduleze comportamentul, mai ales cel politic, pentru a le anticipa intențiile de vot.
Așa cum știm, libertatea din cele mai vechi timpuri a reprezentat esența democrației.
Montesquieu afirma: „Nu există niciun alt cuvânt care să fi primit înțelesuri mai diferite și care să fi frapat spiritele în atâtea moduri precum cel de libertate. Unii l-au perceput ca pe înlesnirea de a-l debarca pe acela căruia îi conferiseră o putere tiranică; alții, ca dreptul de a-l alege pe acela căruia trebuia să i se supună; alții încă l-au considerat dreptul de purta arme și de a exercita violența; iar alții l-au socotit privilegiul de a nu fi ocârmuiți decât de un compatriot sau de propriile legi.
(…) Este adevărat că în democrații, poporul pare să facă ce vrea; dar libertatea politică nu înseamnă nicidecum să faci ce vrei. Într-un stat, adică într-o societate unde există legi, libertatea nu poate însemna decât posibilitatea să faci ceea ce trebuie să vrei și nu a fi constrâns să faci ceea ce nu trebuie să vrei. (…) Libertatea este de a face tot ceea ce permit legile”.
Întrebările pe care ni le punem sunt: Cât de liberi mai suntem, astăzi, în luarea deciziilor? În ce măsură opțiunile noastre electorale se mai bazează pe o abordare reală, rațională? Cât de influențate de social media sunt opțiunile noastre de vot?
Astăzi vorbim de utilizarea boților sau troll-ilor în campaniile electorale și mai puțin de dezbateri față în față, de contactul direct al alegătorilor cu candidații.
Pentru liderii politici, notorietatea este esenţială, deoarece se converteşte în câştig teritorial în spaţiul virtual. Teritoriul oferit de mediul online nu se măsoară în kilometri pătraţi, ci în numărul de indivizi câştigaţi ca audienţă.
Odată cu pătrunderea cât mai profundă a instrumentelor IA în procesul democratic, partidele nu mai sunt considerate ca fiind reprezentative pentru întreaga societate sau chiar şi pentru o parte a sa, iar liderii ajunşi în diferite funcţii, ca efect al realizării la un anumit moment al unei majorităţi de conjunctură, sunt etichetaţi drept ilegitimi. Ideea unei democraţii directe/online pare să prindă din ce în ce mai mult contur în rândurile utilizatorilor Facebook sau Twitter.
Pentru cei care cred în vox populi, întrebarea care se pune este:
„Cât de curând vom vorbi despre vox IA?”
