Search
Marti 31 Ianuarie 2023
  • :
  • :

Feminism avant la lettre: Sarmiza Bilcescu, prima femeie doctor în Drept din Europa

 

București, 27 aprilie 1867. Dumitru Bilcescu, fost șef al Controlului Finanțelor în vremea prințului Barbu Știrbey și unul dintre fondatorii Băncii Naționale a României, este fericit. Soția sa, Maria, îi dăruiește o fiică, pe care avea să o cheme Sarmiza (ori Sarmisa). Potrivit unor surse, numele ales provine de la Sarmizegetusa, cetatea legendară a dacilor.

Încă de la cea mai fragedă vârstă, Sarmiza Bilcescu dovedește un talent deosebit pentru muzică și dovedea o pricepere strălucită la clapele pianului, pe care avea să îl studieze cu Eduard Wachmann, un mare nume în epocă. Dar o vocație nebănuită pentru o persoană de sex frumos la acea vreme, precum și influența tatălui, avea să o ducă, mai târziu, pe drumul cunoașterii legilor.

Frecventează renumitul colegiu Sf. Sava, primește învățătură de la ilustrul Spiru Haret. La 17 ani trece examenul de bacalaureat. Călătorește la Paris, împreună cu mama sa, unde se înscrie la Litere, dar revine în țară. În Franța izbucnise holera. După numai o lună și jumătate revine în patria lui Voltaire, unde produce uimire, cu o decizie rară la acel moment. O prezență feminină la studii în Drept, nu era ceva care să rămână neobservat, necontroversat. Dar Sarmiza trece cu bine toate examenele. Mai mult decât atât, în 1890, la vârsta de numai 23 de ani, devine prima femeie din Europa care obține titulatura de doctor în Drept. Denumirea tezei, de un feminism avant la lettre, spune multe despre personalitatea celei care toată viața a înfruntat prejudecățile: De la condition légale de la mère (Condiția juridică a mamei).

Avea să devină ea însăși mamă opt ani mai târziu. Căsătorită, din 1896, cu Constantin Alimănișteanu, un inginer de excepție, care absolvise Şcoala superioară de mine din Paris, Sarmiza îi dă naștere, în 1898, lui Dumitru Alimănișteanu, ulterior ministru de Finanțe liberal și deținut politic pe vremea comunismului.

Performanțele științifice ale Sarmizei au găsit un larg ecou în presa mondială. După cum arată blogul cu profil istoric deieri-deazi, „Le Monde illustré” îi dedică un articol la 21 iunie 1890, iar la 28 aprilie 1892, prestigiosul „Le Figaro” publică o cronică intitulată „La doctoresse”. De asemenea, „Le Matin” din 13 iunie 1890 și „Le XIX-e siècle” (14 iunie 1890) își informează cititorii despre „Doctoresse en Droit”.

Sarmiza Bilcescu a intrat, încă de la vârsta de 24 de ani, în Baroul Ilfov, care pe atunci includea și Bucureștiul, și era condus de celebrul om politic Take Ionescu. Nu a practicat niciodată avocatura.

Presa română nu a ezitat să taxeze misoginismul vremii. „Singura femee doctor în drept în Țara Românească. Cine n’o cunoaște? Fiica d-lui Bilcescu, marele proprietar din capitală, și-a terminat studiile universitare la Paris, unde a luat doctoratul magna cum laude. Reîntoarsă în țară, a fost obiectul admirațiunei și curiozităței generale. Spirit neobosit, a căutat să’și desfășoare activitatea, dar a fost împiedicată: nu i s’a acordat dreptul de a pleda”, scria „Foaia populară”, la 31 mai 1898. „Dacă energia i-a fost astfel împiedicată într’o direcție, în schimb comorile sufletești s’au desfășurat în toata splendoarea lor: a face bine, nimeni nu e în stare a te opri. Cine nu a văzut-o în comitetul de patronare a atâtor baluri cu scopuri de binefacere? Cine nu a zărit-o ore întregi la societatea “Furnica”, unde, ca o adevărată furnică, aduna din toate părțile spre a ajuta atâtea fete sărace, care și azi o bine-cuvântează? Și în această neîncetată activitate: a împărți în dreapta și stânga mila, a trecut câți-va ani după reîntoarcerea sa în țară”, o elogia jurnalistul de la „Foaia populară”.

Figură marcantă a vieții publice, a fost una din fondatoarele Societății Domnișoarelor Române, organizație care lupta pentru creșterea nivelului de educație în rândul femeilor. Prezență activă la întrunirile culturale și mondene, unde încântă asistența cu talentul ei nativ pentru muzică. Leagă o strânsă prietenie cu Prinţesa Maria, viitoarea regină, căreia îi predă lecții de limba română.

De asemenea, participă la multe evenimente peste hotare, unde face tot ce îi stă în putință pentru a promova imaginea țării. În 1911 îl pierde, prea devreme, pe soțul ei, inginerul Alimănişteanu, pe care îl plânge, la mormânt, însuși marele istoric Nicolae Iorga.

După o viață trepidantă, pusă în slujba culturii și civilizației românești, în 1935, Sarmiza Bilcescu se retrage la țară, la Româneşti, județul Muscel, cum se numea la acea vreme. Avea 68 de ani. În vara acelui an, la 26 august 1935, se stinge din viață. A fost privegheată de Primul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Miron Cristea.

CASETĂ

Liberté, Égalité… dar nu pentru sexul slab?

Deși fusese admisă, nu cu mult timp în urmă, la Litere, înscrierea la Facultatea de Drept a Universității din Paris a întâmpinat opreliști. Sarmiza Bilcescu era femeie! Putea fi creditată a stăpâni metaforele, dar să lucreze cu legea? Examinarea ei, în decembrie 1884, a durat nu mai puțin de două săptămâni. Într-un târziu, mama candidatei a avut o discuție dură cu A. E. Pichard, secretarul Facultății de Drept. „Sosesc dintr-o țară îndepărtată însă unde nu se contestă femeilor dreptul de a-și face educația. Cum este posibil, domnule, ca într-o țară unde și pe porțile închisorilor e scris Libertate, Egalitate și Fraternitate, Dvs. să împiedicați o femeie de a se instrui?” – a răbufnit doamna Maria Bilcescu, după cum consemnează site-ul orientromanesc.ro. În cele din urmă, luând act de răspunsurile foarte bune, Senatul Universitar a aprobat cererea de încriere. „Răspund. Profesorul insistă. Intru atunci în toate detaliile, analizez excepțiunile, vorbesc timp de un sfert de ceas. Fața profesorilor se luminează: bine Domnișoară, foarte bine. Examenul continuă timp de aproape trei sferturi de oră și se termină. Ies din sală. Peste două minute vine ușierul și mă invită din nou în sala de examen. Din acel moment, profesorii au avut pentru mine acea considerațiune, pe care o rezervă elementelor de elită!” – își amintea, într-un jurnal, Sarmiza Bilcescu.