Av. dr. Paul Buta, Managing Partner, Mușat & Asociații
Încă din momentul în care profesorul Chelaru mi-a lansat invitația de a scrie un material pentru „Palatul de Justiție” pe tema provocărilor dreptului în lumea contemporană din perspectiva impactului asupra profesiilor juridice, am anticipat că materialul meu nu poate privi altceva decât Inteligența Artificială și impactul acesteia asupra profesiilor juridice.
De altfel, simpla mențiune a tematicii în discuțiile cu colegii a atras, invariabil, aceeași reacție, problematica Inteligenței Artificiale fiind atât de prezentă în discursul zilnic încât toți membrii profesiei interiorizează știrile privind evoluția fulminantă a modelelor de inteligență artificială din perspectiva impactului major pe care aceasta urmează să îl aibă asupra profesiei în ansamblu și, mai direct, asupra vieții fiecăruia dintre noi.
Și membrii profesiilor juridice au mai multe motive decât ai altor profesii să aibă această reacție. Avocații au fost prima profesie despre care s-a spus că va fi înlocuită de Inteligența Artificială, însă și înlocuirea judecătorilor a devenit o temă de discuție, Estonia introducând un sistem automat de emitere a unor ordonanțe de plată, Pakistanul anunțând introducerea unui sistem menit să sugereze judecătorului uman decizia în urma analizării situației de fapt și a informațiilor privind jurisprudența anterioară, China anunțând că „Inteligența Artificială are un rol în fiecare verdict” al instanțelor chineze și un judecător din Columbia recunoscând că a folosit ChatGPT pentru a adopta o soluție și a redacta motivarea. În Canada, a fost folosit un program pentru mediere în vederea ajungerii la o soluție într-o dispută privind plata unui onorariu pentru consiliere personală, iar Marea Britanie urmărește și ea introducerea unui sistem de rezolvare online a disputelor civile al căror obiect îl au pretenții mai mici de 25.000 de lire sterline.
Un studiu recent privind impactul modelelor lingvistice de Inteligență Artificială asupra profesiilor a revizuit locul profesiilor juridice între cele mai grav afectate de Inteligența Artificială de la locul 4 la locul 1, atunci când a inclus în ecuație efectul celor mai recente inovații în domeniu, în special evoluția modelelor lingvistice mari, precum ChatGPT. Un altul a concluzionat că 44 la sută din munca juridică ar putea fi automatizată.
De mai mult de 10 ani se vorbește despre programe de calculator care analizează documentele administrate ca probă în dosare mult mai eficient decât o fac avocații angajați de către părți (analiza a 6 milioane de documente a costat 2,2 milioane de dolari în onorarii avocațiale, în vreme ce analiza a 1,5 milioane de documente a fost făcută de un program de calculator foarte repede și la un cost de 100.000 de dolari). Într-un documentar pregătit pentru HBO, Vice News punea față în față un avocat absolvent al unei facultăți de drept de prestigiu și un model de Inteligență Artificială pentru a vedea care dintre ei poate revizui mai bine și mai repede două acorduri de confidențialitate, unul de patru pagini și altul de două. Programul de calculator a terminat în mai puțin de o treime din timpul care i-a fost necesar avocatului și a avut un grad de corectitudine mai mare în răspunsuri. ROSS, bazat pe modelul Watson al IBM și adeseori numit primul avocat-robot, poate citi și procesa mai mult de un milion de pagini de document juridic pe minut, și un model similar, RAVN, poate procesa documente și asista în a verifica înregistrările imobilelor în registrele oficiale de 12 milioane de ori mai repede decât un avocat care ar face manual același lucru. Aplicația DoNotPay, care redactează acte procedurale, are peste 150.000 de abonați care o utilizează pentru a contesta amenzi pentru nerespectarea legislației privind traficul rutier sau pentru redactarea de diverse corespondențe pre-litigioase, cu o rată de succes de 80% (65% în cazul amenzilor).
S-ar părea astfel că aceste modele sunt atât foarte rapide, cât și exacte în răspunsurile lor la întrebările juridice care le sunt adresate. În plus, caracteristic acestor modele este că învață și se îmbunătățesc permanent, un studiu arătând că modelul ChatGPT și-a îmbunătățit performanțele la proba de examen cu întrebări grilă pentru admiterea în Barou, reușind acum să obțină un scor suficient de bun încât să poată fi declarat admis din perspectiva acestui examen (profesorul Katz, care a condus studiul, afirmă că ChatGPT putea fi declarat admis și din perspectiva rezultatelor obținute la celelalte două probe de examen). Mai mult, s-ar părea că și atunci când inventează temeiuri inexistente pentru răspunsurile pe care le formulează, acestea sunt dificil de detectat, ele părând credibile la o primă vedere.
Există, așadar, multe motive de îngrijorare, fiind evident că această tehnologie, cu abilitatea ei de a studia volume mari de documente, de a le procesa și de a le sumariza, și de a genera apoi răspunsuri într-un limbaj adecvat, este aptă să înlocuiască o componentă importantă a activității pe care astăzi o realizează profesiile juridice.
Pe de altă parte, este la fel de evident că rămân, cel puțin deocamdată, în afara sferei posibilităților acestor modele unele abilități „umane” pe care le pot exersa profesioniștii dreptului, precum: (1) aptitudinea de a înțelege părțile, de a vedea ce își doresc de fapt și de ce – adică de a înțelege că orice activitate de aplicare a dreptului este cerută de oameni și vizează traiul acestora și al societății în ansamblu; (2) posibilitatea de a înțelege realitatea faptică și norma juridică într-un context mai larg, care să permită o interpretare adecvată situației particulare analizate – spre deosebire de o aplicare a normei într-o interpretare rigidă și fără atenție la contextul social și economic în care norma a fost adoptată și în care urmează a fi aplicată; (3) contactul uman direct care poate transmite încredere, siguranță, suport etc.
Astfel că, atâta vreme cât profesioniștii din sistemul nostru de justiție se concentrează pe oferirea avantajelor de mai sus, pericolul ca aceștia să fie înlocuiți de Inteligența Artificială este unul redus.
Însă în activitatea noastră zilnică, aglomerată și mereu grăbită, câți dintre noi (avocați, judecători, procurori, notari etc.) ne oprim să analizăm situația particulară a celor care sunt beneficiarii serviciului de administrare a justiției pe care noi, cu toții, împreună, îl oferim? De câte ori s-a întâmplat, în ultima săptămână sau în ultima lună sau în ultimul an, ca o concluzie venită din aplicarea automată a normei la o situație de fapt-model să fie schimbată în considerarea situației particulare a părții care e atunci în fața noastră? Când a fost ultima dată când unul dintre noi a pus în discuție (chiar și doar în forul său interior) și efectele ulterioare, pe termen mediu sau lung, ale concluziei pe care o avansăm asupra celor care îi vor simți efectele? Când, în fața unei concluzii nedorită de parte, am propus, fără a ne fi solicitate, soluții alternative care să atenueze din greutatea noii realități cu care persoana respectivă va trebui, de acum, să trăiască?
Mult mai rar decât mi-aș dori se întâmplă ca, în motivarea hotărârilor pronunțate și disponibile public (acestea fiind cel mai important beneficiu social al procesului de administrare a justiției într-un stat democratic), să identific interpretări ale legii care să fie rezultatul unei interpretări aplicate și al unui raționament explicit care să facă din actul de adjudecare a unei dispute private un act de justiție util social. În absența unor motivări comprehensive, explicite, apte a explora și explica variabilele incidente în cauză și efectele acestora asupra posibilităților de interpretare și aplicare a normelor incidente (absență care poate fi imputabilă nu doar judecătorului, ci și avocaților sau procurorilor care nu au formulat argumente în acest sens), hotărârea pronunțată, deși prezintă o certă valoare pentru părțile implicate direct în dispută, pierde cvasitotalitatea valorii sociale pe care ar fi trebuit să o aibă.
În fine, contactul direct al justițiabilului (în sens larg) cu sistemul de administrare a justiției nu pare a fi, cel puțin la acest moment, unul care să evoce nici încredere, nici siguranță, nici, în general, orice alt sentiment plăcut, experiențele acestora nepărând a răspunde la așteptarea (legitimă) a acestora de a-și vedea ascultate, înțelese și corect cântărite și soluționate grijile, problemele și nemulțumirile. Dimpotrivă, justițiabilii par a fi cvasiunanimi în convingerea lor că nimeni nu îi ascultă cu adevărat și nimeni nu este interesat să le înțeleagă problemele și să le dea o soluție plecând de la situația lor particulară.
Atâta vreme cât noi, ca membrii ai profesiilor juridice, refuzăm să oferim societății acele lucruri care ne diferențiază de ceea ce poate oferi Inteligența Artificială și cât timp modelele de Inteligență Artificială vor continua să ofere ceea ce oferă și juriștii umani, dar mai ieftin și mai bine, motivele de îngrijorare ale profesiilor sunt foarte întemeiate, însă în același timp și inutile.
Sistemul de administrare a justiției este un serviciu în beneficiul societății. El există pentru societate și doar atât timp cât oferă acesteia o valoare superioară costurilor pe care le presupune. Dacă tot ceea ce face acest sistem este să adjudece o dispută între două persoane prin aplicarea automată a unor reguli inflexibile, întregul sistem oferă o valoare minimă și este perfect justificată găsirea unui mijloc care să poată face același lucru cu costuri mult mai mici. Modelele de inteligență artificială sunt un astfel de mijloc.
Pentru ca profesiile juridice să poată avea un viitor, sistemul de administrare a justiției trebuie să își găsească, dezvolte și menține elementele care îi conferă valoare, valoare pe care apoi să o reflecte asupra societății.
Această valoare nu poate veni în contra tehnologiei, ci în continuarea acesteia: profesiile juridice trebuie să caute valoarea delegând către soluțiile tehnologice cât mai multe activități care consumă timp, dar nu generează valoare din perspectiva celor 3 elemente identificate mai sus și trebuie să se reconcentreze pe acestea din urmă.
Nivelul de calitate al interacțiunii societății cu sistemul de administrare a justiției este criteriul în funcție de care întregul sistem, în care este angrenată întreaga comunitate a profesiilor juridice, va fi evaluat și de care va depinde viitorul acestor profesii. Fiecare dintre noi trebuie să înțeleagă că, la fel ca în natură, un sistem (precum cel în care ne desfășurăm cu toții activitatea) nu poate prospera decât atunci când toți participanții la acel sistem prosperă, singura formă de viață care încearcă să prospere pe seama celorlalte în același ecosistem fiind parazitul.
În concluzie, aș spune că am mare încredere în comunitatea profesiilor juridice din România. Cunosc suficienți colegi din fiecare dintre celelalte profesii, ca să știu că există, în fiecare dintre ele, oameni care nu vor putea fi niciodată înlocuiți de un algoritm și care vor și pot să dea societății imaginea corectă a valorii pe care toți profesioniștii dreptului, ca o comunitate, o pot oferi societății.
