Av. Georgeta Gavriloiu, fondator și partener, GG Law Office
„După ce a analizat cu atenție și a cântărit depozițiile martorilor și probele, instanța ajunge la următoarea concluzie: Google este un monopolist și a acționat ca atare pentru a-și menține monopolul. A încălcat secțiunea 2 din Legea Sherman”. Așa rezumă judecătorul Mehta concluziile Opiniei, deja celebră, emisă de Tribunalul Districtului Columbia în cazul Google1.
Departamentul de Justiție vs Google
În 2020, Departamentul de Justiție al Statelor Unite și statele federației americane au intentat procese împotriva Google, acuzând gigantul tehnologic de încălcarea Secțiunii 2 din Legea Sherman, care interzice menținerea unui monopol prin comportamente anticoncurențiale, precum excluderea competitorilor sau controlul pieței.
Pe 5 august 2024, Tribunalul Districtului Columbia a decis că Google a menținut ilegal o poziție de monopol în piețele de servicii de căutare generală și de publicitate bazată pe text.
Serviciile de căutare generală pe internet nu necesită vreo explicație. La fel, nu trebuie explicat cine este Google, numele companiei fiind un verb intrat în lexicul limbii engleze pentru a desemna căutarea pe internet.
„Dacă ceva este gratuit, tu ești produsul”2
Serviciile de căutare pe internet sunt oferite gratuit, dar utilizatorii „plătesc” cu datele lor. Google (și alți furnizori ai serviciilor de căutare) utilizează aceste date pentru a crea profiluri detaliate, care sunt folosite pentru publicitate țintită. Această colectare masivă de date permite Google să vândă spațiu publicitar, ceea ce face ca serviciile „gratuite” să fie, de fapt, parte dintr-o schemă care aduce Google profituri considerabile.
Analizând activitatea Google, Tribunalul a confirmat că serviciile de căutare generală reprezintă o piață relevantă distinctă și a respins definiția mai largă propusă de Google, cea a „răspunsurilor la interogări”, care ar fi inclus și căutările pe platformele unor furnizori specializați, precum Amazon sau Expedia sau pe platformele de social media.
Piața publicității pe bază de text a fost definită, de asemenea, ca o piață relevantă separată. Publicitatea pe bază de text permite companiilor să își promoveze produsele și serviciile în mediul digital prin intermediul anunțurilor afișate pe paginile de rezultate în urma căutărilor „comerciale” făcute de utilizatori.
Această piață funcționează pe baza unui sistem de licitații (care se derulează aproape instantaneu), în care cei care cumpără servicii de publicitate concurează pentru plasarea anunțurilor lor în funcție de cuvintele-cheie relevante pentru produsele sau serviciile oferite.
Publicitatea pe bază de text este deosebit de eficientă, deoarece ajunge la utilizator exact atunci când acesta caută informații „comerciale”, moment echivalat de sistem cu intenția sa de a cumpăra ceva.
Capacitatea Google de a colecta și analiza volume uriașe de date despre utilizatori îi permite să ofere servicii publicitare țintite, ceea ce atrage cumpărătorii de servicii de publicitate. În ciuda încercărilor și investițiilor realizate, concurenții Google nu au reușit niciodată să atingă scala și performanțele oferite de acesta.
Tribunalul a reținut că Google a menținut, în mod constant, o cotă de piață „copleșitoare” de peste 89% în serviciile de căutare generală și de peste 80% pe piața serviciilor de publicitate pe bază de text (în context de căutare generală). Această poziție de monopol (poziție dominantă, în terminologia europeană) a Google este protejată de bariere majore la intrare, reprezentate de costurile uriașe pentru dezvoltarea unui motor de căutare competitiv, de dificultatea accesului la datele utilizatorilor la o scală suficient de mare și de avantajele semnificative ale distribuției implicite asigurate prin acorduri exclusive.
„Toți banii din lume, de-ar fi să se adune…!”. Cât de departe a mers Google pentru a-și menține dominanța?
Google a investit masiv în motorul său de căutare, pentru o oferi cel mai performant produs de pe piață. Inovarea continuă a consolidat reputația companiei, atrăgând tot mai mulți utilizatori și stabilind un standard ridicat în industrie, prin rezultate de căutare extrem de relevante.
Tribunalul nu a contestat meritele Google în obținerea poziție sale pe piață prin calitate și inovare. „Așa cum s-a întâmplat cu Microsoft și Windows, Google și-a câștigat poziția dominantă inițială în piață [serviciilor de căutare generală] în mod competitiv – prin previziune sau calitate superioară. Dar acest caz nu este despre dobândirea inițială a puterii de monopol de către Google. Este despre eforturile sale pentru a menține această poziție prin alte mijloace decât concurența pe merite”, se arată în Opinie.
Ceea ce i se reproșează Google este maniera anticoncurențială în care a reușit să își consolideze poziția de monopol.
Astfel, Google a implementat un vast sistem de acorduri verticale, menite să blocheze accesul competitorilor.
Aceste acorduri includ parteneriate strategice pe termen lung cu dezvoltatori de browsere (precum Mozilla pentru Firefox și Apple pentru Safari), producători de echipamente originale (OEM) (Apple, Samsung, Sony, LG și Motorola) și operatori de telefonie mobilă (Verizon, AT&T și T-Mobile). Prin aceste acorduri, Google a reușit să se asigure că motorul său de căutare este preinstalat și setat ca implicit pe majoritatea dispozitivelor și browserelor folosite de utilizatori.
Astfel de acorduri, catalogate de Tribunal ca fiind exclusive sau ca având efect exclusiv, au fost susținute generos de Google, cu recompense de ordinul miliardelor de dolari. Chiar în cazul în care partenerul putea să instaleze sau să sugereze utilizatorilor un browser concurent sau un alt punct de acces pentru căutarea de internet, o astfel de acțiune ducea la o diminuare semnificativă a sumelor obținute de la Google (în unele cazuri, veniturile puteau scădea de la miliarde de dolari la zeci de milioane).
Dintre toate acordurile, cel mai important a fost cel cu Apple, prin care Google a devenit motorul de căutare implicit pe Safari (browserul dominant pe iPhone și alte dispozitive Apple). Google a plătit sume enorme pentru a dobândi și păstra acest statut privilegiat. Apple a estimat stimulentele oferite de Google pentru Safari la circa 110 miliarde USD în 10 ani, la care se adaugă alte miliarde de dolari cuvenite Apple în baza altor acorduri dintre cele două companii. (Pentru context, PIB-ul României în 2023 a fost de aproximativ 354 de miliarde USD).
În timpul procesului, importanța serviciilor și stimulentelor oferite de Google a fost descrisă de vicepreședintele Apple Eddy Cue în cuvinte care amintesc de versurile din muzica de petrecere: „Nu cred că există un preț în lume pe care Microsoft l-ar putea oferi. S-au oferit să ne dea Bing gratuit. Ar fi putut să ne dea întreaga companie [pentru a ne convinge să folosim Bing – n.t.]”.
Această rețea de acorduri de exclusivitate încheiate cu principalii actori din piață și stimulentele uriașe oferite de Google i-au permis acestuia să își mențină poziția. Profitând de lipsa unei presiuni concurențiale relevante pe piața serviciilor de publicitate pe bază de text, Google a impus constant creșteri nejustificate de prețuri și a recurs la diferite practici de reducere a transparenței cu privire la serviciile oferite. Documentele și mărturiile din dosar arată că Google nu se temea de reacțiile cumpărătorilor de servicii de publicitate sau ale concurenților.
În ciuda argumentelor și justificărilor prezentate de Google, unele reținute ca valabile, Tribunalul a concluzionat că Google a încălcat Secțiunea 2 a Legii Sherman prin menținerea monopolului său în piețele de servicii de căutare generală și publicitate text (în context) de căutare generală.
„Just a little bit of history repeating!”
Concluziile Tribunalului Districtului Columbia ar trebui să pună capăt speculațiilor că Google și alte companii de tehnologie din SUA sunt vizate în mod special de autoritățile de concurență din Uniunea Europeană, în special de Comisia Europeană, din rațiuni protecționiste.
Într-adevăr, Comisia Europeană a amendat în mod repetat Google pentru abuz de poziție dominantă3. În realitate, problemele de concurență ale Google există și în Statele Unite. Mai mult, acestea par a fi doar la început.
În primul rând, sunt de așteptat procesele pentru daunele civile, care ar putea conduce la despăgubiri substanțiale, inițiate de companii și consumatori care au fost afectați de practicile Google.
De asemenea, urmează discuția, deloc ușoară, despre remediile solicitate de DOJ pentru spargerea monopolului Google. Există deja voci care afirmă că ne aflăm într-una dintre acele situații în care tratamentul aplicat ar putea fi mai rău decât boala. Dată fiind scala necesară și investițiile considerabile pentru operarea eficientă a unui motor de căutare, spargerea Google nu ar fi neapărat cea mai bună soluție.
Dacă ar fi să fac o predicție, aș zice că dominația Google nu va fi „rezolvată” de măsurile creionate de autoritățile antitrust, ci mai degrabă va fi erodată de evoluțiile tehnologice.
De altfel, istoria recentă oferă astfel de exemple în care evoluția tehnologică a făcut ca remediile antitrust impuse companiilor din domeniul IT&C să devină depășite înainte de a-și produce efectele.
În anii ’90, Microsoft a fost acuzată de practici anticoncurențiale pentru integrarea Internet Explorer în sistemul său de operare Windows, ceea ce a dus la marginalizarea Netscape Navigator, principalul browser concurent la acea vreme. Au urmat măsuri de remediere. Totuși, ascensiunea Google Chrome și evoluția rapidă a tehnologiilor web au făcut ca relevanța acestor măsuri să scadă considerabil în scurt timp, piața browserelor transformându-se complet prin apariția altor actori dominanți.
Un alt exemplu este cel al Yahoo, care în anii 2000 deținea o poziție dominantă în căutarea pe internet, dar a fost depășit rapid de același Google, care a revoluționat modul în care funcționează motoarele de căutare. În cazul Yahoo, dinamica pieței și inovațiile tehnologice au schimbat complet peisajul concurențial înainte de orice intervenție antitrust. Astăzi, Yahoo este irelevant din punct de vedere tehnologic.
Similar, dominația Windows Media Player (cine mai știe ce era asta?) nu a fost eliminată de remediile impuse de Comisia Europeană în cazul Microsoft, ci de ascensiunea YouTube și de apariția platformelor de streaming de muzică, precum Spotify sau Apple Music.
În aceste condiții, cine va fi adevăratul Nemesis al Google?
Judecând după frenezia cu care giganții tehnologici înșiși investesc bugete echivalente cu PIB-ul unor națiuni în cercetarea și dezvoltarea din domeniul inteligenței artificiale, al procesării limbajului natural sau al învățării automate, aș paria că noul rival al Google va avea cu siguranță particula „AI” pe cartea de vizită… digitală, desigur. Viitorul este deja aici!
