Interviu cu av. Ioana Florea, Managing Associate, Leaua Damcali Deaconu Păunescu
Împliniți în curând 10 ani de activitate în echipa LDDP. Cum au trecut? Considerați că v-ați atins maximul profesional în această perioadă?
În urmă cu aproape 10 ani m-am alăturat cu entuziasm echipei LDDP, fiind o decizie potrivită experienței profesionale dobândite până la acel moment și în deplină concordanță cu năzuințele mele de dezvoltare în continuare. Cu siguranță, această etapă a fost de la bun început una plină de provocări, cunoscând dinainte calitatea profesională și modul de desfășurare a activității atât a partenerilor coordonatori, cât și a celorlalți avocați din echipă.
Cred că, la fel ca în cazul fiecărui avocat care exercită această profesie cu pasiune și dedicare, timpul pare că trece într-o clipită. Contribuie la aceasta în mod decisiv și realitățile cotidiene caracterizate printr-o evoluție și o volatilitate permanente ale cadrului legislativ, economic și social din spațiul juridic național și european. Față de acestea, consider cu tărie că avocatului îi revine în mod continuu sarcina corespunzătoare de adaptare și dezvoltare profesională pentru a putea răspunde necesităților reale ale clienților săi. În cadrul LDDP împărtășim această filosofie, ceea ce îmi întărește convingerea că sunt parte din echipa potrivită.
Tocmai de aceea, în mod obiectiv, nu cred că putem discuta despre un maxim profesional al unui avocat. Este adevărat că de-a lungul activității mele am avut parte de multe satisfacții profesionale care se pot traduce prin soluții favorabile ale instanțelor în litigii de anvergură sau de notorietate în domeniile mele principale de activitate, însă pot să afirm că fiecare victorie și fiecare proiect finalizat într-un sens pozitiv clienților noștri mă provoacă în continuare la altele noi.
Cum a fost drumul de la statutul de avocat asociat la cel de partener?
Atunci când ai șansa de a te regăsi în locul potrivit, totul se derulează într-o succesiune firească, iar satisfacțiile vin de la sine. Așa cred că aș putea, plastic, caracteriza cel mai bine evoluția mea profesională în cadrul echipei LDDP.
Am convingerea că una dintre condițiile-premisă pentru ca o persoană să poată evolua în mod natural este aceea ca echipa în cadrul căreia își desfășoară activitatea să împărtășească valori și principii comune. În egală măsură, găsesc că latura umană, bazată pe empatie și dorința sinceră de a fi un sprijin pentru ceilalți, reprezintă o calitate intrinsecă a unui avocat remarcabil, alături de aspectele care țin de competențele profesionale.
Încă din prima zi în cadrul echipei, partenerii coordonatori mi-au acordat încrederea lor prin implicarea în proiecte majore, pe care le-am acceptat cu deschidere și interes. S-au dovedit a fi provocări de lungă durată, cu un impact semnificativ din punct de vedere economic și chiar mediatic. Deși au pornit de la insolvența unor societăți importante, s-au ramificat ulterior în numeroase litigii care au presupus un spectru larg de instituții specifice relevante de drept civil, de dreptul insolvenței și contracte administrative din domeniul proiectării și execuției de lucrări de construcții.
Alte litigii complexe în derulare au ca obiect pretenții notabile derivând din insolvențe de notorietate, din contracte de asociere în participațiune, de antrepriză sau alte tipuri de contracte civile încheiate între profesioniști. Am gestionat și dosare de dreptul muncii privind concedieri individuale sau colective, dar și derularea procedurilor de concediere respective. În egală măsură, am participat în proiecte de consultanță de anvergură, inclusiv privind contracte de achiziție publică.
Activitatea mea a presupus în tot acest timp o adaptabilitate permanentă, în condiții de eficiență și seriozitate, pentru a răspunde prompt tuturor provocărilor pe care le-am îmbrățișat cu entuziasmul specific avocatului pasionat de profesia sa și de echipa din care face parte.
Faptul că astăzi vă vorbesc în calitate de avocat partener în cadrul aceleiași societăți în care în urmă cu aproape 10 ani pășeam în calitate de asociat, dovedește că așteptările mele, dar și ale colegilor mei au fost pe deplin confirmate.
Dacă trecem în revistă ariile de practică avocațială în care performați, în care zonă vă simțiți mai confortabil, mai în largul dv.?
Am acceptat și îmi place să accept provocări din diferite domenii juridice, iar, în timp, am dobândit o anumită flexibilitate și adaptabilitate, am reușit să creez un echilibru între mai multe arii ale dreptului care, nu în puține situații litigioase, se întrepătrund intrinsec. Prefer litigiile derivate din derularea diferitelor tipuri de contracte (publice sau private), insolvențele ori litigiile de dreptul muncii, însă am avut și am în continuare dosare de contencios administrativ deosebit de importante.
Ați făcut parte din echipele de coordonare a unor proiecte majore privind gestionarea unui număr important de litigii derivate din contracte colective de muncă, precum și din procedura insolvenței. Ce au însemnat aceste proiecte pentru dv.?
Cele două proiecte au reprezentat etape marcante în cariera mea și de care îmi amintesc întotdeauna cu plăcere prin prisma experienței valoroase dobândite, dar și a rezultatului final.
Ambele au implicat coordonarea unor echipe multidisciplinare numeroase și a unui număr semnificativ de dosare repartizate la nivelul întregii țări (peste 10.000 în proiectul privind contractele colective de muncă, peste 3.000 în cel de insolvență). Ambele au presupus identificarea și implementarea unor strategii de ansamblu, dar care să permită și controlul derulării fiecărui dosar în parte.
Proiectul de dreptul muncii a fost însă mult mai complex, întrucât, pe de o parte, s-a creat, alături de echipe de IT-ști și de paralegali, un flux al informațiilor relevante soluționării respectivelor litigii de muncă. S-a transpus, practic, codul de procedură civilă într-un program accesibil și coerent, care să funcționeze rapid și să permită totodată, în acord cu cerințele specifice dreptului muncii, controlul gestionării acestui număr enorm de dosare. Iar întregul proces a fost gândit să funcționeze într-un ritm constant, furnizarea probatoriului necesar fiind corelată cu termenele acordate de instanțe. Pe de altă parte, proiectul a implicat nenumărate ședințe de lucru și traininguri pentru avocații însărcinați cu reprezentarea clientului în instanțe, gândirea unor apărări general valabile, aferente fiecăruia dintre cele aproape de 80 de tipuri de spețe, dar și gândirea unor apărări punctuale.
Ce altă profesie ar fi cadrat cu profilul dv., dacă s-ar fi întâmplat să nu fiți avocat?
M-am gândit mereu la Medicină ori la Drept. Am absolvit secția de matematică-fizică a liceului pe care l-am urmat. Cu toate acestea, am avut dintotdeauna o dragoste pentru cuvinte, câștigând în final spiritul dreptății și talentul pentru tot ceea ce înseamnă limba română și oratorie.
Totuși, realizez faptul că terminarea unui profil real m-a ajutat și mă ajută în continuare. Este nevoie, în profesia noastră de o gândire structurată, coerentă, de viziune, spirit realist și rațiune, nu numai în identificarea celor mai bune strategii pentru client, dar și în înțelegerea în profunzime a aspectelor de multe ori tehnice ale dosarelor, în interpretarea legii ori în redactarea actelor procedurale.
