Search
Luni 22 Iulie 2024
  • :
  • :

Provocări din… interior

Prof. univ. dr. Bogdan Liviu Ciucă, președinte al Academiei de Științe Juridice din România

 

Suntem la fel de puternici pe cât suntem de uniți, la fel de slabi pe cât suntem divizați”. 

Ralph Waldo Emerson 

Plecând de la tema propusă „Provocările dreptului în lumea contemporană. Impactul asupra profesiilor juridice”, am fost tentat să abordez subiectul din perspective consacrate. Astfel, inițial am analizat efectul globalizării asupra dreptului și a profesiilor juridice. 

Am încercat să mă axez pe tranziția de la un regim comunist la statul de drept, să abordez concepte precum: supremația legii, democrație, drepturile omului, cultura juridică, valori europene și să subliniez efectul globalizării asupra acestora. 

M-am gândit totuși că aceste aspecte au fost îndelung dezbătute, de multe ori prin analize științifice riguroase, iar o reluare a temei nu s-ar mai justifica.  

Am avut apoi intenția să mă concentrez asupra unor musturi” contemporane, asupra unor teme la modă, precum inteligența artificială și noile tehnologii, încercând să identific efectele implicării acestora în procedurile specifice profesiilor juridice. Chiar dacă tema este actuală și mă preocupă constant, am simțit că o abordare diferită a temei generale este mai provocatoare și poate, de ce nu, utilă! 

Am analizat teorii mai subtile, precum fatalismul mioritic specific spațiului național și cum ar putea influența lumea juridică românească o asemenea atitudine. Recunosc că în cercetarea realizată în această direcție am descoperit teorii și conexiuni neașteptate și care generează concluzii ce merită dezbătute mai amplu și cu rigurozitate. 

Cu toate acestea, influențat de contextul social al zilelor în care am demarat realizarea acestui material, m-am întrebat dacă și cum, agresivitatea socială, superficialitatea procesului de învățământ și parcurgerea cu celeritate a unor necesare etape de pregătire profesională influențează corpurile profesionale din zona juridică și legislativă și dacă toate acestea nu sunt în sine o provocare în lumea contemporană”. 

Am reluat în acest sens temele pe care le-am mai dezbătut și care mă preocupă constant. Mi-am amintit de abordări prin articole publicate în revista Palatul de Justiție”, articole care analizează impactul în societate al lipsei de modele” și efectele negative ale conceptului de fast justice”. 

Făcând un pas în plus față de temele rememorate, m-am gândit să abordez vulnerabilitățile ce se nasc în interiorul profesiilor și în relația dintre profesiile juridice. 

Într-o cugetare celebră, Sallustius susținea: „Grație unirii cresc lucrurile mici, iar prin dezbinare se prăbuşesc cele mai mari. Încercând o aplicare a acestei ziceri la corpurile profesionale din domeniul juridic, putem aprecia puterea și succesul acestora în funcție de dezbinarea sau unitatea membrilor lor. Chiar dacă este un subiect delicat și rar abordat într-un context precum cel propus de Palatul de Justiție, una din confruntările fundamentale pe care profesiile juridice vor trebui să le depășească este cea legată de rezistența la disoluția existentă și chiar promovată de societate actuală. Plecând de la presupunerea că toți membrii unui structuri profesionale sunt profesioniști pasionați și îndrăgostiți de profesia lor, m-am întrebat adesea de ce slăbiciunile profesiilor juridice sunt generate mai degrabă din interior, decât determinate de factori externi profesiei. 

Nu contestăm lupta pentru câștigarea de noi competențe, recunoscută sau nu public, existentă între profesiile juridice. Această preocupare există chiar și în condițiile în care fiecare profesie are propriul statut și profil, utilitate proprie și noblețe definită. Cu toate acestea, apreciem că într-un mod înțelept, cu o viziune complexă și centrată pe obiective fundamentale, reprezentanții profesiilor juridice au reușit să tempereze elanul învolburat a unor membri și chiar au reușit să se susțină reciproc în fața unor pericole venite din afara domeniului juridic. Am încercat să răspund acestor întrebări justificând realitatea prin concurența din ce în ce mai agresivă și prin dorința unor câștiguri financiare semnificative, facile și „cu orice preț”. Chiar dacă acest „preț” constă în deteriorarea imaginii acelei profesii și în alterarea relației dintre cel ce apelează la serviciul juridic și profesionistul în drept care oferă acel serviciu, concurența fără reguli este o realitate. În relație cu aprecierile de mai sus, am în vedere în principal profesiile juridice cu profil liberal. Încercarea de a face această analiză nu are în vedere acei mulți profesioniști impecabili și majoritari, care suferă sincer și se bucură cu entuziasm pentru fiecare slăbiciune sau succes al profesiei lor. 

Într-un proiect al Consiliului Superior al Magistraturii, implementat timp de 36 de luni, începând cu anul 2018, s-a realizat un interesant ghid de bune practici privind relația sistemului judiciar cu celelalte profesii juridice. Simpla existență a ghidului, salutară de altfel, confirma existența unei probleme de fond. Materialul propus de CSM aborda principiile și valorile comune ale profesiilor juridice, raporturile dintre profesioniști în cadrul exercitării profesiilor, comunicarea între profesioniști în cadrul sau în afara procedurilor, precum și multe detalii privind parcurgerea acelor proceduri în care interacționează juriști din corpuri profesionale diferite. Acest ghid mi-a confirmat existența problemei deja semnalate și recunosc că m-a bucurat sincer preocuparea interinstituțională de se găsi și promova o rezolvare. Încercând să identific și alte preocupări în materie, am descoperit câteva cercetări, analize și rapoarte care abordează subiectul și chiar propun unele strategii și perspective. Merită menționat apreciativ, în acest context, evenimentul organizat de Înalta Curte de Casație și Justiție, care în anul 2022 a marcat 160 de ani de colaborare între profesiile juridice. Amintind de Cicero, care a emis dictonul latin „Domus iurisconsulti totium oraculum civitatis” (Casa jurisconsultului este oracolul întregii cetăţi) preocuparea pentru o bună colaborare între profesioniștii dreptului este justificată de nevoia de repere și modele pentru societate. Cred fără nicio îndoială că bună colaborare interprofesională este benefică pentru fiecare profesie în parte și pentru consolidarea încrederii cetății în justiție și în profesionistul jurist. 

Recunosc că studiind acest subiect, m-am lăsat copleșit de nostalgia unor vremuri povestite de nobili ai domeniului juridic, vremuri în care judecători, avocați, procurori și notari puteau lega prietenii curate și afișate fără a fi acuzați sau suspectați de intenții umbrite. Am rememorat cu plăcere întâmplări spectaculoase pe care le-am citit în romane, nuvele, și biografii, în care profesioniștii mai sus enumerați demonstrau respectul pentru profesie și justiție, făcând distincții clare și separând, prietenia de nevoia de realizare a unui act de justiție autentică. M-am întrebat ce s-a schimbat de atunci și până în prezent și am realizat că, de fapt, întreaga societate s-a transformat, a devenit suspicioasă, agresivă și superficială. Juriștii fac parte din această societate și trăiesc aceleași vremuri tulburi și provocatoare ca toți locuitorii cetății. În mod explicabil trăirile și tendințele societății sunt importate în cadrul profesiilor și influențează relațiile dintre membrii acestora. 

Influența unei societăți superficiale poate reprezenta o provocare pentru un corp profesional, context în care depășirea acestei influențe devine esențială pentru utilitatea și succesul profesiei pe termen lung. Prin promovarea valorilor autentice, diversității, colaborării și dezvoltării profesionale continue, un corp profesional poate crea un mediu în care competențele și meritul sunt apreciate, iar rezultatele bune și încrederea sunt obținute pe baza unor abordări durabile și etice. 

Reîntorcându-ne la provocările venite din interiorul profesiilor juridice, am descoperit un interesant articol semnat de Lucian Pușcașu, publicat în anul 2020, pe platforma semped.ro. În acest material, autorul aprecia căLiderul are printre cele mai importante atribuții dintr-un grup. Probabil cea mai însemnată dintre ele e capacitatea de a asigura coeziunea şi unitatea grupului. Liderul are datoria de a dizolva conflictele şi dezacordurile din interiorul grupului său. Astfel, el creează un nucleu de unitate între toți membrii grupului de care are grijă”. 

Aristotel susținea că „cele mai multe dezbinări se ivesc în cetăți din cauza ambiției”, cauză ce ar putea dobândi conotații pozitive, dacă aceste „ambiții” sunt canalizate spre realizarea unui scop comun profesional. Încercând să închei aceste sumare observații, am realizat că sursa dezbinării este mult mai complexă și provocările generate de contextul social sunt tot mai greu de depășit. Plecând de la dispariția unor generații întregi de profesori cu har, subliniind sistemul educațional precar și de cele mai multe ori mimat, continuând cu accesul discutabil ca procedură în multe profesii juridice, constatând lipsa modelelor autentice, a marilor maeștri și neexistând o strategie a cultivării respectului față de profesie și colegi, șirul lung al cauzelor ce contorsionează cetatea aproape că ne face să credem că lupta este pierdută.          

Din fericire, dezamăgirea produsă de aceste constatări mi-a fost alungată de întâlnirea cu mulți colegi juriști care ard pentru profesia lor, care luptă pentru coeziunea profesională și care întrunesc toate condițiile pentru a deveni modelele generațiilor de juriști ce vor urma. 

În încheiere, încercând să evit pesimismul molipsitor al lui George Enescu, care declara: „Ne-am căptușit cu modele false, modelul omului care reușește ușor, care se descurcă, care știe să facă bani. Ne-am pierdut moralitatea. Ne-am pierdut manierele și educația. Am uitat să ne mai îmbrăcăm frumos și nu ne mai purtăm elegant. Am pierdut nu burghezia materială, ci burghezia spiritului, noblețea spirituală… Suntem departe, foarte departe de ce am fost cândva”, mă străduiesc din răsputeri să păstrez o doză de optimism, concentrându-mă cu încăpățânare asupra modelelor ce au fost sau asupra acelora cu care încă am șansa să fiu contemporan.